Sunt oameni care au uitat să zâmbească și care se bucură doar atunci când au parte de o masă caldă, de un pat în care să doarmă. Au încetat şi să viseze, iar spiritul Sărbătorilor nu mai reprezintă nimic. Mulţi dintre aceşti oameni au avut parte de puţine clipe de fericire, cea mai mare parte din viaţă a fost plină de griji, probleme, boală, respingere. Zeci de persoane fără locuinţă se află în prezent la Centrul social pentru persoane fără adăpost „Sfântul Vasile“ din Craiova, printre acestea şi patru copii.
Ioana Căldăraru are 41 de ani. De anul trecut, din luna septembrie, se află la Adăpostul pentru oamenii străzii. Nu este singură, ci împreună cu fetiţa ei, în vârstă de trei ani. Şi-a cunoscut părinţii, i-a vizitat în vacanţe până la vârsta de 14 ani. „Am avut o viaţă grea, nu am crescut alături de familie. M-au dat de când eram în faşă la stat. Păstram legătura însă cu ei. Mergeam la ei în vacanţe, îi ajutam. Când am împlinit 14 ani, părinţii mei au murit, aveau probleme grave la plămâni. Apoi mi-au mai murit doi fraţi. Mai am alţi şapte, dar sunt plecaţi fiecare într-un colţ de ţară, iar unii peste hotare. Au însă greutăţi, nu mă pot ajuta. Ca orice copil crescut în centre de plasament, am fost mutată dintr-un loc în altul până am împlinit 18 ani. Întâi am fost la Casa de fete, apoi la Şcoala ajutătoare din Segarcea, alţi trei ani la Balş“, a povestit femeia. La împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când a trebuit să părăsească sistemul instituţionalizat, a fost transferată într-un centru pentru persoane cu handicap care funcţiona pe atunci în curtea Căminului pentru persoane vârstnice din Craiova. A întâlnit apoi pe cineva, a avut o relaţie. „Când eram gravidă în patru luni, bărbatul a plecat, nu a vrut să mai ştie de mine. Am născut fetiţa, mi-am dorit-o din tot sufletul. O perioadă am stat împreună cu copilul în centrul maternal al DGASPC Dolj, apoi am ajuns la Prahova într-un centru pentru persoane aflate în situaţia mea. Având în vedere că eram din alt judeţ, a trebuit să părăsesc şi acest centru, să revin în Dolj. Pentru o perioadă am stat pe la foste colege, prin cămine, apoi am ajuns însă la acest adăpost“, a adăugat Ioana Căldăraru. Timp de şase ani a lucrat la o firmă de confecţii, apoi ca femeie de serviciu. Firma s-a închis şi astfel a rămas fără loc de muncă. „Este foarte greu, dar trebuie să lupt. De un singur lucru sunt sigură, că nu o
să-mi dau copilul niciodată de lângă mine. Vreau să găsesc o grădiniţă cu program prelungit, vreau să-mi găsesc un loc de muncă, să câştig bani pentru a-mi creşte copilul. Ana-Maria este tot ce am pe lumea asta. Aici primim trei mese pe zi, avem căldură, apă caldă, sprijin atunci când ne aflăm în dificultate. Primesc alocaţie complementară şi o pensie de handicap de 390 de lei. Muncesc cu ziua atunci când găsesc. Perioada Sărbătorilor este cea mai grea din an. Cea mică aşteaptă cadouri, pe Moş Crăciun… Îşi doreşte dulciuri, jucării, o păpuşă care să cânte…“, a mai spus femeia.
„Voi ajunge pe stradă“
O sacoşă cu câteva haine şi câteva cărţi. Asta este tot ce are Laurenţiu Câineş în vârstă de 31 de ani. De anul trecut se află la adăpostul pentru oamenii străzii. La fel ca Ioana, Laurenţiu a fost crescut de stat. În 2002, însă, a părăsit sistemul instituţionalizat. „Aveam doar 17 ani. Am depus cerere că vreau să plec la familie. Şi cum eram minor, mama era obligată să mă primească. Mă gândeam că, în sfârşit, voi locui cu surorile mele, cu mama… M-am lovit însă de un zid. Femeia care mi-a dat viaţă nu m-a acceptat nici măcar la această vârstă. A trebuit să plec. A fost încă o lovitură luată de la viaţă. Şi cum nici o problemă nu vine niciodată singură, din cauza supărărilor, alimentaţiei necorespunzătoare, medicamentelor luate la întâmplare organismul meu a cedat. Am aflat că am probleme grave la ficat“, a povestit tânărul. Din luna mai până în septembrie a urmat tratament cu Interferon. Trebuia să efectueze atunci o nouă serie de investigaţii medicale, însă una din analizele extrem de importante în această boală nu este decontată de CAS. Cei de la Adăpost nu şi-au permis însă să îi plătească această analiză. Tot ce au putut să facă a fost să îi procure suplimente alimentare şi medicamente care să îi protejeze ficatul. În ciuda problemelor medicale, îşi doreşte foarte mult să aibă un loc de muncă. „Vreau să muncesc, să îmi pot permite să îmi cumpăr o pâine sau medicamente. Vreau să fiu liniştit, să văd altfel viaţa… Surorile mele au plecat peste hotare, mama este cu ele, nu mai am pe nimeni… Întotdeauna am fost singur, iar singur nu poţi să rezolvi toate problemele vieţii. Norocul meu este că sunt în acest adăpost. Nu ştiu însă ce o să fac când va trebui să plec şi de aici. Voi ajunge pe stradă, nu am altă soluţie“, a spus Laurenţiu.
Alte 12 saltele pregătite pentru situaţii de urgenţă
Adăpostul pentru oamenii străzii este ocupat la capacitate maximă. În prezent, la Centrul social pentru persoane fără adăpost „Sfântul Vasile“ se află 50 de persoane. Alte 12 saltele sunt pregătite pentru situaţii de urgenţă, pentru perioada în care temperaturile vor scădea foarte mult şi alţi oameni ai străzii vor ajunge aici. În centru se află patru copilaşi. Altă beneficiară a acestui adăpost a adus în urmă cu două zile un copil pe lume. „Va ajunge pentru început în Centrul maternal, apoi, cu siguranţă, la noi. Toţi cei care ajung la acest centru, pe lângă găzduire, primesc hrană caldă, asistenţă medicală, îngrijire, consiliere spirituală, sprijin în vederea obţinerii unor documente de identitate sau de stare civilă, mediere în vederea găsirii unui loc de muncă. De-a lungul anilor am găzduit persoane evacuate în urma retrocedărilor, care
şi-au pierdut locuinţele în urma datoriilor acumulate la instituţii financiare de stat sau private, bătrâni alungaţi de copii, mame şi copii abuzaţi, tineri ieşiţi din sistemul instituţionalizat de stat. În perioada iernii, numărul solicitărilor creşte“, a spus Tamara Piele, asistent social la Centrul social pentru persoane fără adăpost „Sfântul Vasile“. Acesta este singurul aşezământ social destinat persoanelor fără adăpost din Craiova care funcţionează în baza unui parteneriat între Asociaţia „Vasiliada“, Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Arhiepiscopia Craiovei.
Pe parcursul acestui an, potrivit reprezentanţilor centrului, 18 persoane au fost integrate profesional şi alte opt persoane integrate social. Cei mai mulţi beneficiari sunt tineri şi persoane până în 50 de ani.
