La Direcția Generală pentru Protecția Copilului Dolj imprimantele, tonerele și hârtia de copiator sunt la mare preț. Instituția cumpără constant, direct, fără licitație, de la aceeași firmă de ani de zile. A și pierdut noțiunea sumelor cheltuite până acum, dar e vorba de numere cu multe zerouri în coadă. GdS a analizat dinamica achizițiilor Direcției din ultimii ani în acest domeniu plecând de la o informație publicată de fostul consilier județean Isidor Răducea. Acesta a prezentat o listă de contracte din care se detașa unul referitor la închirierea unor multifuncționale pe o sumă de peste 130.000 de lei, cu câteva sute de lei sub pragul stabilit de lege pentru a nu organiza licitație publică. Din neglijență sau alt motiv, Direcția nu a publicat contractul în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP). Și nu e singurul. GdS a discutat despre această situație cu directorul instituției și cu patronul firmei beneficiare a contractelor.
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj îi trimitea, la începutul anului, consilierului pe atunci Isidor Răducea o listă cu contractele semnate de instituție în anul 2015 și îi promitea că va face același lucru și cu cele încheiate pe primele 11 luni din 2016 după ce le va centraliza. Lista conține nu mai puțin de 21 de pagini de achiziții publice, mare parte dintre ele prin cumpărare directă, fără licitație. De ce apelează instituția la această metodă netransparentă și neeconomă cu banii publici veți vedea mai târziu. Nu este singura autoritate care procedează astfel, dar ea se detașează prin frecvența contractelor și a sumelor implicate. Pe lângă contracte pentru alimente, medicamente sau diverse servicii, Direcția a menționat unul care iese în evidență. Este vorba despre un contract de servicii de închiriere a opt copiatoare pe perioada 28 august 2015 – 31 august 2016 în valoare de 132.324 de lei de la firma Sharolt din Craiova. Nu este clar dacă suma conține TVA, dar, mergând pe principiul că acolo unde taxa nu este clar prevăzută ea se adaugă valorii din contract, atunci suma de 132.324 de lei este cu 575 de lei sub pragul maxim peste care trebuia organizată o procedură de achiziție transparentă și concurențială, respectiv cerere de ofertă sau licitație. Ordonanța nr. 34/2006 privind achizițiile publice în vigoare la acea dată prevedea că autoritățile pot cumpăra direct doar dacă valoarea maximă a contractului este de 30.000 de euro fără TVA. Suma din contractul semnat de Direcție are o valoare de 29.870 de euro.
Florin Stancu spune că a dorit licitație, dar nu a putut
Plecând de la această informație, GdS a analizat toate contractele directe semnate de DGASPC cu Sharolt în ultimii ani, iar istoricul lor se întinde până în 2009. Sunt zeci de pagini de cumpărări directe, tonere, cartușe, imprimante, hârtie, cilindre și alte articole de birotică, dar valoarea lor a început să crească simțitor din 2014, când firma a furnizat multifuncționale de generație nouă. În paralel, Direcția cumpăra și cartușe pentru celelalte imprimante și copiatoare mai vechi la prețuri mai mari, în unele cazuri, decât al imprimantei în sine. Revenim la contractul din 28 august 2015. Închirierea copiatoarelor, de fapt, niște multifuncționale color performante Konica Minolta Bizhub C224, a fost o achiziție mascată. Pe perioada contractului, instituția a beneficiat de cartușe gratuite în limita unui număr de copii, iar la final, aparatele i-au rămas ei. La un calcul simplu reiese că Direcția a plătit pentru fiecare multifuncțional 16.542 de lei (fără TVA, dacă suma din contract nu include taxa). Pe piață, prețul unui astfel de aparat variază între 12.950 de lei și 14.230 de lei cu TVA. Directorul Direcției, Florin Stancu, a explicat că instituția are un volum foarte mare de lucru, iar multifuncționalele o ajută să câștige timp. „Sunt mii de dosare care se întocmesc, iar imprimantele și copiatoarele pe care le aveam erau de generație veche. Suntem nevoiți să le folosim și pe acestea, dar, în multe cazuri, prețul unui cartuș este mai mare decât al aparatului. Știu că pare că avem aici o adevărată fabrică de copiat și imprimat. Fostul director economic a avut aceeași nedumerire, dar a recunoscut că aceasta este situația după ce a făcut o analiză a activității. Sunt foarte multe situațiile în care trebuie să trimitem constant adrese, avem 15.000 de persoane cu dizabilități în plată, copii în grijă“, a spus Stancu. Întrebat de ce a preferat să cumpere direct ani de zile de la aceeași firmă și nu a organizat o licitație publică în urma căreia prețul putea scădea, Stancu a explicat că a încercat acest lucru, dar nu s-a încadrat în pragurile prevăzute de lege. „Noi avem mai multe tipuri de imprimante. Am luat în calcul mai demult să organizăm o licitație pe loturi, dar, mereu, suma estimată pentru fiecare lot era sub pragul maxim, iar Autoritatea pentru Monitorizarea Achizițiilor Publice nu ne-a aprobat documentația. Și atunci am fost obligați să mergem pe achiziție directă“, a spus Stancu. Direcția lucrează cu o singură firmă, explică directorul, deoarece are nevoie imediată de anumite produse. „Nu numai în acest domeniu lucrăm pe achiziție directă. De exemplu, la capitolul mâncare nu ne permitem să avem sincope în aprovizionare, iar organizarea unei licitații, cu perioadele îndelungate, uneori, de contestații ne-ar bloca activitatea“, a declarat Stancu. Întrebat de ce contractul nu a fost publicat în SEAP pentru a fi văzut de toată lumea, directorul Direcției a pus acest lucru pe seama unei erori cauzate de multitudinea de achiziții publice efectuate de personalul din subordine. Nu ar fi singura eroare. Alte două contracte semnate în 2014, de închiriere, prin care se maschează, de fapt, achiziționarea unor multfuncționale de la Sharolt, nu figurează în SEAP. Despre existența lor a vorbit cu GdS chiar patronul firmei, Marius – Dan Cioroiu, așa cum veți vedea mai târziu.
Cartușe pe bandă rulantă
Lista de cumpărături directe a DGASPC referitoare la imprimante, cartușe, hârtie și alte produse din această gamă de la Sharolt se întinde pe zeci de pagini în SEAP și are punct de plecare anul 2009. La început timid, apoi în ritm crescut, achizițiile au urmat dinamica activității Direcției, care s-a aliniat, la un moment dat, la evoluția tehnologică. La prețuri pe măsură. Direcția a cumpărat direct cartușe pentru imprimante al căror preț îl depășește, uneori, pe cel al aparatului în sine. Această situație se regăsește la majoritatea instituțiilor publice, dar Direcția face notă distinctă prin volumul și frecvența cumpărărilor. Relevante sunt achizițiile făcute din 2013 încoace. Vom enumera câteva dintre ele pentru edificare. În mai 2013, Direcția a cumpărat 20 de cartușe pentru imprimanta xerox 3428 la un preț de 426 de lei fără TVA pe bucată. Ultimul preț cunoscut al imprimantei datează din acel an – circa 1.500 de lei cu TVA. Două luni mai târziu, pe 23 iulie, Direcția a cumpărat alte 20 de cartușe la același preț – 426 de lei fără TVA pe bucată. Peste alte două luni, pe 23 septembrie, Direcția a cumpărat 30 de cartușe, iar în decembrie, încă 20 de bucăți. La un calcul simplu, rezultă o cheltuială, numai pentru acest tip de imprimantă, de 47.541 de lei (circa 10.000 de euro) în șase luni. Frecvența cumpărărilor pentru fiecare tip de imprimantă este de două luni, semn că aparatele funcționează din plin. E ca o uzină de imprimat și copiat, așa cum spunea Florin Stancu. Cel mai scump cartuș cumpărat de Direcție este pentru o imprimantă Konica Minolta (KM) 4000p. Prețul aparatului în sine este de circa 2.000 de lei, iar un cartuș costă 690 de lei fără TVA. Direcția a cumpărat patru bucăți în decembrie 2013. Seria achizițiilor a continuat cu 10 cartușe pentru imprimanta KM C220 în martie 2014 – 169 de lei fără TVA pe bucată, cu 30 de cartușe xerox 3428 în martie – 430 de lei fără TVA, 15 cartușe KM C220 în mai – 169 de lei fără TVA, 20 de cartușe xerox 3428 în iunie – 469 de lei fără TVA și alte 20 de cartușe în iulie, două cartușe pentru xerox 4000p în iulie la 690 de lei fără TVA, 15 cartușe în noiembrie 2014 pentru xerox 3428 – 499 de lei fără TVA și alte 20 de cartușe în decembrie. Anul 2015 se prezintă succint astfel: 10 cartușe pentru KM C220 – 169 de lei fără TVA în martie, 15 cartușe pentru KM C224 în martie – 169 de lei fără TVA, 6 cartușe în august pentru KM C220 – 349 de lei fără TVA, 15 cartușe în august – 149 de lei fără TVA, 20 de cartușe xerox 3428 în septembrie – 499 de lei fără TVA, 600 de topuri de hârtie în septembrie patru cartușe KM C224 – 349 de lei fără TVA, 5 cartușe KM C220 în octombrie – 349 de lei, 3000 de topuri de hârtie în octombrie, 3 cartușe KM 4000p în noimebrie – 690 de lei fără TVA și 15 cartușe KM C224 în noiembrie – 169 de lei fără TVA. De precizat că lista este mult mai mare.
Ghinion. Prețul a scăzut de la un an la altul
Tot în 2015, Direcția a achiziționat direct de la Sharolt 50 de PC-uri la un preț de 2.015 lei fără TVA și 50 de licențe Windows 8.1 la un preț de 399 de lei fără TVA. Rezultă că un PC funcțional, cu sistem de operare, a costat 2.400 de lei fără TVA. Anul 2016 a fost mai bogat în cumpărări directe. Le enumerăm pe cele mai relevante. În martie, 6 cartușe KM 4050 – 399 de lei fără TVA pe bucată, 5 cartușe KM 4000p în martie – 690 de lei fără TVA, 8 cartușe KM C224 în martie – 169 de lei fără TVA, 1.200 de topuri de hârtie în martie și aprilie plus alte 700 de topuri de hârtie în mai, 5 cartușe KM 4050 în iunie – 399 de lei fără TVA, 600 de topuri de hârtie în iulie, 30 de cartușe KM C220 și C224 în iulie – 149, respectiv 169 de lei fără TVA, 20 cartușe pentru KM 20, iar lista continuă. Două achiziții din 2016 atrag atenția. Direcția a cumpărat direct 75 de laptopuri Lenovo B51 -30 la un preț de 1.660 de lei fără TVA cu licență Windows 10 Professional (1.992 de lei cu TVA) și 50 de PC-uri Lenovo Think Centre Edge 73 cu licență Windows 7 Professional și monitor la un preț de 2.015 lei fără TVA (2.418 lei cu TVA). Desigur, apare întrebarea de ce laptopurile au Windows 10 Professional, iar PC-urile Windows 7 Professional, în condițiile în care Microsoft nu mai asigură suport pentru Windows 7 din 2016? În cazul laptopurilor, se putea opta pentru Windows 8.1, urmat apoi de upgrade-ul gratuit oferit de Microsoft. Legat de preț, trebuie spuse următoarele lucruri, cu precizarea că ele pot scădea vertiginos în timp scurt, dar nu și obligatoriu: același model de laptop poate fi achiziționat în prezent la jumătate de preț, dar fără sistem de operare (999 de lei cu TVA), iar PC-ul poate fi achiziționat la 1.379 de lei cu TVA fără monitor și sistem de operare. Prețurile pe care GdS le-a găsit la o simplă căutare pe internet sunt pentru vânzarea la bucată. Ele pot scădea mult la cantități mari, acesta fiind și scopul organizării unei licitații peste care Direcția a sărit inexplicabil. Referitor la anul în curs, cele mai importante achiziții în domeniu sunt 15 cartușe pentru KM 20 – 399 de lei fără TVA și 20 de cartușe xerox 3428 – 499 de lei fără TVA. La acestea se adaugă mai multe contracte de service atribuite direct Sharolt. Primul, semnat în februarie 2017, are ca obiect întreținerea și repararea a 96 de copiatoare și multifuncționale Practica achizițiilor directe continuă. Prețul – 102.816 lei fără TVA. Alt contract este pentru întreținerea și repararea a 20 de faxuri – 11.900 de lei fără TVA. La acesta se adaugă un contract pentru întreținerea și repararea imprimantelor și scannerelor (deși un multifuncțional are copiator, scanner și imprimantă – n.r.) în sumă de 19.028 de lei fără TVA.
Un adaos de bun-simț – 20%
Într-o discuție cu GdS, patronul Sharolt, Marius – Dan Cioroiu, a explicat mecanismul prin care autoritățile își fac achizițiile publice și a apreciat că Direcția pentru Protecția Copilului Dolj a cumpărat direct de la el, deoarece este prompt în rezolvarea problemelor. Legat de metoda de achiziție, Cioroiu a spus că este problema autorității contractante, nu a lui, și că lipsa banilor de investiții a dus la închirierea copiatoarelor pe un an cu 132.000 de lei fără TVA. „Este, de fapt, o vânzare în rate mascată. Îl cumperi într-un an, doi, trei, îmi plătești o sumă și îți includ costurile de copiere, pentru că tu consumi toner, piese de schimb, ș.a.m.d. Eu, fiind Golden Partner Konica Minolta, adică între primii cinci vânzători din România, îmi permit să fac ceea ce fac. Eu le cumpăr, dar în rate, de la Minolta, adică până la 36 de luni. Dacă eu îl iau în rate, pot să i-l dau în rate clientului final. Și îi spun: prietene, pentru că nu ai bani acum, ți le dau în 12, 24, 36 de luni, depinde punctual de negocieri. Atât timp cât un client nu are bani pentru investiții, nu le poate cumpăra, că așa e legea. Și atunci există soluția pe care le-o propun. Eu pot să ți le dau în așa-zisă chirie care include zece mii de pagini alb-negru pe lună și o mie de pagini color pentru fiecare aparat. Așa au fost închiriate aceste echipamente. La finalul contractului, aparatele rămân în proprietatea clientului, lucru esențial, pentru că, dacă zici suma, o sută și ceva de mii de lei, bă, ce mult au dat ăștia pe chirie, păi nu au dat, le-au rămas opt aparate. Contabilicește, este simplu. Eu iau în fiecare lună 311 euro fără TVA pe aparat, adică 3.700 de euro. De fapt, profitul meu este 500 de euro pe aparat pentru că m-a costat 3.000 de euro aparatul plus tonerele, plus cheltuieli de service ș.a.m.d. Sunt opt aparate, iar eu i-am asigurat service și consumabile în limita asta. Am făcut același lucru și la Casa de Asigurări de Sănătate, la penitenciare. O șmecherie pe care o fac unii, pentru că autoritățile nu au bani de investiții, este să pună la dispoziție echipamentul cu obligativitatea de a cumpăra tonere de la el. 90% din tribunalele din România și Ministerul Justiției așa au făcut. Au învățat de la alții, nu am făcut-o eu, ci niște băieți din Moldova. Și tu, ca firmă, când te duceai să-i oferi, bă îți dau ceva, el spunea: nu pot, tată, că le am de la ăia. E așa-zisa chirie, dar ei, de fapt, fac licitație doar pe tonere. Dacă nu au bani de investiție, le iau pe cheltuieli curente. În final, din acel contract pompos, dacă tragem linie, eu am rămas cu un adaos comercial de circa 20%, care mi se pare o chestie de mult bun-simț“, a spus Cioroiu.
Cum a reușit Direcția să nu fie „tâmpită“
Patronul Sharolt a precizat că Direcția nu este obligată să cumpere toner de la el, dar ar fi „tâmpită“ să nu o facă. „La ei nu am făcut chestia cu obligația de a lua toner de la mine. Ah, în timpul contractului e tâmpit să mai cumpere de la alții. Există cazuri în care îi oblig să cumpere de la mine. Există și cazuri în care ei zic că au doar bani de toner. Și zic, băi, îți spun la dispoziție. Eu cu penitenciarul am făcut două contracte de comodat în care eu la pun la dispoziție cu titlu gratuit niște imprimante, al doilea contract este de vânzare tonere, iar eu mi-am inclus prețul în costul cartușelor. Asta este o variantă în care ei evită sau fac de așa natură
să-și cheltuie banii de pe consumabile perfect legal. Asta au făcut niște moldoveni prima dată și au umplut toate tribunalele. Și, după aia, am încercat și eu. Bă, de ce să facă doar ăla?“, a explicat Cioroiu.
Cum au stabilit Sharolt și Direcția numărul de multifuncționale de care avea nevoie cea din urmă? „Întâi se discută cu ei, băi cam cât faci, pentru că o ofertă trebuie să o personalizezi. Tu, dacă faci 5.000 pe lună, îți fac o ofertă, dacă zici că faci 10 – 15.000, automat se personalizează, stai să vedem. Ah și pe cât timp, faci pe 12 luni e o chestie, faci pe 24 de luni, altă chestie. Mi-au cerut o cerere de ofertă. Ei mi-au zis așa: vrem laser color A3, cu rețea, cu duplex și cu radf (dispozitiv care preia automat documentele de copiat și care crește prețul cu câteva mii de lei – n.r.). Ideea este că eu puteam să-i dau orice brand. Eu îi dau brandul care mă finanțează, este logic să fie așa. Nu există branduri mai ieftine cu consumabilul corespunzător, adică echipamentul care este mai ieftin are consumabilul mai scump. Asta e o regulă de piață. Iar la chirie trebuie să iei în calcul consumabilul“, a spus Cioroiu.
Cioroiu: La mine costă o sută de lei fără TVA service-ul pe aparat, așa… ca să mă uit la el
Patronul Sharolt a precizat că a semnat trei contracte de închiriere a unor multifuncționale cu DGASPC Dolj: 2 în 2014 – pentru 5 bucăți KM C220 la prețul de 363 de euro pe lună/aparat și trei bucăți KM 4050 și unul în 2015 pentru opt aparate KM C224 în sumă totală de 132.324 de lei. Avea nevoie Direcția de atâtea multifuncționale? „Ei trag extraordinar de mult pe lună. Probabil fac, că altfel nu știu ce fac cu ele, le mănâncă? E problema lor dacă nu fac proceduri de achiziție și fac achiziție directă. La un moment dat îmi dau seama că în anumite locuri pot să intru, în altele nu pot, poți să dai ce preț vrei tu. La mine costă o sută de lei fără TVA service-ul pe aparat, așa… ca să mă uit la el“, a mai spus Cioroiu. Întrebat dacă ar scădea prețul în cazul semnării unui contract pe cartușe, patronul Sharolt a spus că da. „Le-aș da un preț mai mic, dacă am face contract pe cartușe, dar ei cumpără în funcție de bani. Sunt cartușe care costă cât imprimanta. Unele cartușe se reîncarcă. C220 și C 224 (imprimantele furnizate Direcției – n.r.) pot fi reîncărcate, dar nu recomand. La cele color eu nu recomand din punct de vedere tehnic. Poate să zică după două zile că nu e roșu, să strice cilindrul mai repede sau cuptorul. Dacă cineva cere cartuș compatibil sau vrea să reîncarce, îi spun că o face pe răspunderea lui“, a spus el.
Încă un adaos de bun-simț. Tot de 20%
Legat de laptopuri și PC-uri, Cioroiu a declarat că prețurile din 2016 nu mai corespund cu cele din prezent. „Nici nu le mai găsești, sunt alte generații acum. Unii cumpără licențe pro și fără să le trebuiască, dar nu e problema mea. Unora le spun să ia aproape același lucru, unii folosesc chestiile în plus. De exemplu, prețul meu la laptop este acum de 800 de lei fără TVA. Dacă le trebuia Windows 10 Pro? Nu mă interesează. Vreți să vă arăt caiete de sarcini la instituții, de te doare capul? 90% din achizițiile din țara asta nu se fac corespunzător, îți cer niște chestii pe care nu le vor folosi niciodată. La laptopuri a fost un adaos de 20%, ceva rezonabil, adică nu suntem la CFR Marfă, unde kilogramul de cuie a fost la preț de aur. În mod normal, unele aparate ar trebui aruncate și le spun: bă, te costă mai mult utilizarea lui și reparațiile pe an decât să-ți cumperi altul. E o chestie clasică în România. Sunt echipamente de zece ani“, a explicat Cioroiu, care se declară apolitic. „Eu, personal, nu am nici o tangență politică și nici nu aș vrea. Cu toate că au venit, hai, bă, că te băgăm, că te facem! În momentul în care ai zis da înseamnă că ai și niște obligații. Eu lucrez cu toată lumea“, a mai spus Cioroiu. La final, patronul Sharolt a spus că de vină este legislația în domeniul achizițiilor. „Legea este proastă. De exemplu, pentru cartușele de toner sunt patru coduri CPV diferite. Ca să nu depășească pragul, unii bagă același produs la trei coduri CPV diferite. Pe mine nu mă controlează Curtea de Conturi, este problema clientului la ce cod CPV bagă. Și licitațiile se bagă pe coduri CPV de te doare capul. Crezi că Casa de Pensii a apărut în SEAP? Never ever!“.
