(Foto: Lucian Anghel)
Sistemul medical şi social românesc distrug vieţi. Este cutremurător ce se întâmplă cu cei care din cauza problemelor medicale grave ajung imobilizaţi la pat, cu dureri cumplite, cu frânturi din toate amintirile de-o viaţă, cu disperarea de a se vedea neputincioşi, dependenţi de altcineva. Este crunt şi pentru cei care le sunt alături în astfel de momente, care îi privesc neputincioşi cum pier cu fiecare zi care trece, cum se chinuie, cum le caută privirea, mângâierea. Cel mai grav însă în astfel de momente este faptul că nici un spital nu mai acceptă internarea unor astfel de persoane. Aparţinătorii sunt sfătuiţi să îi ducă acasă pentru a-şi petrece ultimele clipe de viaţă. Există numeroase centre unde pot fi îngrijiţi, însă nimeni nu-i informează.
Joi dimineaţă, la telefonul redacţiei GdS a sunat un bărbat, plângând, strigând disperat după ajutor. Virgil Vladu, de 67 de ani, a mărturisit că este la capătul puterilor, că nu mai poate rezista fizic şi psihic să-şi îngrijească soţia. Nu pentru că nu şi-ar dori, ci pentru că nu mai are putere. Ea este femeia pe care a iubit-o întreaga viaţă, alături de care a trăit 24 de ani, pe care nu a lăsat-o niciodată să facă nimic ca să o protejeze. Femeia are multiple afecţiuni, care i-au afectat memoria, şi zace imobilizată la pat. Numele soţului este singurul cuvânt pe care îşi mai aminteşte să îl pronunţe. Singurul cuvânt pe care îl strigă fără încetare, zi şi noapte. De trei luni, acest bărbat nu a mai închis ochii, nu a mai reuşit să se odihnească. El o schimbă, o ridică atunci când femeia cere, o hrăneşte ca pe un copil, o spală, îi dă medicamentele.
„Nu ştiu cui să cer ajutor“
În camera în care locuiesc, bărbatul păstrează un teanc de documente medicale pe care sunt înşirate afecţiunile de care suferă Mara Vutas, soţia lui. Iar într-un pahar are pregătită o lumânare pe care să o aprindă când va fi momentul. Pe lângă encefalopatia infantilă de care suferea de la naştere, femeia a fost diagnosticată şi cu tetrapareză de etiologie mixtă (miopatică şi neuromotor periferică), hipotiroidie, diabet de tip II, tulburare anxioasă. „Suferă de tetrapareză de peste 16 ani. De trei luni, însă, starea ei s-a agravat. Din cauză că se deplasează cu mare greutate, a căzut şi a suferit fracturi la ambele picioare. De atunci a început coşmarul. Tot de atunci a început să-şi piardă memoria. Am mers la Psihiatrie, unde i s-a dat un tratament, însă nu are mari rezultate, noaptea nu doarme, ţipă încontinuu, şi-a pierdut memoria. Îşi aminteşte doar numele meu. Atât. Şi ţipă zi şi noapte“, a povestit bărbatul.
Cei doi bătrâni îşi duc singuri povara, nu au pe nimeni. Virgil Vladu face tot ce este posibil pentru a-şi îngriji cum trebuie soţia, dar a obosit, simte că nu mai poate face faţă situaţiei. „Am nevoie de ajutor. Am obosit, simt că nu mai rezist. M-am interesat să o duc într-un centru, însă mi-au cerut 2.000 de lei pe lună. Nu am aceşti bani. Pensiei ei este de aproape 700 de lei. Nici dacă aş pune şi pensia mea nu aş reuşi să acopăr această taxă. Nu ştiu ce pot să fac. Săptămâna trecută, marţi, am chemat salvarea pentru că eram disperat. Ne-au luat şi am ajuns al Spitalul de Neuropsihiatrie. Am solicitat să o interneze, însă ne-au spus că este caz cronic şi că nu poate fi spitalizată. În final, am ajuns tot acasă… Starea ei este aceeaşi, are nevoie de îngrijire permanentă, de cineva care să îi schimbe pampersul, să o întoarcă de pe o parte pe alta, să stea permanent lângă ea pentru a nu cădea din pat. Nu ştiu cui să cer ajutor“, a mai spus bărbatul.
„În secțiile de cronici, durata de internare este de maximum 14 zile“
Mara Vutas este doar unul din bolnavii cronici aflaţi în stare gravă tratați la domiciliu și care au nevoie de îngrijire medicală permanentă, ce nu se poate oferi în spitale. Bolnavii aflaţi în astfel de situaţii au nevoie de spitalizare îndelungată, iar în unităţile medicale sunt tratate doar cazurile de urgenţă. „Ne confruntăm cu foarte multe cazuri de bolnavi cronici care ajung în Urgenţă din disperare, pe care însă nu îi putem interna. Apelăm de cele mai multe ori la asistenţa socială, care trebuie să se ocupe de astfel de situaţii ce au nevoie de îngrijire îndelungată la domiciliu sau în centre specializate ori în cămine de bătrâni. Îngrijirea acestor pacienţi este o problemă majoră a sistemului“, a spus dr. Cristina Geormăneanu, purtător de cuvânt la Spitalul de Urgenţă Craiova.
Craioveanca Mara Vutas fost internată pe 13 ianuarie în Secţia de Recuperare Neurologică a Spitalului de Neuropsihiatrie, timp de două săptămâni, urmând să revină tot aici pentru alte şedinţe, în luna mai. „Pacienta a fost pentru prima dată internată pe 8 mai 2012, suferind de encefalopatie, afecțiune cu care s-a născut. Este o boală cronică (afecţiune care nu poate fi vindecată complet – n.r.). Recent, pacienta a venit însoțită de soț în camera de gardă, la Neurologie. Boala nu este acută (nu se vindecă repede, după un tratament – n.r.), iar prin Camera de Gardă de la Neurologie se internează numai pacienți cu afecțiuni acute. Pacienta mai fusese internată și la Spitalul de Boli Infecțioase din Craiova, în urmă cu două săptămâni, cu infecție cu clostridium. La noi a fost internată pe 13 ianuarie 2016, în secția de Recuperare Neurologică, două săptămâni. După ce a făcut ședințele de recuperare, a plecat acasă. A fost reprogramată pentru recuperare în luna mai și practic dânsa a dorit să fie ținută în spital până în mai, când trebuie să facă din nou ședințele de recuperare. Pacienții cu o astfel de stare de sănătate trebuie să beneficieze de însoțitor, de îngrijire la domiciliu sau să fie cazați într-un cămin de bătrâni. În secțiile de cronici, durata de internare este de maximum 14 zile, așa sunt normele naționale“, a declarat Ramona Mălin, director medical la Spitalul de Neuropsihiatrie Craiova.
Unde se poate apela?
Din nefericire, mulţi dintre doljenii aflaţi în astfel de situaţii nu sunt informaţi despre faptul că pot beneficia de îngrijire la domiciliu sau în centrele specializate din judeţ. Sunt oameni care nu au pe nimeni, se deplasează greu ori sunt imobilizaţi la pat. Pentru bolnavii aflaţi în astfel de situaţii există posibilitatea de a solicita îngrijire la domiciliu. Ei pot apela la Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, care are contract cu 11 furnizori de servicii, la Serviciul de Îngrijiri al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj, care oferă servicii gratuite, sau la Serviciul de Îngrijire şi Asistenţă a Persoanelor Vârstnice al Primăriei Craiova. Imediat după Sărbătorile Pascale va fi disponibil şi Complexul de Servicii de Recuperare Echipa Mobilă al DGASPC Dolj pentru persoanele adulte aflate în dificultate, pentru recuperare şi consiliere. Tot pentru bătrânii bolnavi şi neajutoraţi există Căminul pentru Persoane Vârstnice din Craiova, iar pentru cei cu deficienţe, Centrul de Îngrijire şi Asistenţă, componentă a Complexului „Sf. Maria“, din cartierul Craioviţa Nouă.
