Comuna mehedinţeană Prunişor este un loc în care natura a fost generoasă şi a desenat zone colinare care încântă privirea celui care ajunge aici. Însă, pe cât de frumoasă este localitatea îmbrăcată în culorile arămii ale lui noiembrie, pe atât este de tristă. Şi asta pentru că tinerii, cei care o însufleţeau cândva, sunt astăzi mult prea departe, copii s-au născut tot mai puţini, şcolile s-au închis una câte una, iar în multe dintre case nu se mai aprinde de mult nici o lumină. Autorităţile spun că ar face orice numai să atragă investitori şi oameni care să rămână aici.
Prunişor este una dintre cele mai mari comune din judeţul Mehedinţi. Are 15 sate şi se întinde pe o suprafaţă de 12.000 de hectare. În ciuda mărimii sale, localitatea se confruntă de câţiva ani cu un declin demografic, astfel că azi aici îşi mai duc traiul aproape 3.000 de oameni. Foarte mulţi dintre tinerii din Prunişor şi-au părăsit locurile natale în căutarea unei vieţi mai bune în alte oraşe din ţară sau chiar în străinătate, iar în urma lor au rămas bătrânii satului şi uliţele pustii. „Mi-au plecat amândoi copiii în Germania, acum doi ani. Fata lucrează în alimentaţie publică, iar băiatul în service. Fata şi-a lăsat copiii în ţară, un băiat în clasa a VIII-a şi o fetiţă în clasa a III-a şi are grijă soţia mea de ei. Cum credeţi că e sufletul meu când îi ştiu atât de departe?“, a spus emoţionat Gigi Mihart, din satul Fântâna Domnească, din comuna Prunişor.
Nici râsetele copiilor nu se aud prea des pe uliţele satelor pentru că şi numărul lor a scăzut dramatic în ultimii ani. La Prunişor se înregistrează doar două-trei naşteri pe an, în schimb, sunt 50 – 60 de decese. Scăderea numărului de copii a închis şcolile rând pe rând, iar din şase unităţi de învăţământ a mai rămas doar una.
„Ne descurcăm greu din cauza numărului mic de elevi. Când am venit eu în comună, în 2001, coordonam şase unităţi de învăţământ. Erau patru şcoli cu clasele I-VIII şi două şcoli primare. Acum mai avem o singură şcoală, în care învaţă 141 de copii, incluzându-i şi pe cei de la grădiniţă. La clasa a VIII-a avem doar opt copii şi am fost nevoiţi să recurgem la soluţia învăţământului simultan, astfel că elevii din clasa a VIII-a fac orele în acelaşi timp cu cei de clasa a V-a. Tot simultan învaţă şi clasele a III-a cu a IV-a, unde sunt, în total, 24 de copii, precum şi cei de la pregătitoare cu clasa a II-a. Doar elevii din clasa întâi învaţă separat. Copiii au la dispoziţie două microbuze şcolare, care îi aduc din toate satele, unele aflate şi la 15 km depărtare. Din păcate, se nasc din ce în ce mai puţini copii în fiecare an şi mi-e teamă că numărul lor va continua să scadă. Noi am încercat să îi atragem şi să le oferim toate condiţiile. Avem un colectiv de cadre didactice bine închegat, avem condiţii demne de o şcoală din oraş, dar nu poţi aduce copii de unde nu sunt“, a spus Valentina Cilibia, directoarea Şcolii Gimnaziale din Prunişor.
„Dacă minele ar fi funcţionat şi azi, Prunişorul ar fi devenit oraş“
Şi autorităţile deplâng vremurile în care comuna era înfloritoare, căutată mai ales pentru poziţionarea geografică bună. Comuna Prunişor este traversată de Drumul European 70, dar şi de magistrala de cale ferată, iar cei născuţi şi crescuţi pe aceste meleaguri spun că în trecut aici era un adevărat furnicar. Pe raza comunei funcţionau câteva mine de cărbune, care asigurau locuri de muncă bine plătite, iar autorităţile susţin că, dacă nu ar fi fost închise, soarta localităţii ar fi fost alta.
„Puterea economică a localităţii era foarte mare. Am avut mine de cărbune în Fântâna Domnească, în Ghelmegioaia şi Prunişor, unde lucrau mii de oameni. Din câte am înţeles, cărbunele se exploata foarte greu pentru că sub mină era foarte multă apă, iar cheltuielile erau mai mari decât profitul, aşa că după Revoluţie s-a renunţat la ele. Dacă ar fi funcţionat şi azi, Prunişorul ar fi devenit oraş. Foarte mulţi oameni ar fi lucrat aici şi cu siguranţă ar fi apărut şi alte investiţii. Mai mult, Prunişorul este tranzitat de o cale ferată extrem de importantă, Bucureşti – Timişoara. Pe raza comunei avem patru staţii, care acum sunt goale. Înainte veneau oamenii, făceau naveta, era o agitaţie permanentă. Acele vremuri nu mai există acum“, a spus Nandi Covlea, primarul din Prunişor.
În prezent, din fostele mine nu au mai rămas decât ruine aproape înghiţite de vegetaţie. În satul Fântâna Domnească, acestea au devenit mormânt pentru doi tineri care au avut curiozitatea să intre în ele. O cruce aflată în faţa uneia dintre intrările în mină încă aminteşte de acea tragedie.
Terenuri gratuite pentru investitori
Deşi puterea economică a localităţii a scăzut odată cu trecerea timpului, iar bugetul comunei este mic, comuna Prunişor a beneficiat de o serie de investiţii menite să faciliteze viaţa oamenilor, astfel că există sate în care sunt toate utilităţile, de la apă curentă până la canalizare. Multe investiţii au fost făcute cu fonduri europene, localitatea fiind prima din Mehedinţi modernizată cu bani de la Uniunea Europeană.
„Bugetul este foarte mic, dar am atras fonduri europene şi aşa am rezistat. Avem alimentare cu apă în opt sate şi am asfaltat toate drumurile care leagă satele îndepărtate de satul principal Prunişor. Când am asfaltat drumul spre satul Zegaia am fost a doua localitate din ţară şi prima din Mehedinţi care a accesat fonduri europene. Se întâmpla în anii 2006-2007. Vrem să punem la punct şi drumurile săteşti. Oamenii nu sunt mulţumiţi că am asfaltat drumuri agricole şi nu drumuri săteşti pentru că ei au nămol pe străzi şi asfalt pe câmp. Într-adevăr, e o anomalie, dar nu am vrut să pierdem acei bani europeni. De asemenea, am încercat să facem legătura între satele îndepărtate şi satul principal, Prunişor, unde se află primăria, poliţia, dispensarul, iar oamenilor să le fie mai uşor să vină în centru. Din păcate, locurile de muncă nu sunt sigure, sunt prost plătite şi nu îi putem convinge pe tineri să vină înapoi. Când merg în sate şi văd case părăsite e un coşmar. Aş face orice, numai să vină investitori în zonă şi să creeze locuri de muncă. Avem apă, canalizare, drum european, suntem aproape de Drobeta Turnu Severin, avem toate condiţiile. Le pun la dispoziţie gratuit şi terenuri pe care să îşi deschidă afaceri, numai să vină aici şi să creeze locuri de muncă“, a mai spus Nandi Covlea.
Privind cu nostalgie spre trecut şi cu speranţă spre viitor, localnicii din Prunişor aşteaptă ziua în care localitatea lor va renaşte, copiii vor umple străzile, iar călătorii – peroanele.
