Decizia poporului britanic de a ieși din UE a creat o furtună care și-a arătat efectele devastatoare încă de vineri, atunci când lira sterlină a scăzut cu 10%, Marea Britanie a pierdut peste 350 de miliarde de euro în câteva ore, iar pe piețele financiare din lume a fost haos. În Marea Britanie muncesc și învață mulți români. Muncesc, nu cerșesc, așa cum în mod greșit a generalizat o parte a presei britanice prezența românilor în Regat. Pe Dan Florian Luță (foto), un craiovean absolvent de Management și Administrarea Afacerilor la Universitatea din Bănie, Brexitul l-a prins la muncă în domeniul financiar în orașul Bournemouth, acolo unde s-a votat preponderent pentru ieșirea din UE. „Eu nu mă tem pentru locul meu de muncă, dar mă gândesc să vin acasă pentru că eu sunt latin și pentru că se simte diferența de cultură. După cum au votat, nemulțumiți de numărul mare de imigranți, ne simțim ciudat aici, chiar dacă nimeni nu are nimic personal cu tine“, spune Florian.
Când a plecat în 2014 în însoritul oraș Bournemouth din sudul Angliei, Dan Florian Luță avea doar 23 de ani. Știa engleză, știa carte și era ambițios. Doar ce absolvise Management și Administrarea Afacerilor la Universitatea din Craiova. „Nu am fost un student emitent, am fost norocos. Am avut curaj să plec și am plecat pentru că mi-a fost teamă de salariul de acasă. Universitățile noastre ar trebui să se adapteze pieței muncii. Eu fiind de loc din satul Puțuri, știam că acasă nu trebuie să plătesc chirie și nici să dau bani pe mâncare așa cum o fac aici, în Bournemouth, dar nu-mi vedeam viitorul acolo. Și am plecat“, spune Florin. De muncă și-a găsit ușor, la Nationwide, în domeniul creditelor ipotecare. „Am dat un test de matematică, pe care l-am terminat repede, și unul de limba engleză, cam la nivelul clasei a opta la noi“. Doi ani au trecut de atunci, iar Florin lucrează în prezent tot acolo. Câștigă circa 1.600 de euro pe lună, din care aproape o mie se duc pe chirie și utilități. „Cel mai greu este cu chiria, apoi cu mâncarea“, spune el. Și, totuși, a reușit să economisească, iar banii i-a investit cumpărând pământ în Puțuri, acolo unde vrea să se întoarcă peste doi-trei ani. Nu pentru că nu i-ar fi bine în Bournemouth, ci pentru că se simte latin și pentru că nu știe cum vor evolua lucrurile în Mare Britanie. „Nu mă tem pentru locul de muncă, dar mă gândesc ca în doi ani să vin acasă. Este o diferență mare de cultură între noi, latinii, și ei. Dacă aș fi lucrat în Spania nu cred că-mi doream să mă mai întorc. În plus, după cum s-a votat la referendum, ne simțim ciudat, chiar dacă aici unde locuiesc nimeni nu are nimic personal cu tine. Aseară eram într-un pub să urmăresc meciul. Englezii discutau despre Brexit. Erau mândri că și-au luat țara înapoi, dar unii dintre ei își admit acum eroarea și se simt mințiți după ce au văzut efectele. Iar unii dintre ei au ieșit la vot cu întreaga familie. Acum, dacă ar putea, ar vota împotrivă“, povestește Florian. Ce va fi? „Știu ceea ce se simte acum: panică. Vineri, volumul de lucru la serviciu a fost cel mai scăzut de când lucrez la ei. În prima zi a fost confuzie, panică. Apoi, a venit acceptarea. În ceea ce mă privește, englezii care mă cunosc tăceau, nu doreau să-mi rănească sentimentele atât timp cât problema imigrației a fost în prim-plan. Am un coleg care intenționa să se mute aici. Lucrează într-o fabrică unde mai sunt polonezi și bulgari. Acum nu se mai simte binevenit. Eu îmi doresc să grăbească acest proces de Brexit ca să știm un lucru“, spune Florian. Din experiența căpătată, Florian anticipează o scădere drastică a prețurilor la case. „Sunt români care și-au cumpărat case cu 500.000, cu 200.000 de lire, și le-au luat pe credit. Șocul va duce la scăderea prețurilor, iar dacă se întâmplă ca în 2007-2008, nu se știe dacă lucrurile își vor mai reveni“.
În Londra sunt găști de cerșetori englezi
Despre mitul românilor veniți la cerșit sau să trăiască din ajutoarele sociale ale britanicilor, tema centrală a referendumului, Florian spune că situația este cu totul alta. Majoritatea au venit să muncească cinstit și plătesc taxe și contribuții la stat. „Vă dau exemplu meu și știu multe cazuri de români de aici, unde există o comunitate puternică. Ne plătim contribuțiile la stat și nu am beneficiat de ajutor de la ei. Avem număr de asigurări sociale ca orice alt britanic. Și sunt mult mai mulți cei care plătesc taxe decât cei care primesc ajutor social, de aceea țara ar trebui să le ofere un statut“, spune Florian, care vorbește deschis despre acest subiect. Nu românii sau alți imigranți sunt problema, ci sistemul lor de asigurări. „De exemplu, dacă o familie cu doi copii vine în Marea Britanie va primi 1.400 de lire sterline, ceea ce îi permite unui părinte să stea acasă să nu muncească. Acești bani îi oferă statul automat atunci când înscrii, de exemplu, copiii la școală, pentru că vine și te întreabă din ce îi crești. Și atunci îți oferă această sumă. În plus, îți dă și locuință socială, pentru care tot el, statul, îți plătește chirie. Desigur, trebuie să dovedești că ai căutat loc de muncă, că te-ai specializat într-un domeniu, pentru că altfel te aruncă în stradă. Dar până atunci trece un an. Sunt, într-adevăr, și cazuri de familii care nu au muncit niciodată în România, vin în Marea Britanie, aplică pentru ajutoare și stau acasă. Nu trebuie să generalizăm, însă. Iar aceasta este problema statului britanic. El trebuie să găsească o soluție, pentru că el acordă acești bani“, mai spune Florian, care vorbește direct și despre mitul muncilor de jos pe care englezii refuză le facă. „Este adevărat. Pentru poziții slab plătite, nu sunt englezi, pentru că ei procedează astfel: dacă sunt educați, nu acceptă o astfel de slujbă, dacă nu sunt educați, tot nu o acceptă, pentru că preferă să stea acasă pe ajutorul social, la fel ca orice familie de români. Deci, sistemul lor are o problemă“, explică el. Despre cerșetori, Florian spune că cei mai mulți sunt în Londra, unii dintre ei români, unii chiar din Craiova. Să nu generalizăm avertizează el. „Vă pot trimite filme din Londra, să vedeți găști de cerșetori. Și nu, nu sunt din România. Sunt englezi“.
