Curtea de Apel București a trimis, la solicitarea GdS, motivarea sentinței prin care a respins cererea Eco Sud de creștere cu circa 70% a tarifului de depozitare a deșeurilor din Craiova la groapa de la Mofleni. În esență, judecătorii spun că, în procesul dintre Eco Sud și Primăria Craiova, municipalității i s-ar putea reproșa atitudinea pasivă la solicitările formulate de firmă, dar că aceasta nu a refuzat în mod nejustificat cererea de creștere a tarifului pentru simplul motiv că Eco Sud a amânat constant toate întâlnirile pe care tot ea le solicitase.
Timp de o săptămână, activitatea de transport al gunoiului din Craiova la groapa de la Mofleni a fost paralizată, deoarece administratorul depozitului, Eco Sud, a motivat că trebuie să efectueze anumite lucrări de modernizare. Zeci de mașini ale Salubrității, societatea care colectează și transportă gunoiul la Mofleni, au așteptat ore întregi să poată intra pe poarta depozitului, iar efectele s-au văzut în tot orașul. Platformele de la asociațiile de proprietari și pubelele de la case au stat pline ochi câteva zile, iar activitatea își reintră cu greu pe făgașul normal. Primăria Craiova a acuzat Eco Sud de șantaj, spunând că, de fapt, dorește să pună presiune pe primărie pentru a crește tariful de depozitare de la 21 de euro cu TVA pe tonă, la 29 de euro fără TVA. GdS a descoperit că Eco Sud și primăria se și judecaseră la Tribunalul și Curtea de Apel București din acest motiv, iar municipalitatea a avut câștig de cauză în final, după ce pierduse la tribunal. GdS a obținut de la Curte motivarea deciziei prin care judecătorii au admis recursul declarat de primărie datorită faptului că Eco Sud nu a putut dovedi că primăria a refuzat să soluționeze cererea de mărire a tarifului.
Eco Sud, amânare continuă
Primăria s-a apărat în instanță spunând că decizia Tribunalului București care o obliga să mărească tarifele este nelegală, „având în vedere că, pentru a fi vorba de un refuz nejustificat, trebuie să fim în prezența unei comunicări exprese a poziţiei autorităţii publice căreia i s-a adresat cererea, iar pe de altă parte, refuzul de a soluţiona favorabil cererea să se bazeze pe depăşirea limitelor dreptului de apreciere, adică pe exces de putere, deoarece nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este un refuz nejustificat (…) Nu ne aflăm în prezenţa unui refuz nejustificat, întrucât răspunsul autorităţii locale nu este unul expres, ci el cuprinde numai amânarea discuţiilor ce vor avea ca obiect solicitarea reclamantei de majorare a tarifului de depozitare“, spune primăria, care a precizat, apoi, că, de fapt, Eco Sud este cea care a refuzat să soluționeze situația pe cale amiabilă. În decizia Curții se arată că, în 2012, primăria a cerut Eco Sud să discute pe marginea nerespectării de către firmă a unor clauze contractuale, cum ar fi ecologizarea vechiului depozit de deşeuri de la Mofleni, în baza unui proiect tehnic de ecologizare sau realizare a unei stații de ardere a biogazului. Primăria susține că Eco Sud a amânat mereu toate întâlnirile la care a fost chemată. „Întotdeauna amânarea întâlnirilor a fost solicitată de reclamantă, iar tergiversarea în soluţionarea situaţiilor ivite aparţine reclamantei“, a motivat primăria, care a adăugat că o instanță nu poate obliga o autoritate locală să mărească un tarif, deoarece acesta este atributul dat prin lege acelei autorități. Municipalitatea a adus ca argument și faptul că Eco Sud a cerut în 2011 Consiliului Local Craiova majorarea tarifului pe motiv că a crescut cota TVA, cerere respinsă și neatacată în instanță de Eco Sud, deci însușită.
Primăria trage de timp, dar câștigă la Curte
Eco Sud a cerut respingerea recursului, unul dintre motive fiind acela că primăria a criticat modalitatea de calcul a tarifului din solicitarea Eco Sud doar la Curtea de Apel, instanță de control judiciar, și nu la instanța de fond, Tribunalul București. „Criticile aduse modalităţii de calcul a cuantumului cu care se impune modificarea tarifului de depozitare ce nu au fost formulate la fond apar ca cereri noi în recurs asupra cărora instanţa de control judiciar nu se poate pronunţa“, a spus Eco Sud, cerere respinsă de Curtea de Apel. Legat de acuzațiile firmei că primăria a refuzat nejustificat să analizeze cererea de majorare a tarifelor, acuzații considerate îndreptățite de Tribunalul București, magistrații de la Curte au spus că nu se susțin. „Din interpretarea sistematică a textelor legale citate, rezultă, fără echivoc, că soluţia constând în obligarea autorităţii publice de a efectua o operaţiune administrativă (hotărâre de consiliu de majorare a tarifelor – n.r.), aşa cum se solicită în cazul de faţă, poate fi dispusă numai dacă se constată refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri sau refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative, cu menţiunea că noţiunea de refuz nejustificat este definită la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane. Or, în cauza de faţă, recurenţii-pârâţi (primăria – n.r.) nu au exprimat un refuz de soluţionare a cererii intimatei-reclamante (Eco Sud – n.r.), din analiza înscrisurilor depuse la dosarul de fond şi aşa cum a susţinut de altfel şi intimata-reclamantă, rezultând că între părţi s-a purtat o corespondenţă în ceea ce priveşte solicitarea de adoptare a unei hotărâri de consiliu local prin care să dispună majorarea tarifului de depozitare a deşeurilor (…) Curtea reţine, contrar instanţei de fond, că recurenţii-pârâţi nu au exprimat un refuz de a soluţiona cererea reclamantei, refuz care să poată fi cenzurat prin obligarea la adoptarea unei hotărâri prin care să dispună majorarea tarifului de depozitare a deşeurilor menajere şi stradale. Cel mult, recurenţilor-pârâţi li se poate imputa atitudinea pasivă în ceea ce priveşte cererea intimatei, fiind aşadar în ipoteza nesoluţionării acesteia (pasivitate administrativă) şi nu în ipoteza unui refuz exprimat cu exces de putere, situaţie distinct reglementată de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 (…) Rezultă că în ipoteza nesoluţionării unei cereri autoritatea pârâtă poate fi, cel mult, obligată la soluţionarea acesteia, însă petitul (pretenţiile – n.r.) acţiunii cu care a fost învestită instanţa de fond nu a fost formulat în acest sens. De altfel, chiar intimata, prin întâmpinarea formulată, a susţinut că acţiunea introductivă a fost îndreptată împotriva inacţiunii administraţiei, care a refuzat să dea un răspuns, afirmativ sau negativ, cererii sale, însă, contrar acestei susţineri, Curtea observă că prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat obligarea pârâţilor la soluţionarea cererii, ci obligarea la adoptarea unei hotărâri de consiliu local prin care să dispună majorarea tarifului de depozitare, soluţie care putea fi pronunţată numai în ipoteza unui refuz nejustificat exprimat de intimaţii-pârâţi. În concluzie, având în vedere inexistenţa unui refuz al recurenţilor-pârâţi de a soluţiona cererea intimatei-reclamante, acţiunile conexe, astfel cum au fost formulate, sunt neîntemeiate, sentinţa recurată urmând a fi reformată în acest sens, cu menţiunea că o eventuală soluţie de obligare la soluţionarea cererii nu ar fi posibilă, în condiţiile în care un astfel de petit nu a fost formulat, instanţa neputându-se pronunţa cu depăşirea limitelor învestirii. Se mai impune precizarea că această soluţie fundamentată pe inexistenţa premisei constând în refuzul nejustificat face de prisos analizarea celorlalte critici ale recurenţilor vizând modul de calcul al tarifului şi îndeplinirea condiţiilor de către intimate, precum şi a apărărilor corespunzătoare formulate prin întâmpinare. Din aceste considerente (…) Curtea va admite recursul formulat de recurenţii-pârâţi, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge cererile conexe ca nefondate. Definitivă“, se arată în motivarea deciziei din ianuarie 2016 a Curții de Apel București. Eco Sud nu s-a mulțumit cu această decizie și a cerut revizuirea sa tot la Curtea de Apel București. Procesul a avut deja un termen, iar următoarea înfățișare este în luna noiembrie.
