Judeţul Olt este un loc încărcat de istorie şi de obiective culturale. Comuna Stoicăneşti este o dovadă în acest sens. Inclusă într-un circuit cultural care porneşte de la Drăgăneşti-Olt şi se termină la Şerbăneşti, aşezarea se mândreşte cu bisericile-surori şi complexul muzeal etnografic.
Deşi săracă în locuri de muncă şi în tineri care să o populeze, comuna olteană Stoicăneşti este un loc încărcat de istorie şi de obiective culturale. O plimbare prin localitate este o redescoperire a vechilor gospodării ţărăneşti, a vieţii olteanului de odinioară. Complexul muzeal etnografic Boianu-Stoicăneşti, inaugurat în anul 2009, este locul care surprinde cu precădere atmosfera secolului al XVIII-lea. Odată intrat pe poarta acestui complex, ceea ce atrage prima dată atenţia este biserica bordei, în care pătrundem cu sfială şi curiozitatea omului care vede prima dată un astfel de loc. Coborâm treptele din lemn şi ajungem în inima lăcaşului de cult, a cărui podea este din pământ. În pronaos se află de jur-împrejur băncuţe din lemn, unde vizitatorii se pot aşeza pentru a contempla interiorul bisericuţei ce păstrează elementele specifice unui astfel de loc: intrarea, naos, pronaos, altar. Ne aşezăm pe una dintre băncuţe şi aflăm povestea acestui loc chiar de la Gheorghe Vieru, unul dintre fondatorii lui, alături de regretatul profesor şi om de cultură Traian Zozoliu. „O biserică similară se mai găseşte doar în Polonia. Cea de aici a fost construită pe locul unei gospodării din vremea lui Constantin Brâncoveanu şi face parte din Complexul muzeal etnografic Boianu-Stoicăneşti, în care mai sunt incluse o locuinţă de tip bordei, o casă ţărănească, un atelier de fierărie şi unul de tâmplărie, dar şi muzeul. Picturile din biserică au fost realizate de către un fost elev de-al meu, Lucian Prună. Printr-o conjunctură fericită, eu, care eram profesor de istorie, am fost rugat să fac şi nişte cursuri de desen. Am primit cu bucurie această ofertă şi l-am descoperit pe Lucian Prună, despre care mi-am dat seama că are o mână de aur. După numai un an, am mers la Palatul Copiilor din Slatina şi l-am înscris, iar el a continuat să se perfecţioneze, fiind autorul acestor picturi“, a spus Gheorghe Vieru, fost profesor de istorie din Stoicăneşti.
„Moşia Stoicăneştiului prezintă un interes deosebit prin bogăţia de aşezări istorice“
Clădirea principală a complexului Boianu-Stoicăneşti este muzeul, în care se află un pavilion expoziţional cu obiecte şi documente de istorie locală şi obiecte de port popular, o bibliotecă şi o cameră de oaspeţi. „Muzeul din Stoicăneşti a fost organizat în incinta şcolii încă din anul 1969, iar în 1970 a fost prins în repertoriul naţional al muzeelor. Aici a fost şcoala sătească. Muzeul cuprinde o secţie de istorie şi una de etnografie şi a fost înfiinţat pe baza mai multor colecţii: una de documente scrise, una arheologică, o colecţie numismatică şi una de arme de luptă. Toate cuprind material adunat numai de pe raza localităţii. În afară de acestea, mai există şi o colecţie de artă plastică. De toate acestea s-a ocupat Traian Zorzoliu, artist plastic şi directorul Muzeului din Drăgăneşti-Olt, care era totodată şi membru al familiei mele. Împreună am reuşit să fondăm acest muzeu. Noi am urmărit ca acest traseu cultural care porneşte din Drăgăneşti-Olt şi trece prin Stoicăneşti să surprindă tot ce era mai frumos pe aceste meleaguri. La început nu am avut timp să îmi formez o anumită impresie în ceea ce priveşte posibilităţile pe care le oferă această zonă a Câmpiei Boianului în vederea organizării acestui muzeu, dar în cele din urmă am ajuns la concluzia că moşia Stoicăneştiului prezintă un interes deosebit prin bogăţia de aşezări istorice. Cele mai vechi descoperiri datează din paleoliticul superior, dar au fost descoperite şi urme arheologice care aparţin culturii Boian din perioada neolitică, precum şi din cea de tranziţie la epoca bronzului. Toate acestea sunt dovezi ale unei continuităţi umane care a existat din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre“, a mai spus Gheorghe Vieru.
Bisericile surori, alt punct de atracţie în Stoicăneşti
Pe lângă complexul muzeal, alt punct de atracţie al localităţii Stoicăneşti sunt bisericile surori. E vorba de ruinele unei biserici construite în jurul anului 1800 şi de biserica nouă, ridicată în anul 1898 şi pictată de Gheorghe Tătărescu. Localnicii spun că biserica veche a fost devastată de un incendiu în urma căruia a fost ridicat alt lăcaş de cult, amplasat pe locul unui cimitir. „Biserica veche, în formă de corabie, este făcută în stil arhitectonic moldovenesc, probabil împrumutat de la Vasile Lupu. În tinda bisericii, coloanele sunt în stil brâncovenesc. Se presupune că a fost zidită la începutul secolului al XIX-lea, în vremea domniei lui Alexandru Şuţu Voievod, iar a doua variantă, spre care înclină tot mai mult istorici, este că a fost construită în vremea lui Constantin Mavrocordat, deci cam pe la jumătatea secolului al XVIII-lea“, a mai spus Gheorghe Vieru. În ciuda trecerii timpului, pe ruinele bisericii vechi se pot zări şi astăzi fresce. În ceea ce priveşte biserica nouă, aceasta a fost construită între anii 1888-1889 şi se distinge prin faptul că doi mari artişti au realizat interiorul ei. Picturile sunt făcute de Gheorghe Tătărăscu, iar catapeteasma a fost lucrată de sculptorul Constantin Brâncuşi.
Loc bogat în aşezări istorice, comuna Stoicăneşti încearcă să renască din punct de vedere al circuitului turistic şi să atragă cât mai mulţi vizitatori care să îi descopere povestea.
