Transplantul de organe a salvat, în ultimii ani, viețile a cel puțin 400 de români. Acesta trebuie să ajute oamenii, nu să fie prilejul unor câștiguri materiale, spun medicii. Despre legislația din domeniul donării de organe s-a vorbit ieri în cadrul primei conferințe naționale organizate de studenții Facultății de Drept din Craiova.
Donarea de organe este un subiect care încă naște controverse în România. Medicii spun că tot mai mulţi români se înscriu pe listele de aşteptare pentru transplant, însă numărul donatorilor este mic. Cel mai arzător subiect pe această temă este legat de consimțământul pentru donarea organelor după moarte. Legislația din România spune că, pentru prelevarea de organe, acordul familiei este decisiv. Specialiști în drept, medici, studenți ai Facultății de Drept din Craiova, dar și din alte centre universitare din țară dezbat în Bănie, timp de trei zile, legislația din domeniul donării și traficului de organe. „Este prima conferință națională organizată de studenții acestei facultăți. Avem invitați din toată țara care vor vorbi pe tema siguranței integrității corporale, adică donare și trafic de organe. Această temă a fost aleasă de studenți pentru că este de actualitate. Traficul de organe este o problemă în România și în lume, iar studenții Facultăților de Drept și Medicină trebuie să fie informați. Ne dorim ca, în urma acestei conferințe, să aflăm detalii legate de riscurile, legalitatea și ilegalitatea transplantului de organe“, a spus Veronica Badea, președintele organizației studențești ELSA Craiova.
„Am fost la cursuri de pregătire, dar dotarea spitalului lipsește“
Spitalul Județean de Urgență Craiova este printre centrele unde se prelevează organe. Medicii de aici ajută echipele venite din țară să facă prelevarea de organe, dar nu pot realiza transplant pentru că spitalul nu dispune de dotarea necesară. În țară există nouă centre de transplant acreditate. Acestea primesc acreditarea pentru cinci ani, dar o pot pierde oricând în acest interval dacă nu mai respectă condițiile cerute. Centrele fac parte din structura unor spitale din București, Cluj-Napoca, Iași, Târgu Mureș și Brașov. „Din punct de vedere medical, doar anumite centre sunt pregătite pentru prelevarea de organe. Pentru crearea mai multor centre ar trebui să existe dotare tehnică, dar și personal medical pregătit. Este nevoie, însă, de finanțare, ceea ce lipsește sistemului medical românesc. În Craiova, în prezent putem doar să ajutăm echipele care vin din alte zone să recolteze organe. Am fost la cursuri de pregătire, tehnicile le putem dobândi, dar dotarea spitalului lipsește. Este nevoie de aparatură specială atât în clinicile de chirurgie, cât și în cele de terapie intensivă. Acest lucru presupune însă costuri foarte mari“, a explicat asist. univ. dr. Teodor Dumitrescu, medic chirurg în cadrul Spitalului Județean de Urgență Craiova.
Pe lângă dotarea tehnică, altă problemă este cea legată de mentalitatea populației. Convingerea pacientului și a familiei acestuia că donarea de organe poate să salveze alte vieți este greoaie. Legea sănătății nr. 95/2006 spune că „prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore în viaţă, având capacitate de exerciţiu deplină, după obţinerea consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi expres al acestora. Se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la persoane fără capacitate de exerciţiu; consimţământul se semnează numai după ce donatorul a fost informat de medic, asistentul social sau de alte persoane cu pregătire de specialitate asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevării“.
Donatorul poate reveni asupra consimţământului dat, până în momentul prelevării.
„Consimțământul este principala problemă“
Medicii spun că ar trebui ca din timpul vieții fiecare persoană să poată să decidă dacă va dona sau nu organe și acest lucru să fie consemnat și cunoscut de familie. „Consimțământul este principala problemă. Se dorește ca un om care este în moarte cerebrală și care în timpul vieții nu a fost împotriva donării de organe să devină automat donator, fără să mai fie cerut acceptul familiei. Religia se opune acestui lucru. Dacă tehnicile chirurgicale, anestezice, terapeutice din timpul transplantului și după acesta sunt standardizate, problemele de etică sunt în continuă dezbatere atât în România, cât și în lume. În ultimii ani, transplantul a început să fie acceptat și s-a înțeles mai mult că este făcut să ajute oamenii și nu pentru câștiguri materiale“, a adăugat dr. Teodor Dumitrescu, medic chirurg.
În România sunt doar cinci donatori la un milion de locuitori, în vreme ce în Ungaria sunt 20. Sevastian Cercel, decanul Facultății de Drept din Craiova, spune că dezbaterile pe această temă sunt de mare interes pentru întreaga comunitate: „Tema este de interes pentru întreaga comunitate. România are și în acest domeniu introduse standarde europene noi, iar pe această temă interesul judecătorului și al medicului se întâlnesc. Subiectul donării de organe a început să fie discutat în România după anii ‘90. În general, populația este reținută. În acest context, profesioniștii trebuie să încurajeze acest domeniu prin dezbateri inițiate chiar de studenți“.
