Patru francezi dau o lecție tuturor oltenilor care s-au obișnuit cu ideea că „merge și-așa“. Tinerii au venit pentru zece zile în comuna Grozești pentru a face curățenie. Voluntarii au strâns bani tot anul ca să poată ajunge în România. Localnicii s-au mulțumit doar cu privitul. În jur de 100 de oameni primesc ajutor social în comuna din Mehedinţi, dar nici unul nu s-a gândit să dea o mână de ajutor francezilor care au muncit zilnic, de dimineața până seara, să le curețe șanțurile.
Entuziasm, dorință de a schimba lumea și de a demonstra că se poate orice dacă există inițiativă. Asta îți inspiră cei patru tineri francezi care au venit în România să facă curățenie. Ieșiți recent de pe băncile liceului, tinerii își doresc ca lumea în care trăim să fie mai puțin poluată, iar pentru asta merg în diferite colțuri ale lumii şi fac curăţenie. De data aceasta, punctul de pe hartă în care s-au oprit a fost comuna Grozești din județul Mehedinți. Au ales să vină aici după ce Julia, unul dintre voluntarii francezi, le-a spus că tatăl ei a construit o casă de vacanță în această comună.
După ce s-au decis asupra locului, tinerii cercetași originari din orașul Annecy au început să strângă ban pe ban ca să poată ajunge în România. Și au reușit. Joi dimineață, în jurul orei 10.00, i-am găsit la treabă. Pe marginea drumului județean ce străbate comuna Grozești, francezii munceau de zor. Cu greble, secere și sape, cei patru tineri au început să curețe buruienile din șanțuri. Julia, Cyprien Vimal du Monteil, Omar și Paul Allard erau în penultima zi de muncă.
Cu ei era și bunicul Juliei, fata de 18 ani, născută și crescută în Franța. Mândru că nepoata a ales să vină să schimbe ceva în România, bătrânul nu mai știa cu ce să o ajute. Era însă mâhnit că nici unul dintre săteni nu a venit să dea o mână de ajutor. „Patru zile au curățat șanțurile, patru zile au ajutat la drumurile unde se pune piatră concasată și au făcut curat și în cimitir. O femeie din sat a trecut pe lângă ei și a zis că românii nici dacă ar primi bani nu ar sta să curețe șanțurile. Nu i-a ajutat nimeni! Este lipsă de educație. Cei de la primărie s-au bucurat că vin să lucreze, dar nu le-au oferit nici un sprijin. Eu le-am zis să mai trimită măcar trei-patru oameni care primesc ajutorul social să îi ajute, dar nu a venit nimeni“, a spus cu tristețe Vasile Bujor, bunicul Juliei.
„Misiunea noastră este să venim să ajutăm oamenii“
Cu fruntea plină de sudoare, Julia ne-a povestit că își dorește să nu rămână indiferentă la problemele societății în care trăiește. Nu era dezamăgită de faptul că localnicii nu au venit să îi ajute. Știe că în comună au mai rămas puțini tineri și că bătrânii abia își duc zilele. „Am venit să dăm o mână de ajutor localnicilor de aici. Ne dorim să ajutăm astfel încât aspectul comunei să fie cât mai frumos. Şi bunicii tatălui meu au trăit aici, avem și o casă în această comună și m-am gândit că putem face ceva pentru acest loc. Oamenii din zonă sunt majoritatea bătrâni, cu puține posibilități, și vrem să îi ajutăm. Oamenii s-au bucurat că facem aceste lucruri pentru comuna lor, dar nu ne-au ajutat. Faptul că nu ni s-au alăturat nu ne-a descurajat pentru că noi am venit să facem ceva prin forțe proprii“, a povestit Julia Bujor.
Timp de zece zile, în fiecare dimineață, începând cu ora 9.00, Cyprien Vimal du Monteil a luat sapa și secera și a plecat la treabă. Vrăjit de frumusețea peisajului din comuna Grozești, francezul este bucuros că a acceptat să facă voluntariat aici. „Aceasta este misiunea noastră, să venim să ajutăm oamenii, locurile în care este ceva de schimbat. Am ales să venim în România pentru că aici puteam locui în casa Juliei. În plus, am înțeles că sunt multe de făcut în acest sat. Julia ne-a propus să venim aici, iar noi am acceptat încântați. Oamenii sunt simpatici, au venit să ne ofere ceva de mâncare. În schimb, nu ne-au ajutat să facem curat. Ar putea să facă mai multe pentru locul în care trăiesc, iar noi sperăm să le arătăm că se poate să facă ceva și voluntar“, a explicat Cyprien Vimal du Monteil.
Francezii muncesc, românii se uită
Omar a spus că munca făcută în România nu l-a speriat și își dorește să revină și la anul. Tânărul francez consideră că tinerii din România s-ar putea implica mai mult în activități ecologice și că și-ar dori să colaboreze pe viitor cu ei. „Am acceptat să vin în România pentru a vedea care sunt diferențele de nivel social și cultural. Oamenii de aici sunt majoritatea bătrâni. Locul este foarte frumos, este liniște și multă pădure. Îmi doresc să revenim și anul viitor aici și să contribuim la înfrumusețarea și îngrijirea acestei zone, poate chiar în colaborare cu tinerii români“, a spus Omar.
Mehedințenii au rămas uimiți de inițiativa francezilor, dar s-au mulțumit doar cu privitul. Luciana considera că are destul de multă treabă acasă și nu îi poate ajuta. „Am o părere foarte bună despre cei patru francezi care au venit să lucreze la noi în sat. Nu am venit să îi ajutăm pentru că fiecare avem treabă acasă. În mod normal, ar fi trebuit să contribuie și oamenii din comună“, a spus fata, după care și-a văzut nepăsătoare de drum.
100 de oameni primesc ajutor social, dar nimeni nu a ajutat
Reprezentanții primăriei speră ca grupul de francezi să fie un exemplu pentru oamenii din comună. În localitate primesc ajutor social în jur de 100 de persoane, dar nici una nu a fost trimisă să dea o mână de ajutor. „Inițial, ne-am gândit ca tinerii să meargă în câteva case să ajute bătrânii, dar pentru că nu știu româna ar fi fost greu să se înțeleagă. Prin ceea ce fac, sperăm să dea un exemplu și tinerilor din comună. Nu mai sunt mulți pentru că majoritatea au plecat. Românii muncesc în Franța pe bani, iar francezii ne ajută gratis. Aproximativ 100 de oameni primesc ajutor social în Grozești, dar apți de muncă sunt în jur de 70. Sperăm să revină și la anul francezii și să îi ajutăm și noi mai mult. Acum a fost campania electorală și nu ne-am putut ocupa prea bine să convingem tinerii de la noi să li se alăture“, a declarat Ion Epure, viceprimarul comunei Grozești.
Gunoiul aruncat la capetele podurilor, în pârâu
Pe lângă faptul că nu au primit nici un ajutor din partea localnicilor, francezii s-au mai lovit de un obstacol: nu au avut unde să depoziteze gunoiul. „Nu există nici o groapă de gunoi. Localnicii duc gunoiul undeva la ieșirea din sat, este dezastru acolo, dar nu au ce să facă dacă nu există un loc special pentru asta“, a explicat Vasile Bujor, bunicul Juliei. Viceprimarul comunei spune că la nivelul județului Mehedinți este un proiect legat de colectarea deșeurilor care se tergiversează de patru-cinci ani. „Au făcut rampa de preluare a deșeurilor la Strehaia, dar am înțeles că groapa care se face în comuna Malovăț nu este gata. Din această cauză suntem blocați, nu avem unde să ducem gunoiul. Gropile de gunoi pe care le aveam în localitate le-am închis. Acum este o perioadă critică pentru că nu avem o soluție. Oamenii ard deșeurile, unii le aruncă la capetele podurilor, în pârâu. Sperăm să fie urgentat proiectul la nivel de județ“, a explicat Ion Epure.
