La Filarmonica „Oltenia“ începe vineri Stagiunea Prieteniei. Motivul pentru care a fost ales acest titlu a fost prezentat de Vlad Drăgulescu, managerul Filarmonicii. „Toată povestea asta pe care o trăim noi în momentul de faţă nu putea să aibă loc fără o poveste de prietenie. La început, au fost câțiva prieteni care s-au întâlnit şi au pus la cale primul concert simfonic din Craiova. Se întâmpla pe 17 decembrie 1904, deci anul acesta aniversăm 112 ani de la acel moment“. Vor deschide această stagiune dirijorul Nicolae Moldoveanu şi violonistul Daniel Podlovschi. Năcut în România, cu studii în Germania, Marea Britanie şi Elveţia, unde s-a şi stabilit obţinând cetăţenia, Nicolae Moldoveanu are un palmares impresionant. A dirijat orchestre renumite precum Royal Liverpool Philharmonic, BBC Philharmonic sau Covent Garden. În 1994 a fost numit „Arts Council Young Conductor“ la orchestrele din Bournemouth, pentru ca patru ani mai târziu să fie numit dirijor principal al English Sinfonia. Programul pe care l-a ales pentru concertul de vineri este extrem de interesant. El se deschide cu uvertura „Euryanthe“ a lui Carl Maria von Weber, continuă cu unul dintre concertele lui Mozart, mai exact Concertul nr. 7 pentru vioară şi orchestră ale cărei candenţe sunt create de George Enescu şi se încheie cu prima audiţie a fanteziei simfonice „Aus Italien“, scrisă de Richard Strauss. „Motivul pentru care am ales această piesă este legat de acel eveniment de acum câteva săptămâni, mă refer la cutremurul din Italia. M-am gândit că ar trebui să ne manifestăm şi noi cumva solidaritatea cu oamenii de acolo, mai ales că din câte ştiu în Craiova a existat o comunitate italiană importantă“, a precizat Nicolae Moldoveanu.
O sală bine amplasată, dar cu acustică neperformantă
Nicolae Moldoveanu s-a declarat încântat de colaborarea cu orchestra Filarmonicii „Oltenia“ şi spune că spiritul locului îşi pune amprenta asupra colectivului de oameni. În ceea ce priveşte sala filarmonicii, aceasta, crede dirijorul, este bine amplasată, dar nu oferă condiţiile necesare unei audiţii de calitate. „Ce înseamnă o sonoritate a unei săli de concert? Înseamnă că sala trebuie să producă un ecou de cel puţin două secunde“, explică dirijorul. „Dacă fac aşa (bate demonstrativ din palme) acest sunet trebuie să se mai audă măcar două secunde. Iar sala aţi văzut-o? Deasupra scenei se micşorează tavanul, ceea ce este o absurditate incredibilă. Nu ştiu cine a aprobat din punct de vedere tehnic un asemenea proiect. Există o lege generală care spune că înălţimea sălii trebuie să fie egală cu lăţimea, iar lungimea trebuie să fie de cel puţin trei ori mai mare decât lăţimea. Este ceea ce se numeşte «shoebox» – cutia de pantofi. Dacă nu ai această geometrie, degeaba“, a adăugat dirijorul. El a mai spus că pentru a se remedia aceste deficienţe ar trebui să se apeleze la specialişti din străinătate, care pot indica măsurile ce trebuie luate.
