Originar încă din perioada antică, duelul, care urmărea obținerea unei așa numite „satisfacții“ pentru a salva „onoarea pătată“ în urma unei jigniri, a fost practicat în Europa până la începutul secolului XX. Dueluri au avut loc și în Craiova. Cele mai multe se pare că se desfășurau în Parcul „Bibescu“. Unul dintre cele care au născut rumori este cel care i-a avut ca protagoniști pe maiorii Cătuneanu și Alexandru D. Sturdza.
Pe strada Vasile Alecsandri de astăzi, fostă Neptun pe la 1920 și ceva, în casele care au adăpostit o vreme pensionul particular pentru băieți „Renașterea“ locuia un bătrân prietenos și vesel, cu mers tineresc și cu o impunătoare mustață albă. Era fostul maior Cătuneanu, eroul unui răsunător duel din care a ieșit învingător, spălând ofensa adusă corpului ofițeresc român.
Povestea sa, care se construiește în jurul acelei confruntări, este „ascunsă“ în pagini îngălbenite de vreme, consemnată pe alocuri în foile de ziar ale vremii. O savurăm pe nerăsuflate astăzi din manuscrisul care poartă semnătura lui T.V. Turtureanu, lucrare aflată în Colecția studii, articole, monografii la Arhivele Naționale – Serviciul Județean Dolj.
Un eveniment cu ecou
Un duel, doi protagoniști: maiorul Cătuneanu și rivalul său, Alexandru D. Sturdza, și altă poveste din negura vremii se conturează. Maiorul Alexandru D. Sturdza era nimeni altul decât fiul cunoscutului om politic Dimitrie Sturdza, fost ministru și prim-ministru al țării. Venise în 1905, din Germania, unde își făcuse studiile și stagiul militar. Socotit „ca un reprezentant al spiritului nou în armată“ începe colaborări publicistice cu mai multe reviste, printre care „Ramuri“, ziarul bucureștean „Minerva“. În unul dintre articolele publicate, Sturdza afirma „că, anual, comandanții companiilor teritoriale fură câte 60.000 de lei, dintre care 30.000 de lei iau căpitanii, iar 30.000 de lei sergenții majori ai companiilor“, notează T.V. Turtureanu.
Cătuneanu, pe atunci comandant al companiei I din regimentul 1 Dolj din Craiova, luând la cunoștință articolul din „Minerva“, se hotărăște să-i ceară socoteală lui Sturdza pentru afirmațiile făcute. Îi trimite o telegramă: „Domnule, am citit în ziarul «Minerva» că dumneavoastră insultați corpul ofițeresc, crezând poate că aveți dreptul, fiind fiul primului-ministru. Nu! În numele meu și al corpului ofițeresc al armatei române, dacă nu divulgați cine fură, vă declar un laș și o canalie. Aștept zece zile de la primirea telegramei și, în cazul în care nu-mi răspundeți, voi da-o publicității“, semnat Căpitan I. Cătuneanu, se notează în manuscrisul lui T.V. Turtureanu.
Se pare că Poșta din Craiova a refuzat expedierea telegramei întrucât conținea cuvinte ofensatoare. Cătuneanu o trimite pe adresa lui Sturdza, ca scrisoare recomandată cu aviz de primire.
Pentru că nu a avut aprobarea șefilor, căpitanul va plăti scump. Primește șase zile de închisoare din partea comandantului regimentului. Li se adaugă încă zece de detenție din partea diviziei, alte douăzeci din partea corpului de armată și treizeci de la Ministerul de Război.
În ciuda acestui tratament, Cătuneanu se ține de cuvânt. În lipsa unui răspuns din partea lui Alexandru Sturdza, Cătuneanu va expedia o copie după telegramă ziarelor „Universul“, „Adevărul“, „Dimineața“, „Epoca“, „Viitorul“ și „Minerva“. Numai „Adevărul“ și „Dimineața“ dau publicității telegrama.
Lumea începe să comenteze, evenimentul i-a proporții, ceea ce face necesară intervenția ministrului de război. Cătuneanu mai primește un supliment de treizeci de zile de închisoare, în vreme ce Alexandru Sturdza este avansat la gradul de maior.
În tot acest timp, asupra lui Cătuneanu se fac presiuni ca să retracteze scrisoarea trimisă lui Sturdza, dar căpitanul este de neînduplecat.
Așa se face că în 8 iunie 1908, căpitanul Cătuneanu primește în închisoare vizita lt. col. Iliescu și a maiorului Petalla, care se prezintă ca martori ai lui Sturdza, aducând, din partea acestuia, provocarea la duel, după ce, în prealabil, înfățișaseră ordinul ministrului de război, prin care i se ridica lui Cătuneanu restul de pedeapsă ce mai avea de executat și era pus în libertate. I s-a cerut să retracteze cuvântul „canalie“. Cătuneanu, deși în primă instanță refuză „ieșirea pe teren“, la stăruința martorilor lui Sturdza acceptă duelul fixat pentru a doua zi, 9 iunie 1908, ora 6.00 dimineața. Îi rămâneau lui Cătuneanu 15 ore pentru a se pregăti de luptă. Își alege martori, cărora le dă scrisoarea de împuternicire, cu mandat expres de a nu accepta împăcarea.
Din culisele duelului
„În cursul după-amiezii, căpitanul Cătuneanu face o repriză de scrimă cu un camarad în sala jockey – club, sub supravegherea lui Bachelli, profesor de scrimă la Liceul Militar din Craiova. În aceeași după-amiază, Alexandru Sturdza, care sosise în Craiova și locuia la hotelul «Minerva», trimite o telegramă liniștitoare tatălui său: «Papa, fii liniștit, îmi cunosc rivalul, fii fără grijă». În cursul nopții, printr-un delegat al prefecturii poliției, sunt aduse de la București alte săbii care au trebuit să fie date pentru ascuțit la atelierul lui Paulon din Craiova, căci Sturdza adusese, la Craiova, săbii, dar acestea au fost respinse de martori, fiind curbate și deci primejdioase“, notează T.V. Turtureanu.
Discuțiile dintre martorii celor două părți, privitoare la modalitățile duelului, s-au prelungit până la patru dimineața. Până atunci a așteptat Cătuneanu la cofetăria Andronescu să i se comunice hotărârile martorilor, notând mai târziu că acesta era, de fapt, un plan care urmărea extenuarea sa pentru dimineața duelului.
Cu toate acestea, nedormit, se prezintă, în ziua de 9 iunie 1908, la ora 6.00 dimineața, pe hipodromul din Parcul „Bibescu“, terenul ales pentru duel. După tragerea la sorți, duelul începe. Sturdza este grav rănit, cu o tăietură adâncă în obrazul stâng. Lupta se termină, fără ca cei doi rivali să se împace pe teren.
„La ora 8.00 dimineața, trăsura în care Cătuneanu venea de la parc este întâmpinată, în dreptul cofetăriei Cacaliceanu (Perinița de azi), de o mare mulțime de cetățeni care ovaționează pe învingător, cinstind pe acela care avusese curajul să lupte cu fiul primului-ministru, pentru onoarea corpului ofițeresc din care făcea parte“, scrie T.V. Turtureanu.
Parcursul celor doi rivali este diferit. În urma duelului câștigat, Cătuneanu este îndepărtat din armată. Îi vor trebui șase ani de intervenții și de zbucium, pentru ca, în mai 1914, în preajma marelui război, să fie reprimit în cadrele active ale armatei.
„Alexandru Sturdza, colonel în 1917, e cel care pe frontul din Moldova a trădat țara, dezertând și trecând la inamic. De acolo a lansat manifeste către ostașii români, îndemnându-i să dezerteze în masă pentru a dezorganiza frontul nostru. A fost condamnat în lipsă, la moarte, și s-a refugiat în Germania“, scrie T.V. Turtureanu.
Maiorul Cătuneanu a încetat din viață pe 10 ianuarie 1937. Se odihnește în cimitirul Sineasca.
