Închiderea fabricilor imediat după Revoluţie a lăsat fără locuri de muncă mii de oameni. În mediul rural, cei care au rămas fără job cu greu şi-au mai găsit altul. S-au deschis mici afaceri în locul fabricilor închise, însă acestea nu au reuşit să absoarbă decât extrem de puţine persoane. Numărul asistaţilor social a crescut considerabil. Deşi au trecut mai mult de două decenii de atunci, ruinele de la marginea comunelor şi oraşelor dăinuiesc. În Dolj, peste 15.000 de familii beneficiază de venit minim garantat. În comuna Pleniţa, jumătate dintre locuitori trăiesc din pensii, alte câteva sute din ajutoare sociale, iar peste 700 de persoane au plecat să-şi câştige pâinea departe de casă, în străinătate.
Peste 5.000 de oameni trăiesc în prezent în comuna doljeană Pleniţa. În urmă cu aproximativ 14 ani, această localitate a fost la un pas să devină oraş. În acest loc, înainte de 1989, era un mic centru industrial în care mergeau ca pe roate multe fabrici. Astăzi, au rămas doar ruinele. „Odată cu desfiinţarea respectivelor fabrici, mulţi oameni au rămas fără locuri de muncă. Aici au fost o fabrică de mobilă, o secţie a Întreprinderii de Reparaţii Auto (IRA), unde lucrau în ture peste 3.000 de oameni, o fabrică de mase plastice, o fabrică de uleiuri eterice. În multe dintre aceste fabrici se lucra în trei schimburi. La fabrica de uleiuri eterice se produceau multe esențe parfumate, uleiul de lavandă, tot felul de uleiuri aromatice. După 1994, 1995 toate s-au desfiinţat. În locul fostei IRA a venit un investitor şi a deschis un atelier de bolţari, o fabrică de prelucrarea lemnului unde lucrează aproximativ 20 de oameni. În locul fostei fabrici de uleiuri eterice cineva a făcut un service auto, o spălătorie. De curând s-a deschis în Pleniţa un supermarket care a creat aproximativ 18 locuri de muncă. Oamenii mai muncesc la cei cu asociaţii agricole, la moară. Peste 50% sunt însă pensionari. Au pensii bune pentru că întotdeauna Pleniţa a fost o comună mai boemă, cu oameni mai înstăriţi. Să nu uităm că aici a funcţionat o mare unitate militară şi aproximativ 160 de persoane sunt pensionari militari. Sunt însă şi oameni care nu au venit, care şi-ar dori să muncească, dar nu au unde“, a spus Mihai Calafeteanu, primarul comunei Pleniţa. Vechea cooperativă de consum de lângă primărie a fost, în mare parte, închiriată. Ultimul etaj a fost cumpărat pentru amenajarea unui salon de nunţi, iar celelalte spaţii au fost închiriate unor comercianţi. „Avem un atelier de frizerie, unul de croitorie, câteva magazine. Cooperativa de consum nu mai are nimic, doar a închiriat spaţiile. Oamenii mai muncesc în agricultură. Ne bucurăm că avem foarte mulţi fermieri în comună, din cele 8.400 de hectare de teren arabil, cât are Pleniţa, peste 5.000 de hectare sunt proprietate privată a unor investitori. Restul pământului este lucrat în regie proprie. În acest moment nu există nici o palmă de pământ nelucrată în Pleniţa. Atât în Pleniţa, cât şi în satul Castele Traian este un pământ foarte bun, un cernoziom brun, foarte căutat, fertil, care nu necesită multe îngrăşăminte chimice“, a completat primarul.
Aproximativ 700 de persoane lucrează în străinătate
Peste 200 de persoane beneficiază de venitul minim garantat. Sunt oameni cu situaţii precare, familii cu mulţi copii. Mulţi au înţeles că pentru a beneficia de aceste ajutoare trebuie să presteze orele de muncă stabilite, alţii însă nu. „Au fost şi situaţii în care am fost nevoiţi să îi suspendăm de la plată pentru că nu şi-au efectuat orele necesare. Au fost repuşi în plată atunci când au îndeplinit condiţiile. Încercăm pe cât posibil să-i determinăm să înţeleagă că, beneficiind de acest ajutor, trebuie să desfăşoare şi muncă în folosul comunităţii. În această perioadă, cu cei de la ajutorul social amenajăm parcurile, toaletăm pomii, văruim bordurile. Este nevoie de multă muncă, mai ales că nu peste mult timp, pe 14 mai, avem Sărbătoarea Bujorului, aflată la cea de-a 46-a ediţie“, a adăugat edilul comunei. Potrivit reprezentanţilor primăriei, cei mai vechi asistaţi social se află în plată de patru, cinci ani. Fără un venit minim lunar din care să-şi ducă traiul, mulţi locuitori din Pleniţa, în special tineri, au ales să-şi încerce norocul peste hotare. Aproximativ 700 de persoane lucrează în special în Italia şi Spania. „Mulţi dintre ei câştigă destul de bine, vin acasă periodic şi investesc în gospodării. Sunt oameni muncitori, care strâng bani pentru a-şi îmbunătăţi viaţa. Au plecat fie că nu au avut un loc de muncă, fie pentru un venit mai bun care să le permită să-şi schimbe viaţa. Chiar în aceste zile am vorbit cu o persoană care s-a întors din Italia şi care nu a mai venit de vreo doi, trei ani acasă. Lucrează în agricultură şi câştigă 1.200 – 1.300 de euro pe lună. I se asigură masă şi cazare, este o persoană chibzuită şi a reuşit să vină cu o sumă importantă, aproximativ 30.000 de euro. Intenţionează să-şi renoveze casa şi să amenajeze şi locuinţa părinţilor. Cei care au decis să plece s-au gândit, în primul rând, la copiii lor, motiv pentru care în cele mai multe cazuri doar unul dintre părinţi este plecat. De regulă, fac cu rândul. Sunt foarte puţini cei care locuiesc cu bunicii. Din cei care lucrează în străinătate, 70, 80% investesc în gospodăriile deja existente. Se vede cu ochiul liber care sunt casele celor care muncesc peste hotare. Sunt puţini cei care pleacă pentru totdeauna. Avem cam 15 case la care nu mai vine nimeni“, a adăugat Mihai Calafeteanu.
„Suntem sute de oameni care ne dorim să muncim, dar nu avem unde“
Din cei peste 200 de beneficiari de venit minim garantat, săptămâna trecută doar câţiva bărbaţi se aflau la lucru pe străzile Pleniţei. Florin Babuş are 33 de ani. De aproape şase ani trăieşte din ajutor social. A lucrat în Craiova, însă a rămas fără loc de muncă, iar de atunci nu a reuşit să îşi mai găsească de lucru. „Am lucrat la un service auto, dar m-au trimis acasă. Este foarte greu, având în vedere că nici soţia nu are un loc de muncă. Vin şi prestez orele pe care cei de la primărie mi le-au stabilit, aceasta este singura noastră sursă sigură de venit“, a spus bărbatul. Şi Nicolae Ispas a lucrat atunci când a avut unde. A fost paznic la cariera de piatră, apoi a lucrat la IRA, după care nu a mai găsit de muncă. „De doi ani trăiesc din ajutor social. După ce s-au desfiinţat toate întreprinderile din comună, acestea au ajuns ruine. Suntem sute de oameni care ne dorim să muncim, dar nu avem unde. Cei care au avut curaj au plecat în Italia, Spania, Germania, însă eu nu aş putea niciodată să plec din satul meu în altă ţară… Indiferent cât va fi de greu. După ce am rămas fără loc de muncă, problemele s-au ţinut lanţ. M-am despărţit de soţie, iar ea a decis să plece la muncă în Italia. Noroc cu mama, mă mai ajută din pensia ei cu copiii. Sunt studenţi la Craiova. Primesc lunar 142 de lei ajutorul social, însă mă mai duc să muncesc cu căruţa la cei care mă cheamă“, a povestit bărbatul.
Peste 15.000 de doljeni primesc ajutor social
În Dolj, peste 15.000 de persoane primesc ajutor social conform Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat. Nu există localităţi în județ fără beneficiari de ajutor social. „La 1 februarie 2017 erau în evidenţa Agenţiei Judeţene de Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) Dolj 15.076 de familii beneficiare de venit minim garantat. Localităţile cu cei mai mulţi asistaţi social sunt, de regulă, în zonele unde numărul populaţiei defavorizate este mare. În Sadova sunt 388 de beneficiari, la Moţăţei – 406, Valea Stanciului – 387, în Caraula – 306. În municipiul Băileşti sunt 374 de beneficiari, iar în Craiova sunt în evidenţă 273 de familii beneficiare ale venitului minim garantat. Din ultima raportare (februarie 2017) reiese că şapte familii au fost suspendate din plată, în Craiova, pe motiv că nu au fost prestate normele de muncă“, a spus Marius Simcelescu, director executiv al AJPIS Dolj.
