de euro: drept la țintă, în bugetul local!
În urmă cu mai bine de doi ani, Craiova se angrenase cu toate forțele în cursa pentru desemnarea drept Capitală Europeană a Culturii 2021. Administrația Olguța Vasilescu era în vervă. Cu mare pompă, alaiul oficialităților însoțit de ziariștii de casă (transportați cu autocarul RAT, care s-a defectat pe drum) a pornit spre Bruxelles, pentru a lansa în competiție orașul.
În fapt, au bătut atâta drum ca să prezinte o siglă și un site. Dar chermesa de după, cu dineul din clubul privat de lux Cercle Royal Gaulois, merita toți banii. Banii publici, evident. Că doar nu cei din buzunarul lor! Dar cine se uita atunci la bani, când în joc era însăși onoarea orașului? Era timpul festivalurilor antice și medievale cu daci și romani, haiduci, cavaleri, paji și domnițe, deasupra cărora trona Olguța Vasilescu în chip de prințesă. O prințesă războinică, care învăța să tragă cu arcul. Serate culturale la care participau oficialități vanitoase și suficiente, baluri și prezentări Cătălin Botezatu… Ehe! Într-o lume așa de selectă, cu scopuri atât de nobile și importante, să spargi 25.000 de euro pe un filmuleț de prezentare era un mizilic!
În perioada 2013-2015, spațiul public craiovean a fost inundat cu acest proiect, despre care s-a vorbit până la saturație. Vibrația era unanimă. Obligatoriu! Cine cuteza să pună întrebări de bun simț, referitoare la proiect și finanțare, era degrabă pus la stâlpul infamiei, acuzat voalat că este sabotor, că nu dorește binele orașului etc. Pe scurt, dușman al poporului.
La sfârșitul lui 2015, Craiova a fost eliminată din competiție și toată această zarvă a încetat brusc. Orgoliul oltenesc, umflat ca un balon de săpun, s-a spart. Și s-a lăsat liniștea. Nota de plată ne-a trezit urât din această poveste cu prințese și cavaleri: 1.000.000 de euro din bugetul orașului cheltuiți pentru nimic.
În 2017, „Craiova Culturală“ a devenit un subiect tabu printre cei care în urmă cu doi ani se băteau cu pumnul în piept.
Dacă te încumeți să-i întrebi, mulți dintre ei sar ca arși și spun că nu au avut și nu au nici o legătură cu acest proiect, în care au fost târâți cu de-a sila. Admitem, orașul a pierdut selecția, dar era un risc asumat. Important era însă ca din acest demers să rămână ceva. O idee, un spirit al efervescenței culturale, o continuitate. Din păcate, nu a rămas nimic, pentru că toate acele manifestări și festivaluri au fost create de sus în jos. Nu veneau de la oameni, ci de la autorități. Actorii și-au făcut numărul, au încasat banii și au plecat. În urmă am rămas noi, mai săraci cu un milion de euro. Îl vor deconta cei care au fost mână spartă pe banii noștri?
Anul trecut, Curtea de Conturi a găsit haos în contabilitatea Asociației „Craiova Capitală Europeană a Culturii 2021“, cea care a coordonat totul. DNA a deschis, la rândul ei, o anchetă pentru a vedea dacă fondurile publice au fost alocate acestui ONG prin abuz în serviciu. Din 2016, asociația nu a mai primit finanțare de la buget și nu mai desfășoară activități. GdS a scris la vremea respectivă că mai multe lucrări au rămas neplătite. Spre exemplu, statuia ecvestră a lui Ilie Otetelișanu, pe care se plătiseră o parte din bani (76.000 lei), a rămas la Arad, în curtea artistului care a turnat-o în bronz.
În prezent, din asociația finanțată cu bani publici ca potentații zilei să se împăuneze cu mult fast nu a mai rămas decât o umbră. O fantomă. Prin statut, scopul ei era să coordoneze participarea Craiovei în competiția culturală amintită. Rămânând fără scop, s-ar putea dizolva de drept (art. 72, alin. 1), la cererea oricărei persoane interesate (art. 73). Nici conducere certă nu mai are asociația, după ce președintele Lucian Dindirică, numit pentru perioada 28 august 2015 – 28 august 2016, și-a dat demisia din funcție pentru că a câștigat un mandat de consilier local în 5 iunie. În locul său ar fi fost reales Vlad Drăgulescu, dar el nu mai reprezintă Filarmonica „Oltenia“ – cea care deținea mandatul, pentru că a plecat director artistic la Teatrul Național „Marin Sorescu“. Din verificările GdS, așa-zisa numire nu este oficială, ea nefiind înscrisă la judecătorie. Pe de altă parte, din Consiliul Director (CD) a plecat chiar Olguța Vasilescu, care nu mai reprezintă Municipiul Craiova, nemaifiind primar. O altă problemă importantă este cea a sediului asociației, desemnat la înființare ca fiind în clădirea principală a Primăriei Craiova (str. A.I. Cuza) printr-un contract de comodat (11 iulie 2013). Chiar dacă teoretic avea sediu, acest ONG nu a avut niciodată un spațiu în primărie unde să funcționeze. Așadar, asociația-fantomă nu mai are finanțare, proiecte, activități, scop, conducere și sediu. Sforarii proiectului „Craiova Culturală“ au plimbat niște hârtii pe baza cărora au tras din bugetul local peste un milion de euro, bani pe care i-au cheltuit netransparent și discreționar, încălcând legislația achizițiilor publice (OUG nr. 34/2006). Cheia acestei afaceri o reprezintă ARHIVA, pe care în momentul de față nu știm unde s-o localizăm fizic. GdS luptă în justiție pentru descretizarea acestei arhive și a o pune la dispoziția (și judecata) opiniei publice. Documentele care s-ar găsi aici ne-ar putea spune unde și cum s-au cheltuit cei un milion de euro. Ziarul a câștigat procesul pe fond și acum ne aflăm în faza de recurs.
În concluzie, chiar dacă asociația este pe cale de dispariție, „Craiova Culturală“ rămâne un schelet în dulapul multora.
Aici aș da un mic indiciu, folositor, zic eu, celor care vor să afle adevărul. Spre exemplu, unul dintre personajele-cheie ar putea fi Ovidiu Mischianu, șeful juriștilor din primărie cu rol de secretar, cel care contrasemnează de legalitate toate actele municipalității. În februarie 2015, Mischianu încerca să strecoare în ședința CL Craiova o „convenție“ prin care municipiul să verse banii alocați în conturile asociației. Atunci, am avut confirmarea că între municipiu și asociație nu exista nici un act legal. Astfel, am descoperit că ONG-ul trebuia să acceseze banii publici pe Legea nr. 350/2005, printr-un concurs de proiecte și nu prin transformarea asociației în ordonator terțiar de credite, deoarece încălca legea finanțelor publice locale. Șeful juriștilor a retras la vremea respectivă „convenția“, dar el ar putea spune la ordinele cui. Răspunsuri putem găsi, contează numai să vrem. Iar la final, ca să rămânem în nota culturală, vom pune cuvenita întrebare, dar nu în maniera shakespeariană: îl vor deranja procurorii DNA pe Mischianu?
