Alt doljean plecat la muncă în Marea Britanie a povestit pentru GdS despre situația tensionată din Regat după referendumul din 23 iunie în urma căruia britanicii au votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană. La 27 de ani, Mihai Cătălin (foto) lucrează ca bucătar în orașul Bournemouth din sudul Angliei, dar dorește să se întoarcă acasă. „Englezii sunt foarte înguști la minte și sunt leneși. Majoritatea trăiesc din ajutoarele oferite de stat, sunt foarte grași, se mișcă greu și își hrănesc copiii cu fast-food. Deși copilul meu s-a născut aici și puteam să-i fac dublă cetățenie, nu vreau să crească aici pentru că nu are viitor“, spune Mihai Cătălin.
GdS v-a prezentat acum o săptămână povestea lui Dan Florian Luță, un tănăr absolvent al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din Craiova, angajat în domeniul financiar în orașul Bournemouth din Marea Britanie. Florian spunea că diferența culturală și incertitudinile cauzate de Brexit îl determină să părăsească Regatul în doi-trei ani. Despre temerile britanicilor legate de imigranții care le fură locurile de muncă, Florian spunea că sunt nefondate și că, de fapt, mulți dintre ei trăiesc pe spinarea statului. „După cum s-a votat la referendum, ne simțim ciudat, chiar dacă aici unde locuiesc nimeni nu are nimic personal cu tine (…) Majoritatea imigranților au venit să muncească cinstit și plătesc taxe și contribuții la stat (…) Pentru slujbe slab plătite nu sunt englezi, pentru că ei procedează astfel: dacă sunt educați, nu acceptă o astfel de slujbă, dacă nu sunt educați, tot nu o acceptă, pentru că preferă să stea acasă pe ajutorul social, la fel ca orice familie de români. Deci, sistemul lor are o problemă“, explica Florian care demonta alt mit: cel al cerșetorilor români. „În Londra sunt găști de cerșetori. Și nu, nu sunt din România. Sunt englezi“.
Din Craiova în Bournemouth
În însoritul oraș Bournemouth trăiește și muncește de câțiva ani și Mihai Cătălin Ionicoiu. Născut în 1989 în comuna Castranova, Mihai a renunțat la studii la vârsta de 20 de ani după ce absolvise Colegiul Tehnic „Ion Mincu“ din Craiova, la profilul întreținere și reparații utilaje grele. A renunțat pentru că s-a simțit dezamăgit de sistemul din România, povestește el. „M-am înscris la Facultatea de Geografie după care, în scurt timp, am renunțat deoarece îmi doream să fiu independent și nu vedeam nici un viitor, așa că m-am angajat ca șofer pe stivuitor la un renumit depozit de materiale de construcții din Craiova. Îmi plăcea ceea ce făceam, dar simțeam că pot mai mult. După trei ani de muncă am luat decizia de a pleca din țară cu ajutorul unui bun prieten. Nu mi-a fost ușor. Era 2013, era o decizie foarte importantă pentru că rata șomajului crescuse dramatic, nu se mai găseau locuri de muncă și nu voiam să dau greș“, povestește Mihai. Începutul a fost greu. „Când am ajuns în orașul Bournemouth, situat în sudul Angliei, totul mi se părea foarte ciudat, oamenii se uitau la mine și îmi zâmbeau, nu înțelegeam foarte bine cum stăteau lucrurile. La început am lucrat într-o spălătorie auto fără acte pentru că nu aveam drept de muncă. Aveam un salariu derizoriu care îmi permitea doar să trăiesc. Am lucrat opt luni, iar între timp îmi chemasem și prietena. Împărțea fluturași pe stradă. Apoi românilor li s-a dat drept de muncă. În tot acest timp reușisem să strângem ceva bani astfel încât să ne permitem să ne mutăm și să ne încercăm șansa.
Ne-am înscris la aproape toate agențiile de recrutare din Bournemouth“, spune Mihai. Norocul le-a surâs. „După o scurtă perioadă de timp am și fost sunați. Prima dată lucram în curățenie, undeva la 20 de ore pe săptămână. Salariul minim era șase lire și jumătate pe oră, dar nu eram descurajați. Știam că putem munci în aproape orice domeniu, că doar suntem români“, povestește el.
Stivuitoristul care a ajuns mâna dreaptă a bucătarului
Mihai a muncit pe brânci, iar după o scurtă perioadă de timp agenția l-a sunat din nou pentru a-i propune să lucreze 12 ore într-un restaurant cu fructe de mare în Studland. „Urma să spăl vase. Am acceptat, iar a doua zi am fost acolo. Nu folosisem niciodată o mașină de spălat vase, aveam emoții foarte mari, dar toți angajații de acolo, englezi sub 40 de ani, au fost foarte de treabă. Când nu aveam ce să fac, îi mai întrebam dacă îi pot ajuta cu ceva, ceea ce conta foarte mult pentru ei pentru că, știm cu toții, cât de leneși sunt englezii. La un moment dat, bucătarul-șef m-a întrebat dacă vreau să lucrez acolo. Am acceptat din prima. Era primul meu job stabil. Și uite așa timpul a trecut, eu învățam cât mai mult despre bucătărie și, după aproximativ patru luni, același bucătar m-a întrebat dacă vreau să lucrez în bucătărie. Am acceptat fără să mă gândesc și uite așa am ajuns mâna dreaptă a bucătarului, eu, un stivuitorist care nu știa să facă nici omletă. Pentru Mihai veștile bune au continuat să vină.
„Ne-am căsătorit, avem un băiețel de 11 luni și visele mele au început să prindă contur“, spune el. Și totuși, ar vrea să se întoarcă acasă, deși colegii sunt toți tineri englezi, deși fac glume unii pe seama altora. „Tinerii sunt deschiși la minte, mă strigă în glumă «țiganule», iar eu le răspund «f…k off», adică să se ducă la…. Și aici ajungem la adevărata problemă“, își curmă Mihai tonul vesel parcă apăsat de gavitatea situației. Este sincer.
„Dacă puteam să votez ca Marea Britanie să iasă din UE o făceam. Pe de o parte îmi doream foarte mult să se întâmple asta, pentru că foarte multă lume nu lucrează și stă acasă pe beneficii din partea statului. Nu mi se pare corect să se spună că toți sunt români. Suntem catalogați drept cerșetori, dar povestea mea arată contrariul și majoritatea românilor pe care îi cunosc muncesc pentru bani, nu cerșesc așa cum se vehiculează prin presă. Tinerii englezi sunt șocați de rezultatul referendumului, au prieteni în Europa și dau vina pe bătrânii de peste 60 de ani pentru acest lucru. Părerea mea este că greșeala mare s-a făcut atunci când Turcia a aderat la UE, ea fiind o țară cu mari probleme. Văzând ce se întâmplă cu atacurile teroriste, lumea s-a speriat. Pe de altă parte, au început să vină mulți imigranți, polonezi, cehi, spanioli, albanezi. Statul britanic are o politică greșită în privința ajutoarelor, deoarece cine dorește poate profita ușor de ea. Bărbații lucrează câteva luni, apoi își aduc familia și aplică pentru beneficii, iar statul îți acoperă și chiria la casă pe lângă celelalte ajutoare“, povestește Mihai. Nu trebuie însă generalizat, avertizează el, deoarece majoritatea imigranților muncesc pe brânci pentru banii câștigați. „Din taxele pe care noi le plătim statului, mulți englezi primesc ajutoare sociale. Vor vedea că tot ei vor avea de pierdut dacă plecăm noi. Din păcate, cei care au votat pro Brexit nu au un plan de rezervă, iar acum este un haos total. Din ce am auzit, multă lume vrea să plece acasă, iar pe noi tocmai acest lucru ne îngrijorează: că nu știm ce se întâmplă“, spune Mihai. Și-a calculat bine pașii, a analizat situația și a concluzionat că și el ar dori să revină în țară. Dincolo de avantajele materiale, sunt prea multe detaliile care îl separă de Marea Britanie. „Englezii sunt foarte înguști la minte, sunt leneși. Trăiesc majoritatea din ajutoare, sunt foarte grași, se mișcă greu, își hrănesc copiii cu fast-food. Nu vreau să-mi cresc copilul aici, deși s-a născut în Marea Britanie și puteam să-i fac dublă cetățenie. Aici nu are viitor. În câțiva ani vreau să mă întorc acasă, indiferent de ce se va întâmpla, să mă retrag la țară, unde sper să îmi deschid o mică afacere“, mai spune Mihai.
