Doi tineri cu handicap, de 23 şi, respectiv, 24 de ani, zac într-un focar de infecţie. Unul are schizofrenie în formă agravantă, nu vorbeşte, iar cel de-al doilea suferă de tetrapareză spastică, retard, probleme cardiace. Într-o cameră de câţiva metri pătraţi, fără curent electric, locuiesc alături de alte cinci persoane, pe două paturi din scânduri. Aerul este irespirabil, iar peste cei doi tineri bâzâie muştele. Părinții susțin că mare parte din viaţă cei doi copii bolnavi şi-au petrecut-o în centrele de plasament din Hunedoara, însă în urmă cu câţiva ani au depus cerere şi i-au cerut acasă.
Pe patul de scândură acoperit cu un cearşaf ponosit este întins tânărul cu tetrapareză spastică. Cel paralizat, cum spun părinţii. Lângă el stă fratele mai mic, bolnav de schizofrenie în formă agravantă, care se leagănă dintr-o parte în alta, ţinându-şi strânşi pumnii cu care îşi acoperă faţa. Locuiesc împreună cu cei doi părinţi, un frate de 17 ani, concubina acestuia şi o nepoţică de șase ani, fiica unei surori plecate departe de casă. Camera în care trăiesc aceşti oameni este o încăpere de doar doi metri pătraţi, pe strada Fermierului, din cartierul craiovean Brestei. Ciment pe jos, pereţi scorojiţi, două paturi pe care dorm toţi, aliniaţi. Singura avuţie a acestei familii este un aragaz aşezat în faţa casei, pe o masă, şi o butelie. „De două luni trăim în aceste condiţii greu de imaginat. Am stat iniţial în Bariera Vâlcii, cu chirie. Plăteam 500 de lei pe lună, însă am fost nevoiţi să plecăm. În una din zile, băiatul meu care suferă de schizofrenie a fugit pe stradă și a intrat într-o curte a cărei poartă a găsit-o deschisă. Proprietarii au crezut că a venit să fure şi l-au bătut. Nu au ştiut că e bolnav, că nu poate vorbi… Au chemat apoi poliţia. L-au acuzat că ar fi furat bani din locuinţa lor. El nici nu ştie ce sunt banii. Lui pâine să-i dai şi mâncare, în rest nu realizează prea mult… Au venit acasă şi au luat-o şi pe soţie şi i-au dus la secţia de poliţie. Le-au luat amprentele, le-au făcut poze. Când am aflat de cele întâmplate, m-am dus la poliţie cu documentele doveditoare că e copil cu handicap grav. Au regretat atunci cele întâmplate şi i-au dat drumul. Au crezut că au de-a face cu un infractor. După această întâmplare, proprietarul casei în care locuiam ne-a pus în vedere să ne mutăm. A trebuit să plecăm de acolo și, prin intermediul unei cunoştinţe, am găsit această cameră de pe strada Fermierului. Plătim 200 de lei chirie“, a povestit Fira Cismă, tatăl celor doi tineri cu dizabilităţi.
Din Vulcan, la Craiova
Bărbatul este de loc din Hunedoara. Spune că până în urmă cu zece ani el și soția au avut serviciu și o locuinţă. A lucrat ca agent de pază la DGASPC Deva, la un centru de plasament din Vulcan, iar soţia la firma de salubritate din oraş. „Băiatul cel mare, Alexandru, a stat în centru de plasament până la majorat, celălalt, Bobby, până la 11 ani. I-am luat acasă, speram să le pot oferi altfel de condiţii, să îi am aproape. Trăiam pe atunci în două camere, aveam un trai mai bun. Din păcate însă, când vin nenorocirile, se ţin lanţ. Am rămas fără locuri de muncă şi de atunci au început problemele. Am intrat în şomaj, după care am rămas doar cu veniturile copiilor, indemnizaţiile de însoţitor. Am hotărât să plecăm din Vulcan, localitatea în care trăiam. Am ales Craiova, ne-am gândit că aici pot să îmi găsesc un loc de muncă, să închiriem o locuinţă, să ducem o viaţă decentă. Am făcut un curs de calificare ca agent de pază, mi-am căutat de muncă, însă nimeni nu m-a chemat la interviu. Am 52 de ani, vreau să muncesc, însă nu mă angajează nimeni“, a explicat tatăl copiilor.
Apelul părinţilor
De peste o lună şi jumătate, cei doi tineri nu au mai primit tratament. Părinţii susţin că nu şi-au mai permis să îl cumpere. „Trăim sub orice critică, nici mâncare nu avem. Sunt foarte bolnavi, au probleme psihice amândoi, nu au controlul mâncării, mănâncă în neştire. Băiatul de 22 de ani a avut hepatită în perioada în care a fost internat în centrul de plasament, din acest motiv trebuie să avem grijă ce îi dăm să mănânce. Ne-au spus medicii că există riscul ca boala să recidiveze. Ar trebui să îi dăm medicamente pentru protejarea ficatului. În plus, avem nevoie de pampers pentru ei, de pături, haine, alimente. Cât voi trăi, îi voi ţine pe copii lângă mine. Am avea nevoie însă de o locuinţă decentă. În fiecare lună, copiii au nevoie de Rispolet, Romparkin, Depatyne, Diazepam, Carbazepină, Doxepin. Şi mai avem o rugăminte, avem nevoie de un căruţ cu care să îl scoatem la plimbare pe băiatul imobilizat“, a explicat Fira Cismă.
După ce am văzut condiţiile în care trăiesc aceşti oameni, am mers la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj pentru a-i informa și pentru a cere un punct de vedere.
„Am trimis o echipă la familia Cismă pentru a vedea cele sesizate de dumneavoastră. Asistenţii sociali au vorbit cu vecinii acestor oameni, care au spus că, în ciuda condiţiilor în care trăiesc, părinţii îşi îngrijesc cei doi copii cu dizabilităţi. La rândul lor, părinţii au depus o cerere scrisă, prin care au spus că nu sunt de acord ca cei doi fii bolnavi să fie internaţi în centre specializate. Am hotărât astfel să îi monitorizăm atent, să îi consiliem, să îi ajutăm să-şi scoată documente de Craiova, pentru ca apoi să poată depune o solicitare la primărie pentru o locuinţă socială“, a spus Florin Stancu, director la DGASPC Dolj.
Familia acestor tineri primeşte o serie de drepturi
Având în vedere situaţia critică în care se află cei doi tineri, am considerat că este important să solicităm reprezentanţilor DGASPC Hunedoara informaţii despre ei, să întrebăm dacă s-a efectuat anchetă la domiciliul unde cei doi urma să ajungă şi recomandările care li s-au oferit la ieşirea din sistem. „Marius Alexandru Cismă nu a beneficiat de măsură de protecţie în cadrul DGASPC Hunedoara. Fratele lui, Răzvan Bobby, a beneficiat de măsură de protecţie timp de opt an şi două luni. Acesta a părăsit sistemul de protecţie pe 13 ianuarie 2005, solicitarea de reintegrare în familia naturală a fost efectuată de către părinţi. S-au întocmit rapoarte de anchetă socială la domiciliul părinţilor. Cei doi tineri beneficiază fiecare de următoarele drepturi: indemnizaţii lunare de 234 de lei, buget complementar lunar de 106 lei, transport interurban la solicitare, ultima dată s-au eliberat 24 de bilete de transport în martie 2014, indemnizaţie de însoţitor de 969 de lei, suportată de Primăria Vulcan. Părinţii au fost consiliaţi în ceea ce priveşte modul de îngrijire, creştere şi educare a copiilor, familia fiind monitorizată pe o perioadă de trei luni de către Serviciul Public de Asistenţă Socială din cadrul primăriei municipiului Vulcan, conform legislaţiei în vigoare“, a precizat Sorina Carmen Grama, director general la DGASPC Hunedoara.
