Comuna mehedințeană Braniștea este unul dintre cele mai importante bazine legumicole din județ. Culturile de castraveți sunt la mare concurență cu cele de pepeni. După ce, anul trecut, legumicultorii din localitate s-au văzut nevoiți să își lase marfa în câmp, din cauza prețurilor mici, anul agricol în curs le-a adus venituri pe măsura așteptărilor.
Am poposit în localitatea mehedințeană Braniștea la vremea culesului de lubenițe. Pe suprafețe întinse, la margine de sat, oamenii adunau roadele muncii de peste an. Prețul bun pe care îl obțin prin vânzarea angro a castraveților și pepenilor la Timișoara, dar și în piețele din Drobeta Turnu Severin, îi fac să declare cu inima deschisă că acest an agricol este unul profitabil.
Fac agricultură de când se știu, căci așa au deprins de la bunicii şi părinții lor. Culturile de castraveți pe suprafețe întinse umpleau grădinile localnicilor din cele mai vechi timpuri. Existau solarii în Braniștea și în timpul regimului comunist. Legumicultorii de astăzi își amintesc de profiturile bune pe care le obțineau familiile lor. „Am avut și pe timpul comuniștilor solar. Era făcut din lemn, nu ca acum, din țeavă. Mergea bine treaba și atunci, chiar mai bine decât în zilele noastre“, ne spune Eugen Cilioaica, cultivator de legume din comuna Braniștea.
Astăzi, pe pământurile moștenite de la bunici continuă să facă legumicultură. E îndeletnicirea pe care a învățat-o de pe vremea când era copil. A încercat o vreme să cultive pepeni, dar s-a întors la cultura de castraveți, pe care o practică și astăzi. A mai încercat și cu conopidă și varză, dar castraveții sunt cei care au primat întotdeauna. Deja prima cultură a fost recoltată și ultimul transport a luat calea piețelor, iar acum în solariile familiei se pun noi răsaduri, pentru producția de toamnă. „Pe 15-20 august începem să culegem din nou“, ne garantează legumicultorul.
Cultivatorii de lubenițe de la Braniștea, ucenicii doljenilor
De câțiva ani buni, în Braniștea culturile de lubenițe au început să se întindă pe suprafețe din ce în ce mai mari. Oamenii locului au bătut drumurile Olteniei, au mers la Dăbuleni pentru a învăța de la cei mai destoinici agricultori secretele culturii de lubenițe. Așa au apărut pe câmpurile din localitatea mehedințeană suprafețe întinse de pepeni.
Marin Livișor este unul dintre cei care a mers în urmă cu 15 ani în orașul de la Dunăre, pentru a afla direct de la producătorii vechi de lubenițe tainele cultivării. Avea pe atunci 25 de ani. Era un tânăr cu aspirații mari. A întrebat, a aflat tot ce se putea afla și s-a întors în satul natal, unde a sădit pe pământurile primite moștenire primele răsaduri. Astăzi, cultivă lubenițe pe cinci hectare și pepene galben pe 1 hectar. Profiturile nu au fost întotdeauna pe măsura așteptările, dar a continuat, nu s-a oprit din drumul său. „Anul acesta am cultivat la tunel, din aprilie. Deși frigurile și ploile ne-au dat bătăi de cap, am avut o producție relativ bună. Încercăm să ieșim cât mai repede cu ele pe piață, ca să obținem un preț bun. Am strâns prima recoltă pe 25 iunie. Acum vindem la masă, la Severin, și la angro la Timișoara“, a precizat Marin Livișor, care recunoaște cu toată sinceritatea că „pepenii sunt pentru mine, ca și vânătoarea, un hobby“. Își face deja planuri pentru anul agricol ce va urma. „La anul am să merg pe altoite, pentru că nu se îmbolnăvesc așa ușor“, mărturisește cultivatorul, în timp ce mai pune un pepene în remorca ce va pleca la Timișoara.
Pe un teren învecinat, un alt cultivator de lubenițe face bilanțul. „De când m-am născut fac legumicultură. Pe lângă culturile de castraveți, roșii și vinete de acasă, avem aici la câmp lubenițe. Sunt culturi nu foarte pretențioase. Dacă legumele le dăm direct angrosiștilor la poarta casei, cu pepenii mergem noi la vânzare. Suntem foarte mulțumiți. Chiar dacă au fost ani în care nu am obținut profit, ne-am obișnuit așa și mergem cu ele. Anul ăsta, slavă Domnului, a mers bine până acum! Prețurile au fost bune. Suntem în avantaj, pentru că avem mașinile noastre și mergem noi cu ei, nu trebuie să stăm la mâna nimănui“, ne povestește Doru Moncioc.
Cultura de pepeni e considerată de cei care o practică ca fiind „cea mai ușoară muncă“, așa că, după modelul Dăbuleniului doljean, din ce în ce mai multe terenuri din comuna mehedințeană Braniștea sunt cultivate cu lubenițe și pepeni.
Agricultura este la ea acasă, la Braniștea. Sursă de supraviețuire, uneori aducătoare de profit, munca câmpului îi înnobilează pe oamenii locului, care vor să ducă peste tot în țară faima castraveților crescuți în solariile lor, dar și a pepenilor.
