Klint şi Breehan sunt doi labradori care au fost crescuţi şi antrenaţi special pentru a însoţi persoanele nevăzătoare. Cei doi câini au fost oferiţi gratuit de Asociaţia Light Into Europe.
Marta Mită are 42 de ani şi este din Craiova. S-a născut cu probleme de vedere. Odată cu înaintarea în vârstă, aceste probleme s-au agravat, iar după vârsta de 30 de ani nu a mai văzut deloc. „M-am văzut în imposibilitatea de a mă mai descurca. Mi-a fost enorm de greu. În casă am învăţat să mă descurc singură, însă pe stradă este cumplit. Este înfiorător să ai emoţii când îţi duci copilul la şcoală, când treci strada, când urci scările, când te ajuţi doar de un baston…“, a povestit Marta. Totul a început în urmă cu aproximativ doi ani, când a auzit un reportaj la televizor despre un câine-ghid. Ulterior, a făcut rost de un număr de telefon al unei persoane care primise un câine-ghid din partea fundaţiei Light Into Europe şi a sunat să ceară sprijin. „Aşa a început povestea mea, aşa am reuşit şi eu să primesc un câine crescut special pentru a mă ajuta. De aproximativ o lună am început instructajul cu Breehan şi cu reprezentanta fundaţiei. Este un căţel minunat, face parte din familia mea. S-a ataşat de fetiţa mea în vârstă de şapte ani“, a adăugat craioveanca.
Cati Zgubea are 27 de ani şi locuieşte în Alexandria. A venit însă la Craiova pentru a fi în această perioadă alături de Marta. Şi-a pierdut vederea în urmă cu 12 ani din cauza unor probleme grave de sănătate. „În urmă cu patru ani am aflat de această asociaţie şi despre cânii instruiţi special pentru nevăzători, însă nu m-am simţit pregătită. Anul trecut, însă, am contactat fundaţia pentru a cere detalii, pentru a înţelege exact ce presupune această şansă de a avea un câine-ghid. După ce m-au cunoscut, mi-au adus câinele potrivit temperamentului meu, pe Klint. Acest căţel minunat mi-a transformat viaţa, mi-a dat şansa să fiu, în sfârşit, independentă. Foarte mulţi oameni se opresc şi mă întreabă cum pot lucra cu el, cât de greu este. Este greu, iar cei care ar putea schimba ceva nu ţin cont de noi. Autorităţile ar trebui să se gândească mai des la persoanele cu deficienţe, adaptând clădirile, infrastructura la nevoile noastre. De asemenea, Ministerul Educaţiei ar trebui să se gândească foarte atent la toţi copiii nevăzători din ţară care nu au posibilitatea să înveţe decât în şcoli la sute de kilometri distanţă de casă. Şcoli pentru copiii cu deficienţe de vedere sunt doar în câteva oraşe din România“, a spus Cati.
„Avem nevoie de acces în spaţii publice pentru câinii-ghizi“
Cei doi labradori primiţi de aceste femei au fost donaţi de Asociaţia Light Into Europe, prin programul „Câini-ghizi pentru nevăzători“. Programul a început în anul 2009. „În urmă cu trei ani, am fost în Liverpool – Marea Britanie și am urmat un curs de şase luni pentru a deveni un instructor la Guide Dog Mobility Center. Aceasta a fost șansa mea. Când m-am întors din Marea Britanie am devenit instructor pentru câini-ghizi în dresaj, după care am început să coordonez întregul program «Câini-ghizi pentru nevăzători». În acest moment sunt managerul programului care include coordonarea și instruirea voluntarilor care au grijă de câini, acomodarea și testarea persoanelor nevăzătoare, activităţi educaţionale cu publicul sau sponsori și, în general, participarea la strategia fundaţiei. De asemenea, pregătesc câinii pentru dresajul de bază și apoi pentru cel avansat, cu nevăzătorul. A trebuit să înţeleg impactul unui câine ghid în viaţa unui nevăzător. Câinii cu care lucrez au schimbat vieţi și nu doar pe cea a beneficiarilor“, a spus Anca Vasile, manager de program pentru câini-ghizi.
Pregătirea durează patru sau mai multe luni după care câinele este evaluat, iar apoi se găsește persoana nevăzătoare compatibilă în funcţie de personalitatea și caracteristicile sale tehnice (viteză, motivaţie, tipul și durata de muncă). Instructajul cu persoana nevăzătoare durează în mod normal de la trei până la șase săptămâni. Apoi câinele este pensionat după șase – șapte ani de muncă, devenind animal de companie.
Nevăzătorul poate alege să păstreze câinele sau, în caz contrar, se poate găsi altă familie. „Comunitatea trebuie să înţeleagă că strada este utilizată de diverși oameni, inclusiv persoane nevăzătoare cu câini-ghizi. Avem nevoie de acces în spaţii publice pentru câinii-ghizi și pedepsirea severă a șoferilor care blochează trotuarul, parcând neregulamentar. Comunitatea are responsabilitatea morală de a ajuta și sprijini persoanele cu dizabilităţi. Trebuie să educăm copiii și elevii, începând din școala primară, pentru a înţelege că pot face diferenţa în lume. Să fii nevăzător sau surd nu este un motiv pentru a nu avea o viaţă normală“, a adăugat Anca Vasile.
