Preţul lubeniţelor a scăzut extrem de mult la Dăbuleni. Dacă în pieţele din Craiova se dau şi cu 1,5 lei/kg, în patria lor, pepenii se vând și la prețuri de zece ori mai mici. În timp ce producătorii se plâng că muncesc practic degeaba un an întreg, autorităţile spun că această situaţie nu se va schimba atâta timp cât oamenii nu vor înţelege că trebuie să se asocieze. În disperarea de a-şi vinde marfa, producătorii stau tot pe marginea străzii, deşi anul trecut le-a fost amenajată o platformă de valorificare a produselor.
Când spui Dăbuleni, te gândeşti în primul rând la pepeni. Aproape că nu există familie în acest oraş care să nu cultive lubeniţa ce a ajuns un brand la nivel naţional. Sunt peste 1.200 de hectare cultivate cu pepeni verzi şi 300 de hectare cu pepeni galbeni. Producţiile au fost foarte bune în acest an, dar oamenii se plâng că preţurile au scăzut extrem de repede, astfel că în prezent pepenii verzi se vând cu sume cuprinse între 17 şi 40 de bani kilogramul. În disperarea de a-şi vinde marfa, producătorii stau tot pe marginea străzii, deşi anul trecut le-a fost amenajată o piaţă de gros. În aceste condiţii, un drum pe strada Caracal din Dăbuleni este o adevărată provocare pentru şoferi şi nu numai.
„Dacă intrăm înăuntru, nu ne mai găsesc clienţii“
Pe o porţiune de peste doi kilometri, pe stânga şi pe dreapta, producătorii de pepeni îşi aşteaptă clienţii cu marfa încărcată în căruţe, remorci ori maşini. Străbatem cu grijă porţiunea respectivă de drum, în încercarea de a ajunge la piaţa de gros. Credeam că gradul de ocupare a platformei este atât de mare încât oamenii nu mai au loc înăuntru. În realitate însă, în incinta pieţei nu era aproape nimeni. Câteva tiruri parcate şi doi producători care îşi cântăriseră marfa şi urma să o încarce în maşinile celor care le-o cumpăraseră. În rest, gol cât vezi cu ochii.
„Ne-am învăţat să stăm în stradă şi preferăm să vindem de aici. Problema este că, deşi avem lubeniţe de calitatea întâi, le dăm la preţuri de nimic. Le vindem cu 20 de bani kilogramul. Eu, de exemplu, am acum la vânzare în jur de trei tone. Dacă le dau cu 20 de bani kilogramul, mă aleg cu 600 de lei, din care trebuie să plătesc şi cântarul, şi oamenii care o descarcă, şi maşina cu care transportăm. Când trag linie, nu mai rămân cu nimic. Pe pieţe se vând şi cu un leu, un leu şi jumătate kilogramul, dar noi nu avem cu ce să ajungem acolo şi le dăm angro. Vin oameni din ţară şi cumpără. O dau mai scump şi fac şi ei un ban“, a spus Costel Mărgescu, producător din Dăbuleni.
Lângă el, un alt producător de pepeni susţinea că, dacă ar intra pe platformă, ar fi imposibil să îşi mai vândă marfa. „Şi-aşa le dăm degeaba! Dacă intrăm înăuntru, nu ne mai găsesc clienţii. Aşa, la stradă, e altceva“, a spus bărbatul, care nu a dorit să îşi dezvăluie identitatea. Undeva, la intrarea în piaţa de gros, un alt tânăr îşi aştepta clienţii cu remorca încărcată de pepeni. A spus că intră şi în piaţă, dar vinde şi de pe stradă. „Anul acesta nu a fost bun, am muncit degeaba! Nici datoriile nu le acoperim. O dăm cu maximum 30 de bani. Vin alţii, o iau şi o vând mai scump în altă parte. Câteva zile atunci, la început, am dat-o cu un leu, după care preţul a scăzut extrem de mult. Anul trecut pe vremea asta o dădeam cu 50-60 de bani. Eu am în jur de cinci tone şi sper să vină cineva să o ia pe toată. Dacă nu o ia nimeni, o ducem acasă şi o aruncăm, că se strică în soarele ăsta“, a spus Adi Ionuţ.
„Atunci când te duci tu spre cumpărător, îl determini să reducă preţul“
Pe de altă parte, autorităţile spun că preţurile mici sunt generate de supraproducţie, iar această problemă ar putea fi eliminată dacă oamenii ar forma asociaţii şi ar produce controlat, în funcţie de cerinţele pieţei. Totodată, este extrem de importantă şi atitudinea producătorilor, care, venind în întâmpinarea cumpărătorului, practic îl lasă pe el să decidă preţul. „Platforma de preluare a produselor agricole a fost dată în folosinţă anul trecut şi este dotată cu grup sanitar, cu duşuri, spaţii pentru expunerea mărfii şi locuri de parcare pentru tiruri. Cu toate acestea, ea nu este folosită la adevărata capacitate pentru că dăbuleanul nostru nu a înţeles că atunci când desfăşori o activitate de comerţ trebuie să o faci într-un cadru organizat, civilizat. Cred că ar trebui să ne schimbăm un pic mentalitatea în ceea ce priveşte condiţiile în care se expune marfa spre vânzare pentru că, atunci când te duci tu spre cumpărător, nu faci altceva decât să îl determini să reducă preţul“, a spus Aurel Băjenaru, primarul din Dăbuleni.
În opinia acestuia, singura soluţie ar fi asocierea, dar şi aici producătorii sunt reticenţi. „Ar trebui un contract ferm între cumpărător şi producător, dar asta se întâmplă numai atunci când producătorii sunt organizaţi în asociaţii sau cooperative, pentru că sub girul administraţiei publice locale propunerile de contractare a produselor agricole obţinute de la Dăbuleni beneficiază de mai multă credibilitate şi din acest motiv îi îndemn să se asocieze. Oamenii fug de acest cuvânt, cooperativă, probabil speriaţi de ceea ce s-a întâmplat înainte de 1989. Ei trebuie să înţeleagă că asocierea în cooperativă nu determină pierderea proprietăţii asupra terenului cu care intri în asociaţie, deci rămâi proprietar, numai că lucrezi în mod organizat, pe o prospectare a pieţei, şi produci în funcție de cerinţe, nu la întâmplare“, a mai spus primarul.
Etichete false
Acest lucru i-ar ajuta şi să obţină mai uşor contracte cu supermarketurile, unde, în plin sezon, sunt vândute tot produse de import. Aşadar, dacă totuşi ajung pe pieţele din Craiova, unde pepenii verzi se vând şi cu 1,5 lei kilogramul, producătorii trebuie să concureze şi cu produsele de import. „Am văzut într-un supermarket că era 0,79 lei kilogramul de lubeniţă adusă din import. Având în vedere că lubeniţa autohtonă se vinde în pieţe cu sume cuprinse între un leu şi 1,5 lei, de multe ori, cumpărătorii o preferă pe cea din import, pentru diferenţa de câţiva bani“, a mai spus primarul.
Un alt fenomen care a apărut pe pieţe este faptul că mulţi dintre comercianţi „fură“ eticheta celui mai cunoscut pepene verde din ţară şi susţin că vând „dulcele de Dăbuleni“, deşi în realitate lucrurile nu stau aşa. „În târgurile şi pieţele din România apar tot felul de etichete cu lubeniţă de Dăbuleni. Cred că, întrebaţi fiind cum arată Dăbuleniul şi în ce parte a localităţii a fost înfiinţată cultura de pepeni care le-a adus lor recolta respectivă, oamenii aceia nu ar şti. Practic, sunt aceşti intermediari care fac să crească substanţial preţul între cel de cumpărare de la producător şi cel de expunere şi vânzare pe piaţă“, a spus primarul.
Pentru a contracara acest fenomen, ministrul agriculturii, Petre Daea, a emis un ordin prin care producătorii agricoli sunt obligaţi să eticheteze pepenii. Ordinul nr. 225/2017 a fost publicat în Monitorul Oficial şi, potrivit acestuia, eticheta pentru produsul pepeni comercializat de producătorii agricoli va conţine informaţii cu privire la denumirea produsului, localitatea de origine, data obţinerii şi preţul de vânzare. Până se vor supune toţi producătorii acestor reguli, specialiştii spun că singurul element care vă ajută să faceţi diferenţa între pepeni este gustul lor. „După părerea mea, factorul care defineşte calitatea unui fruct rămâne tot gustul, pentru că la exterior nu pot fi diferenţe mari între un fruct obţinut în zona noastră sau pe celelalte soluri din România și un fruct produs în afara graniţelor ţării“, a spus Iulian Răţoi, secretar ştiinţific la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni.
Festival dedicat lubeniţei
Pentru prima dată în istoria oraşului Dăbuleni, anul acesta, începutul recoltării pepenilor a fost marcat printr-un festival. Prima ediţie a „Festivalului Lubeniţei“ s-a desfăşurat între 23 şi 25 iunie. Autorităţile susțin că acest eveniment va avea loc anual. „În 2010 s-a înregistrat ca brand lubeniţa de Dăbuleni, iar anul acesta, pentru prima dată în istoria localității noastre, am organizat «Festivalul Lubeniţei», pentru a arăta oamenilor din România că lubeniţele se produc aici, la Dăbuleni, nu sunt aduse din Turcia sau din Grecia, aşa cum s-a vehiculat o bună bucată de timp“, a spus primarul Aurel Băjenaru. Din punct de vedere al producţiilor, s-au obţinut, în medie, 45 de tone de pepeni verzi la hectar şi 20 de tone de pepeni galbeni la hectar.
