Mii de copii doljeni au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă peste hotare, locul acestora fiind luat, în cele mai multe cazuri, de bunici. În ultimii doi ani, în Dolj, peste 3.400 de copii au fost luaţi în evidenţă că ar avea părinţii plecaţi, în realitate însă, numărul acestora este mult mai mare. Conform raportărilor primite de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj de la serviciile de asistenţă socială din cadrul primăriilor, cei mai mulţi copii cu părinţii plecaţi, în trimestrul III al acestui an, sunt din municipiul Calafat și comunele Sadova, Călăraşi şi Bistreţ. Mai sunt doar trei săptămâni până la sărbătorile de iarnă, când mulţi din aceşti copii vor putea să își strângă în braţe părinţii.
Alexandru Iovan este elev în clasa a XII-a la Liceul „Independenţa“ din Calafat. Părinţii lui sunt plecaţi de zece ani, de când Alex abia împlinise opt ani. Muncesc în Italia. Tatăl său se ocupă de partea tehnică în Aeroportul „Leonardo DaVinci“ din Roma. Îşi vede părinţii de două-trei ori pe an, atunci când aceştia reuşesc să vină, în concediu, acasă.
Adolescentul a fost lăsat în grija bunicilor. Este un elev de excepţie, olimpic, ambiţios, un adolescent extrem de prietenos. Pentru el, orice zi fără zâmbet este o zi pierdută.
„Poate dacă ei nu ar fi plecat, eu nu aș fi început să scriu“
Toate sentimentele, toate eşecurile, realizările și dorul a învăţat să le aştearnă pe hârtie, descoperindu-și astfel o pasiune pentru o viaţă. Scrie versuri, proză, cugetări. A început să scrie la vârsta de 12 ani, iar la 16 ani a publicat o carte. „Povestea mea este și simplă, și complicată. Nu consider că este una specială deoarece totul în viață este relativ, însă nici nu pot spune că sunt precum majoritatea tinerilor de vârsta mea. Faptul că părinții mei au fost nevoiţi să plece în Italia în urmă cu zece ani pentru a-mi asigura un viitor decent m-a făcut să realizez că nimic nu este ușor în viață și că singura metodă prin care puteam să-i răsplătesc era să învăț. Și așa am făcut și continui să fac. Unii adolescenți cu părinții plecați în străinătate au ales alte căi, diferite de cea pe care am ales-o eu, şi sunt oarecum trist din cauză că ei refuză să ia atitudine. Faptul că părinții mei au plecat m-a impulsionat să învăț mai mult și astfel mi-am descoperit o altă latură, aceea de mic scriitor în devenire. Poate dacă ei nu ar fi plecat, eu nu aș fi început să scriu, ceea ce a fost «vital» pentru mine, scrisul reprezentând acum tot ce am de oferit societății. Plecarea lor m-a întristat în copilărie, dar acum le mulțumesc, pentru că datorită lor sunt ceea ce sunt acum – un adolescent împlinit din toate punctele de vedere. Am publicat o carte care se numește «Amalgam de sentimente» şi conține un miniroman, o nuvelă psihologică şi poezii. În principiu, scriu tot ce poate fi scris! Nu cred că există cuvinte potrivite pentru a descrie dragostea mea pentru lectură și pentru scris. Ca fiecare om, am avut și momente în care mi-a fost greu, dar nu atât de rele încât să nu le pot face față“, a povestit adolecentul. După terminarea liceului, Alex Iovan vrea să urmeze Facultatea de Litere din Cluj, secţia Limbi Moderne Aplicate.
„Am avut cazuri când părinţii au fost plecaţi pe toată perioada liceului copiilor“
La Liceul „Independenţa“ din Calafat învaţă 600 de copii. 46% dintre ei sunt navetişti, locuind în localităţile învecinate. Dintre aceştia, în urma ultimei evaluări realizate de conducerea şcolii, 63 de copii au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Cei mai mulţi sunt lăsaţi în grija bunicilor şi a rudelor apropiate. „Au existat însă situaţii când au fost lăsaţi chiar şi în grija fraţilor mai mari. Părinții sunt plecaţi peste tot în lume, cei mai mulţi în Italia, Spania, Anglia. Femeile, în cele mai multe din cazuri, îngrijesc bătrâni şi copii, iar bărbaţii muncesc în construcţii şi agricultură. Sunt şi cazuri când au reuşit să facă carieră, să ocupe funcţii de conducere. Unii părinți sunt plecaţi de foarte mult timp, unii chiar pe toată perioada liceului copiilor. Din copii s-au transformat în maturi, înţeleg cel mai bine situaţia, ştiu că dacă părinţii ar fi rămas acasă le-ar fi fost imposibil să se descurce, să le ofere tot ce au nevoie. Am avut cazuri când, pe timpul vacanţei, copiii au mers în străinătate să-şi ajute părinţii. În ultimii trei ani, 15 copii au aplicat la universităţi străine. Pentru că sunt departe de copiii lor, părinţii se simt vinovaţi, încearcă să compenseze cu bani, bunuri, cadouri, iar acest lucru se vede. Acestor copii nu le lipseşte nimic din punct de vedere material, iar îmbucurător este faptul că au și o situaţie bună la şcoală“, a povestit Adriana Popa, directorul Liceului „Independenţa“.
La Şcoala „Gheorghe Brăescu“ din Calafat, 50 de copii au părinţii plecaţi peste hotare, din care 20 ambii părinţi. Acestora li se adaugă 30 de copii din învăţământul preşcolar, care au ambii părinţi plecaţi în străinătate.
În anul 2015, 250 de copii din Calafat au avut părinţii plecaţi la muncă în afara graniţelor.
„Avem cazuri când copii cu ambii părinţi acasă sunt neglijaţi, nu au ce să mănânce“
La 60 km distanţă de Calafat, în comuna Bistreţ, alte zeci de copii trăiesc cu dorul părinţilor care muncesc peste hotare. Sunt mulţi cei care au plecat, iar faptul că revin acasă se vede. Zeci de case au fost ridicate, anexe de gospodării mărite, locuinţe reabilitate. În prezent, în evidenţele Serviciului de Asistenţă Socială din cadrul primăriei sunt luaţi în evidenţă 62 de copii, din care peste 40 au ambii părinţi plecaţi. „Avem peste 100 de persoane care pleacă periodic peste hotare. În Spania, Grecia, Germania, Belgia, Anglia, au ajuns peste tot în lume. Majoritatea pleacă cu contracte de trei luni sau pe perioada verii, în domeniul agricol, ca zilieri. De cei mai mulţi dintre ei aflăm în momentul în care vedem că nu se mai prezintă să efectueze numărul de ore necesar pentru a primi ajutor social. Nu vin să anunţe la primărie, preferă să rezolve totul în sânul familiei… Observăm însă că mai îngrijiţi, cu o situaţie materială mai bună, sunt copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la mii de kilometri de casă. Avem cazuri când copii cu ambii părinţi acasă sunt neglijaţi, nu au ce să mănânce, trăiesc în mizerie… E trist, dar ăsta este adevărul, se munceşte mult mai greu aici şi se trăieşte la fel de greu“, a spus Liliana Dobre, asistent social la Primăria Bistreţ.
„Au schimbat viaţa acestor copilaşi“
Ion Malacu are 64 de ani. Este bolnav, are probleme cardiace, diabet. Zilele trecute s-a externat din spital. Nu şi-a permis să stea mult plecat de acasă. Împreună cu soţia are grijă de cei nouă nepoţi, ai căror părinţi sunt plecaţi în Italia. Cel mai mic nu a împlinit încă un an, iar cel mare are deja 13 ani. Părinții copiilor au reușit, din banii câștigați în străinătate, să extindă căsuţa veche, cu doar două camere. Au pus gresie în baie şi bucătărie, au mobilier nou, electrocasnice. Gospodăria este plină de păsări şi animale, iar în faţa casei au chiar şi o barcă cu motor. Fiecare copil a primit bicicletă, haine, jucării, dulciuri. „În ţară, copiii mei nu au muncit niciodată, nu au avut unde. Le-au ajuns greutăţile până la os şi au plecat. Şi bine au făcut! Au schimbat viaţa acestor copilaşi. Responsabilitatea noastră este să îi îngrijim, să nu le lipsească nimic. Îi ducem la grădiniţă şi şcoală, nu au lipsit o zi… Numărăm zilele până de sărbători, pentru că atunci vin părinţii lor pentru câteva săptămâni acasă. Nu ştim încă dacă vor rămâne toată iarna şi vor pleca la primăvară, depinde de ce este nevoie acolo. Au extins casa, au reuşit să o tencuiască, însă mai au multe de făcut“, a spus bărbatul.
La nivelul DGASPC Dolj, în anul 2015, peste 6.000 de copii au avut părinţii plecaţi la muncă peste hotare, conform raportărilor făcute de serviciile de asistenţă socială din cadrul primăriilor: în trimestrul I – 1.797, în trimestrul II – 1.642, trimestrul III – 1.297, trimestrul IV – 1.536; iar în anul 2016, pe trimestrul I – 1.625, trimestrul II – 1424, trimestrul III – 1.221.
