Mihai Lazăr are 70 de ani şi cea mai mare parte din viaţă şi-a petrecut-o ca taximetrist, ducând zeci de mii de oameni la destinaţie. Acum e la căminul de bătrâni, dar nu-i pare rău. Spune că şi-a găsit liniştea şi că a scăpat de gândul că ar putea fi vreodată povară pentru copiii lui.
Nea Mihai este cunoscut în Căminul pentru Persoane Vârstnice din Craiova drept cel mai experimentat taximetrist din oraş, căci aproape 43 de ani a fost nedespărţit de volan. „Eu am ales să vin la cămin pentru că am copiii plecaţi în străinătate, iar soţia mi-a murit. Sunt aici de doi ani. Copiii au vrut să mă ia la ei, am stat şi acolo cam doi ani pentru că m-am operat la inimă, însă am decis să vin aici căci am îmbătrânit şi nu vreau să îi încurc, pentru că au serviciu. Nu regret că am venit la cămin pentru că sunt bine îngrijit. Sunt mulţi oameni care mă cunosc şi se miră că am ajuns la un cămin de bătrâni, dar nu există motive pentru care acest lucru să fie ceva rău. Aici suntem persoane de vârstă apropiată, avem activităţi împreună, ne împărtăşim poveştile de viaţă, supărările, şi timpul trece mai uşor. Singurul meu regret, acum, la bătrâneţe, este că nu am putut să stau mai mult cu familia. Am fost taximetrist din 1971 şi mai tot timpul eram la serviciu“, a spus Mihai Lazăr.
„Taximetria era o onoare în alte vremuri“
Meseria de taximetrist l-a disciplinat şi l-a făcut să aibă mare grijă de felul în care arată. „Taximetria este o meserie frumoasă pentru că îţi dă ocazia să vorbeşti cu foarte mulţi oameni, din toate categoriile sociale. În trecut, taximetria era o onoare. Dacă erai taximetrist, trebuia să fii îmbrăcat la costum, cu cravată, să deschizi uşa clientului care voia să urce în taxi. Era mult mai multă organizare, eram controlaţi în ceea ce privea ţinuta, dar şi comportamentul. Trebuia să fim foarte respectuoşi, să vorbim frumos, iar dacă se găsea ceva în maşină anunţam imediat. Acum fiecare face ce vrea. Atunci nu exista cineva, de exemplu, care să refuze un client pentru că era cursa prea scurtă. Îmi amintesc că am transportat şi oameni de rând, dar şi oameni cu funcţii importante în oraş, dar ne comportam cu toţi la fel“, a spus bătrânul.
Este un bărbat foarte pedant, care nu renunţă la cămaşă şi la eşarfa elegantă. Când acest lucru este remarcat de cei din jur, nea Mihai zâmbeşte şi spune că aşa a fost de când se ştie. Consideră că arătând bine le oferă respect oamenilor din jur. „Mi-a plăcut întotdeauna să am o ţinută deosebită. Am considerat că atâta timp cât lucrez cu oameni trebuie să le ofer respect şi prin intermediul ţinutei mele. Nu mi-am permis niciodată să mă duc la serviciu fără cravată şi cămăşă călcată. Am avut o soţie foarte bună, care m-a ajutat. Exact cum se spune în popor: bărbatul este oglinda femeii“, a explicat zâmbind Mihai Lazăr.
Şi-a pierdut soţia, dar nu şi iubirea pentru ea
Când vorbeşte despre soţia sa, se emoţionează. Chiar dacă a pierdut-o cu 15 ani în urmă, Mihai Lazăr nu a avut niciodată puterea să se recăsătorească. Trăieşte din amintiri, iar viaţa la cămin i se pare destul de agreabilă. În fiecare zi, programul său este aproape identic, însă această rutină nu îl deranjează, ci îi oferă o linişte aparte. „Când mă trezesc, în primul rând îmi fac patul, mă spăl şi îmi fac curăţenie. Apoi merg la masă şi după aceea la sala de activităţi. În sală putem să citim o carte, să pictăm, să ne jucăm pe calculator sau să mai povestim câte ceva. În unele zile mai plec şi în oraş, pentru că am norocul să mă pot deplasa. Sunt zile în care mi-aş dori să pot să stau mai mult cu copiii mei, însă au şi ei greutăţile lor şi este mai bine să fiu aici. De sărbători este frumos la cămin, cei din conducere caută să ne facă meniuri speciale. Avem activităţi, primim cadouri. Sunt şi oameni din afară care ne vizitează, ne aduc cadouri şi ne înveselesc“, a mai adăugat bătrânul.
Nea Mihai nu îşi face planuri pentru viitor. Tot ce îşi doreşte este ca ţara să meargă mai bine pentru ca tinerii să aibă un trai decent. „Îmi doresc, în anii următori, să văd că există mai mult respect în ţară, să nu existe diferenţe între oameni, să nu se mai folosească nimeni de pile şi să se respecte legea. Eu m-am operat la inimă în Italia, iar doctorii i-au spus fiului meu că le este indiferent dacă mă operează pe mine sau pe primul-ministru. La noi, la orice ghişeu te duci, dacă nu dai ceva nu eşti băgat în seamă. Acolo nu a cerut nimeni nimic. Aşa aş vrea să fie şi la noi“, a încheiat nea Mihai.
Tineri din România şi Bulgaria, alături de bătrânii din cămin
Zilele acestea, un grup de tineri români şi bulgari vin în vizită la Căminul pentru Persoane Vârstnice pentru a sta de vorbă cu bătrânii şi pentru a le mai alina singurătatea. „Prin acest proiect, «Poveşti de viaţă», vrem să îmbunătăţim comunicarea între generaţii, vrem ca tinerii să înţeleagă mai bine problemele cu care se confruntă vârstnicii şi experienţele de viaţă prin care aceştia au trecut. Vom merge în vizită şi la un cămin de bătrâni din Oreahovo, Bulgaria. La final, vom încerca să facem o carte cu câte zece poveşti de viaţă din fiecare cămin“, a spus Oana Mateescu, preşedintele Asociaţiei Europrotector.
„Ne simţim bine în compania bătrânilor, atunci când le aflăm poveştile de viaţă. În plus, înţeleg mai multe detalii din istoria noastră. Ei ne dau sfaturi şi ne spun cum ar trebui să procedăm în anumite momente din viaţă. Se simt foarte bine când îi ascultăm pentru că simt nevoia să se deschidă în faţa cuiva“, a spus o tânără care se afla în vizită la Căminul pentru Persoane Vârstnice Craiova.
Un tânăr bulgar, de 18 ani, a hotărât să participe la acest proiect văzând nevoile bunicilor lui, cu care locuieşte. „Prin intermediul acestui proiect avem posibilitatea să aflăm poveşti de la oameni care au trăit mult mai mult decât noi. Ascultându-le poveştile, rezonăm cu ei şi ne dăm seama cum au trăit. Viaţa este o poveste în sine, iar fiecare poveste este unică. Trăiesc cu bunicii mei şi văd ce nevoi au. Îi ajut să meargă, le dau apă, mâncare sau îi ajut să îşi găsească ochelarii. Este greu, dar ei merită“, a declarat Alexander Petrov.
Bătrânii de la Căminul pentru Persoane Vârstnice îi aşteaptă pe tineri încântaţi şi dornici să povestească alături de ei. „Cel mai mult ne bucurăm când vin copii la noi pentru că îi considerăm ca şi când ar fi ai noştri. Le împărtăşim din experienţa noastră şi din greşelile pe care le-am făcut în tinereţe, tocmai pentru a nu le face şi ei. Eu le transmit tinerilor, de fiecare dată, să fie optimişti, să aibă respect faţă de oamenii din jur, pentru că vor fi şi ei respectaţi la rândul lor. Le mai spun că nu trebuie să îşi aleagă meseria din obligaţie, ci din plăcere. Tata îmi spunea că şi coşar dacă eşti şi eşti bun, înseamnă că ţi-ai făcut datoria. Deci totul trebuie făcut cu dragoste şi pasiune“, a spus Mihai Lazăr.
