Destin tragic. Cinci persoane şi-au pierdut viaţa. O întreagă familie, mama, tata şi doi copilaşi, Ingrid Anastasia şi Luca Petru, de trei și șapte ani, au pierit după ce maşina în care se aflau a fost lovită frontal de un tir. Alt bărbat, de 62 de ani, Mihai Bobocică, antrenor emerit de tenis de masă, a avut ghinionul să se afle chiar în acel moment pe acelaşi sens al drumului morţii.
Luni după-amiază, o tragedie fără margini avea să schimbe destinul a doi copii şi a mai multor familii. Zona Pădurea Sarului a devenit locul carnagiului. O anvelopă a unui tir condus de un bărbat de 31 de ani, din Gura Șuții, județul Dâmbovița, a explodat, șoferul pierzând controlul autovehiculului cu care se deplasa dinspre Slatina spre Craiova. Tirul a pătruns pe contrasens, lovind două autoturisme. În ele se aflau cele cinci persoane.
„Nu trebuie să fie trimiși la drum cu mașini nepregătite“
La o zi după dramă, craiovenii sunt în stare de şoc. Unii îi cunosc pe cei care au pierit, alţii au citit în ziar sau au auzit la televizor. Toţi sunt marcaţi. În locul acelor oameni putea fi oricare dintre noi. A fost însă ghinionul familiei Mirabela şi Petre Ion şi a micuţilor de numai trei şi respectiv şapte ani. Şi neşanşa lui Mihai Bobocică.
Mirabela şi Petre se mutaseră în urmă cu zece ani în Bucureşti. În Craiova au rămas părinţii lor, la care veniseră în vizită. „Băiatul a făcut școala aici și s-a mutat în București. Au venit la părinți în vizită. Când au plecat la București s-a întâmplat accidentul. Nu am știut, dar fiind de la asociație am mers pentru o problemă la tatăl lui în această dimineaţă (ieri-dimineaţă – n.r.) și atunci mi-a spus să îl las în pace că i-au murit copiii. Petre mai are doi frați, unul este polițist și altul lucrează la o bancă. Este cumplit. Nu am cuvinte să spun ce familie deosebită au“, a povestit Constantin Cepoiu, vecinul familiei Ion. Nimic nu poate fi mai tragic decât asta, spune alt vecin: „Este foarte greu. Să îți dispară ce e mai drag, copiii și nepoții. Și nouă, cei care îi cunoaștem, ne e greu, au crescut cu noi, am fost vecini aproape 40 de ani pe aceeași scară de bloc cu părinţii acestor tineri. Petre era un copil de nota zece, foarte distractiv, politicos. Veniseră la tatăl lui, pe care îl cheamă Gheorghe, să îl sărbătorească, și după au plecat…“. Au murit oameni nevinovați, au fost cuvintele pe care le-au repetat fără încetare toţi cei care i-au cunoscut. „Patronul tirului trebuia să își facă revizia la mașină, să nu lase șoferul să plece așa la drum. Au murit nevinovați doi tineri și doi copii, care aveau tot viitorul în față. Sunt bunică, am și copii, și nepoți și îmi dau seama cât de greu este să îngropi copiii și nepoții. Și şoferul a plecat la drum ca să își câștige pâinea, dar nu trebuie să fie trimiși la drum cu mașini nepregătite, să omoare îngeri. Veniseră în Craiova la părinți să îşi ia copilul cel mare, care era în vacanță, că pe 2 mai începea școala. O familie deosebită“, sunt cuvintele spuse de altă vecină de bloc.
„Ne-a spus că era fericit, că avea doi copii minunaţi, o căsnicie frumoasă!“
Imediat după aflarea veştii, şi prietenii celor doi tineri omorâţi şi-au exprimat durerea pe reţelele de socializare. Foşti colegi de şcoală şi prieteni au lăsat zeci de mesaje. „Un cauciuc uzat. Expirat. A explodat pe un drum național. Cauciucul era al unui tir, care apoi a luat-o ca nebunul pe contrasens și în furia lui de nestăvilit i-a nimerit şi i-a ucis pe ei. Pe amicii mei şi pe copiii lor. Ion Petre, mare făurar de bere bună la Beer O’Clock, în centrul vechi… Îi zicea «Rav». Mirabela lucra cu el acolo. Cel puțin aşa țin minte. Pentru ăştia mici şi poznaşi din poză. Şi pentru o viață lipsită de griji în București…“, sunt cuvintele scrise de Andrei R. Dobrogea. Şi Alexandra Radu a mărturisit că este şocată: „Refuz să cred că aşa ceva s-a întâmplat! Vă voi iubi mereu… Veşnic veţi fi în gândul şi în sufletul meu! Nu pot să cred…“. Foştii colegi de liceu ai lui Petre sunt, de asemenea, în stare de şoc. „Este greu de crezut şi de acceptat un asemenea sfârşit! Petre a muncit imediat după liceu, a luat-o de jos pentru a realiza ce avea astăzi… A muncit mult. A fost plecat şi în străinătate, a reuşit să-şi deschidă un bar în Centrul Vechi din Bucureşti. Este greu să vorbim la trecut despre el. Era o persoană deosebită, extrem de generos, politicos, bun… În urmă cu câteva luni, după mulţi ani de la terminarea liceului, când a venit în Craiova, ne-a sunat să ieşim, să vadă ce am mai făcut. Îmi amintesc că vorbea cu mare părere de rău de alt fost coleg, Preda, care a murit în urma unui infarct. Ne-a spus atunci că era fericit, că avea doi copii minunaţi, o căsnicie frumoasă! După mai bine de 15 ani de muncă reuşise să aibă o situaţie financiară bună“, au spus foşti colegi, promoţia 1998, de la Liceul de Industrie Alimentară Craiova.
Martoră la accident, Diana Cojocaru a povestit pe pagina de facebook a Gazetei de Sud: „Am fost chiar în spatele lor, o secundă m-a despărţit de moarte… Tirul a intrat pe banda doi cu viteză, apoi i-a explodat cauciucul, a pierdut direcţia şi a intrat pe contrasens. Totul s-a petrecut foarte repede… În ciuda zecilor de telefoane date la 112, ambulanţele au ajuns foarte târziu… Imaginea copiilor decedaţi o să mă urmărească mult timp de acum încolo… Condoleanţe familiilor celor decedaţi!“.
„Tata a fost totul pentru mine!“
Şi familia Bobocică este în doliu. Mihai Bobocică avea 62 de ani, conducea un autoturism Seat. S-a stins din viaţă la Spitalul din Slatina. Familia lui este în stare de şoc. Mergea la finala Superligii Naţionale de Tenis de Masă dintre Mioveni şi Câmpulung. Era însoţit de prietenul său cel mai bun, Marius Ghica. Acesta a avut şansa să scape cu viaţă. Vestea morţii tatălui său l-a găsit pe Mihai, fiul antrenorului, în Austria. „M-a sunat sora mea ieri (luni – n.r.) pe la 17.30, ora Austriei, pentru că acolo mă aflam, doar ce terminasem antrenamentul… Am plecat imediat spre casă. Nu se ştiau prea multe în acel moment despre accident, doar ce aflaseră şi ei…“, a spus, îndurerat, băiatul.
Antrenorul emerit Mihai Bobocică a fost o personalitate a tenisului de masă românesc. Şi-a dedicat viaţa sportului, iar fiul său îi calcă pe urme. „Este cea mai mare pierdere din viaţa mea. Tata a fost totul pentru mine! Sunt ceea ce sunt mulţumită lui. Nu m-a pus niciodată pe primul loc în faţa celorlalţi jucători sau sportivi ai lui. Am fost mereu pe ultimul loc, dar am înţeles acest lucru şi a fost cel mai frumos lucru pe care l-a făcut în viaţa lui. A antrenat în străinătate. Mă sună în aceste clipe antrenori din Italia, din Franţa, din toate locurile în care a antrenat. Iubit de toată lumea, a lăsat numai lucruri bune în urmă pe unde a fost. Duminică seară am vorbit ultima dată cu tata, m-a sunat să-mi spună să mă uit la meciul de fotbal dintre Barcelona şi Real Madrid. Avea multe proiecte… În această vară avea Campionatele Europene de juniori cu naţionala României. Îşi dorea să pregătească echipa cât mai bine, să scoată cât mai multe medalii. Cel mai important lucru pe care mi l-a spus mereu a fost să fiu eu însumi, să nu copiez pe altcineva, să fiu corect pentru că în sport este foarte important acest lucru şi să muncesc, să muncesc, să muncesc… Ţin minte când nu mergea maşina la temperaturi de minus 25 de grade Celsius şi plecam pe jos 40 de minute ca să mergem la sală, la antrenamente, fără pauze, fără duminici“, a adăugat fiul antrenorului.
„Nu avem autostrăzi, eu am făcut 280 de kilometri în cinci ore ca să vin acasă“
Deşi şi-a pierdut tatăl nu caută vinovaţi. Spune însă că astfel de tragedii ar putea fi evitate dacă statul s-ar implica şi ar investi aşa cum se întâmplă în alte ţări. Povesteşte că tatăl său era o persoană extrem de precaută, care niciodată nu depăşea limita de viteză. „Despre accident nu ştiu încă prea multe… Ştiu decât că acestui tir i-a explodat un cauciuc, şoferul a pierdut controlul, a intrat pe sensul maşinii tatălui meu şi, din păcate, se găsea acolo şi altă maşină în care era o familie cu doi copii. Tragedie mare! Ştiu că tata s-a lovit la cap… Toată viaţa l-am bătut la cap să nu fumeze, să fie atent la sănătate şi a pierit într-un asemenea accident… Despre şoferul tirului nu ştiu nimic. Am citit că şi el ar fi fost rănit, că este tânăr, de 31 de ani, ca mine, îmi pare rău… Ceea ce pot să zic este că îmi pare rău că în această ţară nu avem autostrăzi. 280 de kilometri i-am făcut în cinci ore, din păcate o mare ruşine. Dacă banii s-ar fi dus unde trebuia să se ducă, în acest moment era autostradă între Craiova şi Piteşti și nu s-ar fi întâmplat aşa ceva! Ar fi fost protecţie între sensuri. Când am venit spre casă mi-a fost frică, văzând tiruri la zece centimetri… Se putea întâmpla oricui. Sper să se facă totuși ceva ca să se reducă astfel de tragedii“, a adăugat Mihai Bobocică.
Mesaje pentru Mihai Bobocică
Regretatul tehnician şi-a început activitatea de antre-nor la Clubul Universitatea Craiova, alături de mentorul său, profesorul Bălan. Împreună au descoperit, pregătit și condus spre vârful performanței o serie de jucători de top care acum, la rândul lor, predau tenisul de masă în multe colțuri ale Europei, tenis de masă învățat la școala craioveană. După Revoluție, Mihai Bobocică a plecat ca antrenor în Italia, făcând cinste tenisului de masă românesc. Întors în țară, a fost imediat cooptat în echipa Federaţiei, ca antrenor coordonator al loturilor de perspectivă ale României. A rămas devotat tenisului de masă la fel ca în prima zi. Lorelai Mogoșanu, fiica regretatului antrenor Virgil Bălan, a spus că Mihai Bobocică și familia sa erau foarte apropiați de familia Bălan. „Bobo făcea parte din familia noastră. Am ținut foarte mult la familia lui, mergeam împreună la mare cu copiii lui când erau mici. Aveam o relație specială cu el. A însemnat foarte mult pentru tenisul de masă, ca jucător apoi ca antrenor. Când a terminat ca jucător, tatăl meu l-a luat lângă el ca și antrenor. A făcut parte din generația glorioasă a tenisului de masă craiovean și românesc. Am rămas șocată când am aflat vestea“, a spus Lorelai Mogoşanu.
„Mi-este foarte greu să vorbesc despre Bobo la trecut“
Beatrice Romanescu, manager al Federației Române de Tenis de Masă, abia și-a găsit ieri cuvinte pentru a vorbi despre Mihai Bobocică, Bobo, cum îl alintau cunoscuții. „Mi-este foarte greu să vorbesc despre Bobo la trecut. Ne cunoșteam de o viață, eram o mare familie a tenisului de masă, ne împărtășeam succesele și munca pe care un sportiv și un antrenor o depune pentru a face performanță. Apoi, a mers în Italia, unde a fost antrenorul lotului național de seniori al Italiei. Ulterior și fiul său, Mihăiță, a plecat acolo, ca jucător, și acum reprezintă Italia. În urmă cu câțiva ani, Bobo s-a întors în Craiova și l-am cooptat imediat la un lot național, fiind coordonatorul lotului de perspectivă. Era foarte implicat, mergea în toate cantonamentele cu sportivii. Trăia acest sport la intensitate maximă. Era un om absolut special, echilibrat, cu mult bun-simț, extraordinar. Incredibil că l-am pierdut“, a spus Beatrice Romanescu, care va ajunge mâine la înmormântare la Craiova.
La scurt timp după producerea accidentului, la Spitalul din Slatina a ajuns și antrenorul emerit de tenis Petre Arnăutu. „Din păcate, nu s-a mai putut face nimic. O tragedie, ce-aș mai putea să spun, suntem foarte supărați. A fost un om bun, un coleg bun, a dat tenisului de masă jucători foarte bine pregătiți în vremea de glorie a Craiovei, campioni chiar, a avut rezultate foarte bune la băieți. Acum colabora cu federația, realiza selecții la categoriile mici de vârstă, copii care promit“, a declarat Petre Arnăutu.
Trupurile neînsufleţite ale copiilor şi părinţilor se află depuse la Capela Bisericii Sfinţii Constantin şi Elena – cartier Rovine. Înmormântarea va avea loc joi, 27.04.2017, ora 11.00, la cimitirul Ungureni.
Trupul lui Mihai Bobocică este depus la Biserica Sfântul Gheorghe, strada Păltiniş, iar înmormântarea va avea loc joi, ora 12.30, la cimitirul Sineasca.
