V-am prezentat în ediţia de ieri povestea copiilor care ajung rar la grădiniţă. Sau deloc… Piatra de la temelia educației lor e subțire și fisurată. Este şi povestea celor de pe Aleea Abatorului din Craiova, care locuiesc pe fosta groapă de gunoi a oraşului. Este locul unde asfaltul n-a ajuns nici în poze, iar deplasarea devine o treabă grea chiar și pentru cei mari, darămite pentru copii. La fel ca şi ei, alţi mii de copii aflaţi în situaţia lor, din Dolj, au dreptul să primească tichete de grădiniţă în valoare de 50 de lei. În Craiova, însă, doar 45 de copii au primit tichetul de grădiniţă în luna mai, în timp ce în comuna doljeană Urzicuţa, de exemplu, 100 de copii.
Prezența la grădiniță variază de la o perioadă la alta. 80% dintre copiii din această zonă își urmează părinții la muncă peste hotare. Au ajuns peste tot în lume; cei mai mulți sunt în Italia, Spania, Germania, Anglia, Irlanda şi de câţiva ani, tărâmul tuturor posibilităţilor, America. „Pentru micuţii rămaşi acasă încercăm să ţinem loc şi de părinţi, şi de bunici. Fenomenul migraţiei în rândul comunităţii rome este o tradiţie. Mulţi dintre copii au părinţii plecaţi în străinătate la muncă, iar ei se simt singuri. Simt nevoia de afecţiune. Alţii sunt născuţi în ţări europene. Sunt cazuri, nu puține la număr, când aceşti copii învaţă limba română la grădiniţă, deoarece în familie vorbesc doar limba maternă. Ajung la grădiniță și nu ştiu lucruri elementare: ce vârstă au, cum îi cheamă pe părinţi, ce este un bunic, un frate. Nu ştiu culorile, nu ştiu să se spele pe dinţi sau pe faţă!“, spune Pietrina Radu.
Şcoala are un psihopedagog, un cabinet de consiliere, doi mediatori şcolari. Profesorii povestesc că de foarte multe ori, atunci când se trezesc cu clasele goale, sunt nevoiți să bată din poartă în poartă prin cartier ca să-i convingă pe părinți să-şi trimită copiii la grădiniţă şi la şcoală. „Avem profesori care au fost chiar și în târg după copii, ştiind că acolo îi găsesc însoţindu-şi părinții. Ştiţi, progresul, performanţa se măsoară diferit de la o grădiniță la alta, de la o școală de periferie la una de centru. Performanța nu înseamnă doar ca elevii să obţină note mari, ci să determini copiii să vină la grădiniţă şi la şcoală, să îi înveţi regulile de conduită, să îi înveţi să fie mai buni mâine decât azi. Mulți dintre aceşti copii duc pe umeri o povară mult prea grea. Au grijă de fraţii lor mai mici, ceea ce reprezintă alt motiv serios pentru a lipsi de la școală“, spune directorul.
Mulți dintre acești copii ajung în clasa întâi fără să fi trecut o zi pe la grădiniță. Se trezesc din prima zi la distanță mare față de colegii lor. Ei reușesc să învețe primele litere mult mai târziu, când alții deja termină ciclul primar sau chiar gimnazial. Pentru cei întârziați cu școala, mai mici sau mai mari, la „Anton Pann“ există proiectul „A doua şansă“. Sunt 54 de elevi înscrişi, iar la Frecvenţă redusă sunt 79. Cei care nu au absolvit clasa pregătitoare, dar care au depăşit vârsta de zece ani, pot solicita înscrierea în clasa I cu frecvenţă redusă numai dacă prezintă un raport de evaluare similar celui întocmit la sfârşitul clasei pregătitoare din învăţământul cu frecvenţă regulată.
E nevoie de o regândire a programelor școlare
Zonele cu cele mai mari probleme sunt bine cunoscute atât de reprezentanții Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Dolj, cât și de autorități. Disfuncţionalităţile se întâlnesc acolo unde este concentrarea cea mai mare de populaţie defavorizată. Sunt conştienţi că lipsa accesului la grădiniţă rămâne în continuare o problemă care duce la o serie de consecinţe grave. „Sunt copii care până să ajungă la şcoală vorbesc acasă exclusiv limba romani. Fără grădiniţă, ajung la şcoală cu handicapul acesta, nu știu limba română. Apoi, mai este problema migraţiei. Copilul stă până în octombrie-noiembrie la grădiniță sau şcoală, apoi îşi urmează părinţii şi se întoarce prin mai. Ce poţi să faci? Nu poţi interveni foarte clar decât atunci când le poţi oferi părinţilor o alternativă. Să rămână cu bunicii, însă copiii să fie angrenaţi într-un sistem educaţional care să îi preia, copilul să fie la un fel de program «Școala după şcoală». Avem peste 1.000 de copii de vârstă preşcolară din rândul minorităţilor. Doar în cartierul Faţa Luncii din Craiova sunt aproximativ 200 de copii care nu merg la grădiniţă!“, a spus Lucian Cherata, inspector şcolar pentru problemele minorităților la ISJ Dolj.
Ruinele fostei grădinițe
Natalitatea scăzută a dus la desfiinţarea multor școli în judeţul Dolj. Sunt zeci de unități pe care s-a pus lacătul în ultimii ani, în timp ce în alte părți e nevoie de mai multe școli. În cartierul Mofleni ar mai trebui încă două.
Pe strada Bucovăţ, ruinele unei clădiri atrag atenţia. O casă impozantă, cu etaj. Doar o plăcuță atârnând de un colț amintește că aici a fost cândva Grădiniţa nr. 25. Toți copiii din cartier veneau aici. Clădirea a fost revendicată și apoi abandonată. De la o zi la alta, s-a furat tot, până și cercevelele, totul s-a deteriorat. Grădinița fusese prinsă într-un program de reabilitare cu finanţare de la Banca Mondială. Edilii au investit ceva bani în ea, apoi au dat-o. Dar alta în loc nu au deschis. Și așa numărul copiilor care veneau la grădiniță a început să scadă fiindcă mulți părinți au renunțat să își ducă foarte departe de casă copiii.
Șefii învățământului doljean susțin că nu ne lipseşte personalul calificat, că stăm bine în ceea ce privește numărul profesorilor de limba romani și al mediatorilor școlari. În privința asta, Craiova e pe locul al doilea în țară. Însă şi numărul populaţiei rome este foarte mare. Doar Bacăul ne mai întrece. Oficial, în Craiova sunt 20.000 de romi; neoficial, sunt mult mai mulţi. La nivelul judeţului vorbim de peste 40.000 de romi. „Avem comunităţi care nu au acces la grădiniţe. Situaţia de la Şcoala «Anton Pann» este un exemplu în acest sens. Doar în Fața Luncii ar mai fi nevoie de două, chiar trei grădiniţe, care, bine organizate, ar putea să preia aceşti copii. Având cei peste 40.000 de romi în judeţ, ne lovim de tradiţii, obiceiuri, mentalităţi ce greu pot fi schimbate. Mulți refuză să îşi trimită copiii la grădiniţă şi la şcoală. De exemplu, în cartierul Popoveni, din Craiova. Foştii romi nomazi sunt mai tradiţionalişti, ei cred că şcoala le perverteşte tradiţia. Sunt foarte greu de convins, foarte greu poţi să intervii în ceea ce priveşte mentalitatea, căsătoriile timpurii. Romii ursari îşi lasă fetele până spre clasa a VII-a la şcoală, când încep să se teamă că pot fi furate, însă căldărarii nici vorbă să le lase după clasa a IV-a. Tradiţionalismul intervine cu ideea potrivit căreia comunitatea poate să influențeze mentalul acestor fete. Nimic nu este mai presus pentru ei decât respectarea tradiţiilor. Am remarcat în ultimii ani, la tineri, o evoluţie a celor din neamul ursarilor, dorinţa de a învăţa carte. Au venit la Inspectorat fete care îşi doreau să urmeze un liceu pentru că altfel părinţii le măritau“, spune inspectorul Lucian Cherata.
În Craiova, doar 50 de copii, beneficiari ai tichetelor de grădiniță
Judeţul Dolj a fost unul pilot pentru implementarea programului FCG. În Dolj, peste 400 de copii cu o situație financiară precară, din şase comunități din Calopăr, Valea Stanciului, Cetate, Maglavit, Podari şi Amărăştii de Jos, au fost susținuți să meargă zilnic la grădiniță, în anul școlar 2014-2015, cu o rată medie de prezență de 75%, față de 55% în anul școlar 2013-2014. Programul -pilot lansat de Ovidiu Ro în urmă cu aproximativ şase ani s-a extins la nivel naţional, reglementat prin Legea nr. 248/2015. Cu toate acestea, numărul celor au depus cerere pentru tichetul de grădiniţă este în continuare mic. În Craiova, conform estimărilor, aproximativ 800 de copii ar fi putut beneficia de tichete de grădiniţă. În luna februarie însă au fost acordate doar 40 de tichete de grădiniţă, în luna martie 44, în aprilie – 50 şi în mai 45. „La nivelul judeţului Dolj, în luna februarie am avut 2.208 de dosare eligibile pentru FCG, 2.006 preşcolari au primit tichetul. În martie, 3.002 dosare eligibile, însă au primit tichete 2.277 de preşcolari. Restul nu s-a încadrat din cauza absenţelor. În luna aprilie, numărul copiilor eligibili a fost de 2.311, însă 2.064 au primit tichete de grădiniţă. În comuna Amărăştii de Jos – 122 de copii primesc tichete de grădiniţă, la Şcoala Generală „Barbu Ionescu“ (Urzicuţa) – 100, la Şcoala Profesională Valea Stanciului – 99 de copii, la Şcoala Gimnazială Desa – 70; la Şcoala Generală Filiaşi – 69; Şcoala Profesională Argetoaia – 59; Şcoala Generală Negoi – 59; Perişor – 9; Siliştea Crucii -21“, a precizat prof. Nicoleta Liţoiu, purtător de cuvânt în cadrul ISJ Dolj.
În prezent, se desfăşoară cea de-a doua etapă de înscriere la grădiniţă. 10.800 de copii au fost deja înscrişi, au mai făcut parte din învăţământul preşcolar. Alți 3.200 de copii vor păși pentru prima dată la grădiniță din toamna acestui an. La începutul anului școlar 2015-2016, în județul Dolj au fost înscrişi la grădiniţă 16.340 de copii. În tot judeţul funcţionează 243 de grădiniţe, dintre care 21 cu personalitate juridică.
„Am luat în calcul înfiinţarea unei grădiniţe“
Pentru a-i determina pe părinţi să-şi aducă zi de zi copiii la grădiniţă, reprezentanţii ISJ Dolj vor să aloce, pe lângă tichetul de grădiniţă, rechizite şi haine. Ştiu că sărăcia îi determină pe mulţi părinţi să îşi ţină copiii acasă, de ruşine că nu au cu ce să îi îmbrace. „Am făcut toate demersurile pentru a extinde proiectul. Am făcut o adresă către OvidiuRo şi am încheiat un protocol cu Consiliul Judeţean (CJ) Dolj şi AJPIS, pentru ca, pe lângă acest tichet, copiii să primească de la CJ Dolj rechizite şi haine. Se vorbeşte deja de o rectificare bugetară pentru a aloca din toamnă sumele necesare. Am observat că prin proiectul FCG numărul copiilor care merg la grădiniţă a crescut considerabil în Dolj. Şi pentru transportul copiilor din zona Mofleni am găsit o soluţie, de la toamnă. Am luat în calcul, pe termen lung chiar, înfiinţarea unei grădiniţe, pentru că este nevoie“, a precizat Lavinia Craioveanu, inspector şcolar general la ISJ Dolj.
Copii care au reuşit
Izabela Tiberiade, de 19 ani, fata președintelui Partidei Romilor Dolj, a urmat primele şapte clase la „Anton Pann“, apoi prestigiosul Colegiu Național „Carol I“ din Craiova. Este studentă la Ştiinţe Politice, la Bucureşti, a scris două volume de poezii, iar acum scrie o carte despre căsătoriile timpurii în comunităţile rome. Face voluntariat la Ambasada SUA şi Ambasada Canadei din România. „Ţin foarte mult la valorile mele, la locul din care am plecat, în care m-am format. În comunitate, păstrez portul tradiţional, trăiesc în aceste două lumi paralele, vreau să arăt că se poate“, spune Izabela.
Anina Ciuciu este s-a născut la periferia Craiovei, a crescut în condiţii precare, fără electricitate, fără apă curentă. În țară n-a mers la școală. A început să învețe de la opt ani, după ce a emigrat cu familia în Franța. Acolo a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității „Jean Moulin“ din Lyon și a făcut masterul la Sorbona. A scris, în colaborare cu jurnalistul francez Frédéric Veille, cartea „Je suis tzigane et je le reste“, în care a descris toate greutățile prin care a trecut din cauza rasismului.
Florin Gabriel Dinu este elev în clasa a VIII-a la Şcoala „Anton Pann“. Este vicecampion european la box, la juniori, şi multiplu campion naţional.
Albano Zătreanu este tot în clasa a VIII-a şi a obţinut deja mai multe medalii la competiţiile naţionale de box la care a participat.
Material realizat în cadrul Burselor de Jurnalism Civic, în memoria Oanei Livadariu, ediția 2016. Bursele sunt oferite de Asociația OvidiuRo și The Alex Fund, în scopul informării publicului cu privire la necesitatea accesului la educația preșcolară pentru cei mai săraci copii din România.
Vă invităm să urmăriţi miercuri seară, de la ora 21.30, pe Alege TV, emisiunea „Povestea lor, lecţia noastră“. Urmăriţi un reportaj despre copiii care ajung la grădiniţă atunci când părinţii îşi permit. Accesul la educaţie e o problemă de civilizaţie, de cultură şi de bunăstare economică. Ajungem astfel să vorbim de programe educaţionale, de importanţa recuperării copiilor din medii defavorizate, dar uităm un lucru care e mai important decât orice, uităm să îi educăm pe părinţi să îi îşi ducă zi de zi copiii la grădiniţă şi şcoală, iar pe educatori şi profesori să îi determine să revină cu drag, să îi înveţe că grădiniţa şi şcoala le pot oferi altă viaţă pentru ca mai târziu să nu îi regăsim printre miile de asistaţi sociali, şomeri, cerşetori.
