Un vis a căpătat contur într-un sătuc din comuna mehedințeană Butoiești. Este cel al unui fost cadru didactic care a făcut o promisiune solemnă bunicilor din partea mamei: că nu va lăsa de izbeliște gospodăria ridicată din greu cu sudoarea frunții. A realizat mai mult decât își imagina, a pus bazele unei microferme, cum îi place să spună, împreună cu soțul său, care s-a îndrăgostit iremediabil de acele meleaguri. Doi ponei (o franțuzoaică, și un oltean autohton), păuni, iepuri, găini, rațe, gâște de toate felurile, porumbei, capre, oi, vaci toate sunt parte a unui vis devenit realitate.
Dorina Popescu și-a petrecut o viață la catedră. Școlarii din bănci i-au fost copii, nu elevi, căci propriul prunc nu a apărut niciodată în existența sa. Departe, la Severin, înconjurată de betoane, a căutat întotdeauna măcar un colțișor, un lucru care să îi amintească de copilăria petrecută la sânul bunicii de la țară, din satul Buiceşti, comuna Butoiești. De fiecare dată când ajungea la Liceul „Traian“, admira păunii de acolo. Și-a promis atunci că la pensie își va bucura existența cu câteva exemplare. Mai mult, atunci când bunica a trebuit să plece spre ale tărâmuri, Dorina Popescu și-a promis un lucru. „Deși am fost născută în Severin am avut bunicii dinspre mamă de aici, din Buicești. Am fost foarte atașată de dumnealor și chiar pe patul de moarte al bunicii am spus că eu niciodată nu am să las să se aleagă pustiul de această gospodărie. Pentru mine, locul acesta e de suflet“, a mărturisit vădit emoționată Dorina Popescu.
Ferma de suflet
Atunci când s-a despărțit de elevii săi, pentru că venise vremea pensionării, a transpus în realitate visul, acela de a însufleții curtea bunicilor, de a îngriji animale, de a ridica un loc drag sufletului, unde să se simtă împlinită, fericită. Și a reușit. L-a avut alături pe soțul său. Împreună au construit astăzi un țarc, mâine au sădit un pom fructifer, au umplut grădina cu răsaduri de legume, iar curtea s-a umplut cu animale. „De acum cinci ani am stabilit să rămânem la țară. Am întemeiat o microfermă. Ne-am cumpărat câteva animale. M-am gândit să-mi amenajez un spațiu cu păsări exotice, cu păuni, porumbei, dar și alte animale. Avem acum găini, rațe, gâște de toate felurile, iepuri, oi, capre, porci, vaci“, povestește Dorina Popescu. Și-a cumpărat trei păuni, așa cum și-a promis, atunci când admira exemplarele din curtea Liceului „Traian“. Sunt copiii ei. „Eu îi numesc regi ai păsărilor. Sunt frumoși prin penajul lor, iar în momentul împerecherii scot niște sunete deosebite. Pe capetele lor sunt coronițe, de aceea le zic, regi. Când intri la ei și ai ceva în mână vin și îți mănâncă din palmă, iar când ne văd dimineața scot niște sunete de bucurie, cum rar îți este dat să auzi. Eu neavând copii, am iubit foarte mult animalele“, ne prezintă cu mândrie Dorina Popescu, păsările sale.
Păunii se plimbă țanțoși, simțind că sunt admirați. Împart spațiul cu câțiva porumbei, un cocoș păunel și câțiva pui.
Suntem conduși și în curtea de păsări din spate, acolo unde putem admira și iepurii din rasa berbec german. În alte cotețe sunt tot felul de rase de găini, cocoși, rațe și gâște. Facem cunoștință cu fiecare dintre ele. „Acestea sunt păsări cu gât golaș de Transilvania. Acolo sunt câțe, găinușe americane și cocoșei pitici, rațe mute leșești din Israel cu ochii roșii, gâşte Toulouse și olandeze“, ne sunt prezentate, rând pe rând, cu drag, toate păsările. Cu aceleași mângâieri pline de dragoste sunt alintate și celelalte animale de la fermă: porcii, caprele. „Soția face brânza de capră, eu mă ocup cu mulsul“, ne declară Ion Popescu.
„Ne trezim la ora patru, bem cafeaua și la ora cinci începem: le punem apă, le dăm mâncare. Și când le vezi cum se manifestă, comportamentul lor, trăiești cea mai mare bucurie. Sunt de o frumusețe rară“, completează Dorina Popescu.
În apropierea țarcului în care caprele se odihnesc la umbră, Ion Popescu și-a făcut un heleșteu. A cumpărat puiet de crap din Ungaria, caras și a populat heleșteul. Ferma este completă. Imaginea este întregită și de cei doi ponei. „Iza este o femelă ponei pe care am luat-o în urmă cu doi ani. Înaintea ei a intrat în familia noastră poneiul Remi. Ne-am gândit apoi să-i luăm o fetiță. Așa a venit din Franța Iza. Și dacă toate o să fie bine, după 15 aprilie vom avea un pui de ponei“, ne spune Dorina Popescu.
Viața la ferma pe care au ridicat-o este colțul lor de rai. „Eu mă numesc fericită, pentru că a fost un vis al copilăriei“, recunoaște Dorina Popescu. Pe acele meleaguri din Mehedinți, dorințele pot deveni realitate.
