România este pe primul loc în Uniunea Europeană la cazurile de tuberculoză. Mai grav este că avem cei mai mulți pacienți care suferă de TBC rezistent, o formă care necesită tratament îndelungat și costisitor. Supuși unei terapii care are multe reacții adverse și durează până la doi ani, mulți bolnavi ajung să renunțe la luptă. Costurile tratamentelor, care se ridică la zeci de mii de euro pentru un bolnav, sunt acum acoperite din fonduri europene. Numai că banii se vor termina curând, iar viețile pacienților vor rămâne în mâna statului român.
Bolnavii de tuberculoză din România duc o luptă cruntă cu boala, cu neajunsurile din sistemul medical, dar și cu stigmatizarea. Deși vorbim de o boală vindecabilă care în multe state nu mai ridică mari probleme, în România apar anual 15.000 de cazuri noi. Numărul mare de noi pacienţi de la noi din țară este în strânsă legătură cu faptul că, în prezent, există o serie de obstacole în ceea ce priveşte depistarea eficientă şi tratarea pacienţilor cu tuberculoză. Mai grav este că tot în România se găsesc și cele mai multe cazuri de tuberculoză multidrog rezistentă (TB MDR), o formă severă a bolii. În prezent, doar 60% dintre pacienţii cu TB MDR sunt identificaţi, principalele cauze fiind numărul mic de centre pentru diagnostic şi perioada mare de spitalizare, minimum șase luni, iar dintre aceştia, doar 20% sunt trataţi cu succes. Soluţia pentru îmbunătăţirea acestei statistici este accesul la tratamente cu medicamente de linia a doua, care oferă posibilitatea vindecării mai rapide, reduc timpul petrecut în spital şi îmbunătăţesc calitatea vieţii pacienţilor. „România se plasează pe primul loc în Europa din punct de vedere al incidenței tuberculozei, având valori de 4,5 ori mai mari decât în UE. Adevărata problemă de sănătate nu o reprezintă tuberculoza chimiosensibilă pe care o depistăm și o tratăm bine, ci tuberculoza multidrog rezistentă. În România există aproape trei sferturi din cazurile de tuberculoză multidrog rezistentă din UE. Cazurile de tuberculoză multidrog rezistentă au ajuns la 35,4%, un procent îngrijorător“, a spus dr. Gilda Popescu, managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“ din București.
Succesul terapeutic pentru TBC rezistent, redus
Unul dintre factorii care mențin rata ridicată a cazurilor de TBC este coinfecția cu HIV. În anul 2005, la Ministerul Sănătății (MS) s-a semnat un protocol între programul național de control al TBC și rețeaua HIV/SIDA, iar conform acestuia, toate cazurile de TBC trebuiau testate HIV. „În 2014 s-au făcut 69,5% testări, mai puține decât se fac în medie în UE, unde procentul este de 80%. În cazul tuberculozei multidrog rezistentă, rata de succes terapeutic abia a atins 32%. S-a creat o strategie la nivel național pentru a putea reduce povara TBC în România. Pentru aceasta este însă nevoie în primul rând de asigurarea accesului tuturor pacienților la metode rapide de diagnostic“, a explicat dr. Gilda Popescu.
Lista de medicamente gratuite trebuie reactualizată
Pentru că diagnosticarea și tratamentul bolnavilor de TBC sunt extrem de costisitoare, zeci de mii de euro pentru un pacient, statul român a apelat la fonduri venite din țări ale UE. S-a beneficiat de 19 milioane de euro, dintre care 10,8 milioane asigurați prin proiectele pe fonduri norvegiene și 8,4 milioane de euro din fondul global. Cu toate acestea, România nu a acoperit necesarul îngrijirii pacienților. Problema este că din 2017 aceste fonduri se vor termina, iar statul român ar trebui să acopere singur necesarul de medicamente și de teste de diagnosticare rapidă. „Cu toată această finanțare externă, România a avut un deficit de șase milioane de euro pentru asigurarea unui diagnostic rapid. Ne întrebăm ce se va întâmpla după ce aceste fonduri se termină? Ca România să poate susține toate aceste cheltuieli, avem nevoie și de schimbări legislative, dar și de un buget mare“, a explicat dr. Gilda Popescu, managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“.
Pe lângă faptul că România mai are de lucrat la politicile de sănătate publică în ceea ce privește TBC, astfel încât să nu mai existe riscul ca pacienții să rămână fără tratament, o altă problemă apăsătoare este faptul că bolnavii renunță la tratament. Reacțiile adverse, faptul că nu mai pot lucra și perioada îndelungată de tratament, care poate să ajungă până la doi ani, sunt principalele motive. „Tratamentul are multe reacții adverse, de la greață și dureri de tot felul, până la agitație și simptome psihice. O altă problemă este perioada lungă de tratament, șase luni în cazul tuberculozei sensibile și până la doi ani în cazul celei rezistente. După ce urmează o perioadă tratamentul, pacientul începe să se simtă mai bine, nu înțelege că trebuie să ia tratamentul șase luni și renunță. Apoi se îmbolnăvește din nou. Statul ar trebui să completeze lista de medicamente gratuite cu unele noi, care se folosesc acum pentru tratarea cazurilor grave. Aici este o discuție întreagă, pentru că trebuie schimbate unele legi. Este un proces care va dura și ar trebui să-l începem cât mai curând, să prevenim sosirea anului 2017. În plus, este nevoie de asigurarea bugetului pentru Strategia Națională de Control al Tuberculozei 2015-2020“, a explicat Ștefan Răduț, vicepreședinte al Asociației pentru Sprijinirea Pacienţilor cu Tuberculoză Multidrog Rezistentă (ASPTMR).
Pacienții se lovesc de excluderea socială
Fondurile venite din străinătate au însemnat pentru pacienții români șansa la viață. Dacă, în urmă cu câțiva ani, pacienții trebuiau să aștepte uneori și 90 de zile rezultatele unor analize, acum sunt disponibile în maximum două zile. În plus, până să fie accesate fondurile europene, bolnavii cu TBC rezistent nu aveau nici o șansă de supraviețuire cu medicamentele puse la dispoziție de statul roman. Această situație ar putea să revină de anul viitor, dacă statul nu începe să ia măsuri încă de acum. „Ideal ar fi ca statul să acopere din 2017 necesarul de medicamente și de teste de diagnosticare rapidă. Pacienții au nevoie de susținere. Pe lângă problemele legate de tratament, se lovesc și de stigmatizare, de excludere socială. Cei care lucrează când termină concediul medical sunt primiți cu greu la serviciu. Cei care nu lucrează cu contract de muncă, în general, nu mai sunt primiți, iar cei care nu au serviciu se angajează greu din cauza diagnosticului“, a conchis Ștefan Răduț, reprezentantul pacienților cu tuberculoză.
