„Sunt coincidenţe din astea. Eu cred că există, în viaţa lumii, o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la bunică, bunica la mamă… până se ajunge la o singură mamă, una imensă… Ce linişte trebuie să fie atunci pe lume!…“. Sala mare a Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, plină până la refuz, îl ascultă cu sufletul la gură pe Ilie Gheorghe, care reface pas cu pas drama existenţială a lui Iona. După mai bine de două decenii de la premiera unui spectacol care a făcut istorie în teatrul românesc, Ilie Gheorghe l-a readus pe scena teatrului care acum poartă numele marelui scriitor. „Acest teatru trebuie să aibă în repertoriu piese ale lui Marin Sorescu, din moment ce îi poartă numele“, ne-a mărturisit, înainte de spectacol, Ilie Gheorghe. Ne-a primit în cabina lui, liniştit şi concentrat, aşa cum este înainte de fiecare spectacol. „Al doilea motiv pentru care am dorit să reiau spectacolul este pentru îl văd ca o cheie de boltă a carierei mele. Dacă îmi imaginez că mi-am făcut un castel din rolurile pe care le-am făcut în viaţă, acest castel ar avea nevoie de o piatră unghiulară. Şi numai acest spectacol ar putea să fie“.
Şi, într-adevăr, peste mai puţin de o oră, în faţa unui public venit în număr foarte mare, Ilie Gheorghe repeta o performanţă actoricească de mare anvergură, făcându-i pe spectatori să râdă, să suspine, să se înfioare şi, în final, să plece de acolo cu întrebări profunde.
Spectacolul lui Ilie Gheorghe a mai avut un merit – acela de a demonstra că textul lui Marin Sorescu trece testul timpului. Textul a fost publicat în 1968, în revista Luceafărul, iar apoi în volumul „Setea muntelui de sare“, alături de alte două piese – „Paracliserul“ şi „Matca“.
Piesa a văzut pentru prima dată lumina scenei în Elveţia, iar apoi a fost jucată în Iugoslavia, deoarece cenzura din România comunistă considerase textul prea îndrăzneţ. În 1969, Andrei Şerban pune în scenă spectacolul la Teatrul Mic, cu Gheorghe Constantin în rolul lui Iona. A fost un succes imens şi a însemnat un reper în intrepretarea textului lui Marin Sorescu până la aparţia spectacolului gândit şi jucat de Ilie Gheorghe. În interpretarea actorului craiovean, Iona este mai mult decât un personaj supus unui destin nedrept, este un om care se luptă cu acest destin deşi ştie care va fi sfârşitul. Măreţia lui Iona, aşa cum îl vede Ilie Gheorghe, constă în capacitatea lui de a se revolta, chiar dacă revolta pare fără sens. În preambulul textului dramatic, Marin Sorescu scrisese: „Ca orice om foarte singur, Iona vorbeşte tare cu sine însuşi, îşi pune întrebări şi-şi răspunde, se comportă, tot timpul, ca şi când în scenă ar fi două personaje. Se dedublează şi se «strânge», după cerinţele vieţii sale interioare şi trebuinţele scenice. Caracterul acesta «pliant» al individului trebuie jucat cu supleţe, neostentativ“.
Ilie Gheorghe reuşeşte în acelaşi timp să se încadreze în aceste cerinţe, dar şi să le exceadă. Iona al lui este aşa cum şi l-a imaginat Marin Sorescu, dar şi aşa cum l-a simţit el. Un om care simte din plin singurătatea şi absurdul vieţii.
Toate acestea le simte spectatorul din plin, şi modul în care sala a reacţionat la spectacol a fost o dovadă elocventă. Odată cu această seară, spectacolul „Iona“ a reintrat în repertoriul Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ Craiova.
