de Arhitectură din cadrul Universității Cambridge
Smaranda Rușinaru, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Frații Buzești“ din Craiova, a primit de curând o scrisoare care a adus lacrimi de bucurie în ochii părinților ei. Era confirmarea din partea Colegiului de Arhitectură din cadrul Universității Cambridge că a trecut de interviu și a fost acceptată la studiile de licență. O adevărată victorie, fiind doar două locuri pe care au concurat elevi din întreaga lume. Reprezentanții colegiului craiovean spun că este o premieră, obținută de o elevă cu un orizont cultural foarte larg. „Este o copilă care are niște obiective foarte clar conturate și este pasionată de multe domenii. A venit în clasa a IX-a fiind recomandată de performanțele la matematică. Știam că a obținut rezultate foarte bune la olimpiada de matematică. Aveam așteptări în acest domeniu, pe care le-a și confirmat, dar mintea ei exactă pentru științe este dublată de un talent deosebit pentru desen. Este un copil cu un orizont cultural foarte larg, cu viziunea foarte bine articulată. Părinții au știut unde să o sprijine și către ce să o îndrume. Ea însăși are capacitatea să găsească soluțiile cele mai bune, așa încât încă din clasa a X-a am aflat că dorește să urmeze facultatea de arhitectură. A fost un drum greu al perfecționării. A fost vorba de o navetă la București pentru a se întâlni cu profesorii care o pregăteau pentru facultate. La sfârșitul anului școlar trecut, am aflat că a ales să meargă la facultate în Anglia. Nu a ales o universitate oarecare, nu a ales un domeniu oarecare, nu a ales un drum bătătorit, și a dovedit că este foarte bine pregătită. Totul a fost apreciat de comisia de admitere și astfel este una din cele două persoane admise la acest departament de arhitectură al Universității din Cambridge“, a mărturisit Carmen Ștefănescu, directorul colegiului craioveran. Întreg procesul admiterii a fost de durată și cu multe emoții, pe care Smaranda le descrie în cadrul interviului acordat pentru Gazeta de Sud.
GdS: Smaranda, ești elevă în clasa a XII-a. Când ai primit vestea că ai fost acceptată la Arhitectură în cadrul Universității din Cambridge?
Smaranda Rușinaru: În urmă cu două săptămâni, am primit confirmarea că voi studia arhitectura la Universitatea din Cambridge, la unul dintre colegiile de acolo. A fost o surpriză. Chiar nu mă așteptam să mă accepte, pentru că la interviul final am fost 12 candidați din toată lumea pe doar două locuri. Nu speram.
GdS: Era totuși un obiectiv pentru care te-ai pregătit. Când ai aplicat pentru Cambridge?
S.R.: Aplicațiile pentru Cambridge se încheie undeva la sfârșitul lui octombrie. Din octombrie până în decembrie, când am susținut testul și interviul, a fost un proces îndelungat, pentru că a trebuit să trimit mai multe scrisori de recomandare, o scrisoare motivațională, apoi mai multe certificări. A fost un drum sinuos până am ajuns la interviu.
GdS: La interviu ați ajuns 12 candidați. Înainte de interviu, probabil au fost mai mulți aplicanți.
S.R.: Da, am fost 12 candidați la interviu, după ce a fost preselecția aplicanților din întreaga lume, poate sute de mii de candidați.
GdS: Specializarea aleasă de tine are legătură cu ce ai studiat la școală?
S.R.: Are și nu are, în sensul că arhitectura este o combinație de mai multe materii. Este o combinație de artă și știință. Înseamnă matematică, fizică și desen, pe care le-am aprofundat în particular.
GdS: Pentru arhitectură este obligatoriu să ai talent la desen. Pe ce materiale îţi place să desenezi?
S.R.: Desenez de când eram mică, pictez pe pereți, pe rochii, pe pânză. Nu fac diferență între ele.
GdS: Cine ți-a descoperit talentul pentru desen?
S.R.: Mama a observat că foloseam sute de foi pe zi pentru a-mi exprima gândurile și ideile și s-a gândit că ar fi bine să înțeleg mai mult, nu doar să fie niște reprezentări grafice. Am început în ateliere mai mici. Am fost la Școala de Arte din Craiova, am studiat la clasa de pictură, apoi un timp am luat pauză. M-am ocupat de matematică, iar la liceu, în clasa a IX-a, m-am înscris la clasa de grafică, tot la Școala de Arte, și am mers în paralel cu desenul și cu matematica. Recent am absolvit clasa de grafică.
Scrisoarea motivațională a avut un rol important
GdS: Ca să candidezi la Cambridge, pe doar două locuri, și să fii și acceptată, nu este suficient doar să ai talent la desen. Ce a cuprins dosarul tău?
S.R.: Am pus toate premiile pe care le-am acumulat de-a lungul liceului, toate participările mele la olimpiade, la concursuri naționale și internaționale de desen, de matematică, de creație, inclusiv creație literară. Am adăugat și fișa matricolă, și mediile din liceu au contat destul mult. Am trimis apoi scrisoarea motivațională, în care a trebuit să mă rezum la 4.000 de caractere, să îmi povestesc toată viața și să-i conving că am făcut tot ce mi-a stat în putință să merit un loc acolo.
GdS: Ne poți reda câteva rânduri din scrisoarea motivațională care a contribuit la convingerea comisiei ?
S.R.: O frază care mi-a rămas în minte pentru că am fost destul de mândră de realizarea aia a fost că eu „vreau să construiesc clădiri pentru oameni și să formez oameni pentru anumite clădiri“. Adică trebuie să existe o interacțiune între om și clădire, omul nu doar să o folosească, ci să o și înțeleagă în esența ei. Aceasta a fost fraza definitorie pentru mine.
GdS: Ce înseamnă „omul să înțeleagă clădirea“?
S.R.: Să înțeleagă că nu este doar un obiect, că utilitatea e mai mult decât a se rezuma la a atribui unei camere o anumită funcție. Ei trebuie să înțeleagă că au responsabilitate față de mediul în care trăiesc. Să înțeleagă că respectiva clădire este un volum într-un mediu, pe care îl alterează dacă nu au grijă nici de clădire, nici de mediu. Trebuie să înțeleagă cum stau lucrurile acum, pentru că nu ne putem permite să construim în neștire, fără să știm care sunt consecințele.
GdS: Ai aduce modificări la ceea ce se întâmplă acum în plan arhitectural?
S.R.: Da, în primul rând, aș reabilita tot ceea ce există înainte de a construi ceva nou, pentru că resursele sunt limitate. Trebuie să găsim soluții la siturile arhitecturale care sunt acum, nu să începem să construim și apoi să demolăm, și iar să construim. Nu, ar trebui să conservăm ce avem!.
GdS: Cât va dura pregătirea pentru a deveni arhitect?
S.R.: Trei ani licența, după care un an de practică, pe care nu știu unde îl voi face, după care un an de master fie la Cambridge, fie în altă parte, chiar în altă țară, apoi încă un an de practică, urmat un an de doctorat. Deci, după șapte de ani de studii pot intra în Ordinul Arhitecților.
Am susținut interviul cu rectorul Colegiului de Arhitectură
GdS: Până când vei urca pe treptele Universității Cambridge în calitate de studentă, mai ai de susținut și bacalaureatul. Ai emoții pentru acest examen?
S.R.: Sincer, dacă am trecut de etapa interviului la Cambridge, bacalaureatul este cea mai mică problemă, deși pentru asta mă pregătesc acum. Nu pot să spun că am emoții, pentru că nu este imposibil, pot să reușesc să ajung exact la nivelul cerut. Este o etapă pentru a ajunge acolo unde vrei, de fapt.
GdS: Ai spus că dacă ai trecut de interviu bacalaureatul nu mai este o problemă. În ce a constat interviul?
S.R.: A fost un interviu general și un test de specialitate, care a constat într-un eseu pe o problematică la nivel mondial și o probă de desen, care a fost destul de ușoară pentru mine. Interviul a fost cu rectorul colegiului, care a fost destul de intrigat de faptul că nici un student român nu a ajuns până acum la acest colegiu și a vrut să afle mai mult, ce studiez eu, cum este viața aici, în mediul meu. Și a rămas destul de surprins de faptul că studiez atâtea materii la școală, că studiez și desen, și pictură în paralel, și că fac și meditații în alt oraș, ceea ce a fost cireașa de pe tort. Când i-am spus că sunt nevoită să fac săptămânal un drum de șase ore la București ca să particip la aceste clase a fost destul de surprins.
GdS: De cât timp te pregătești și la București?
S.R.: De trei ani, dar nu pot să spun că a fost un chin pentru mine. Sunt obișnuită. Acest drum e la fel ca acela de la școală acasă, numai că durează șase ore.
GdS: Ai descoperit arhitectura prin prisma cursurilor de desen?
S.R.: Arhitectura am descoperit-o singură, prin faptul că am vrut să atribui lucrărilor pe pânză 3D o funcțiune, am vrut să fie utile pentru oameni. Nu doar să privească o planșă și să nu înțeleagă nimic, ci să atribuie o utilitate acelor planșe. Am început prin a le reda 3D, am început să fac machetuțe și apoi am realizat că poate există o altă soluție. Așa am ajuns la concluzia că arhitectura este soluția de a materializa lucrările.
GdS: Ai un pictor preferat sau un arhitect?
S.R.: Da, pictorul meu preferat este Edgar Degas, care prin picturile lui cu balerine și prin reprezentațiile lui îmi transmite o anumită căldură, iar ca arhitect îmi place foarte mult Alvar Aalto, de origine finlandeză, care a adus arhitectura la un alt nivel, inclusiv prin obiectele de mobilier și vasele realizate de el.
GdS: Unde te vezi peste câțiva ani?
S.R.: Sincer, până acum mă vedeam oriunde în afară de aici. Nici nu mi-am imaginat că dacă aș pleca m-aș putea întoarce aici. Dar acum simt o responsabilitate destul de mare și mă gândesc că dacă mie mi s-a dat ceva pe gratis, așa un talent, o înzestrare, poate sunt datoare acestui mediu să dau înapoi ce mi s-a dat.
