Gazeta de Sud a premiat joi cel mai vârstnic câştigător la Tombola Abonaţilor. Este vorba de Emanoil Gomoi, un veteran de război de 97 de ani, din Craiova. Odată cu înmânarea premiului de 100 de lei câştigat la Tombola Abonaţilor aveam să aflăm povestea cutremurătoare a unui om care a trecut printr-un război mondial şi care ulterior şi-a pierdut cele mai dragi fiinţe – unicul copil, soţia, dar şi fraţii.
Strada Alexandru Macedonski din Craiova. Aici trebuia să ajungem cu un premiu de 100 de lei pe care unul dintre cititorii Gazetei de Sud îl câştigase la Tombola Abonaţilor. Într-o casă curată şi îngrijită aveam să întâlnim cel mai vârstnic abonat pe care GdS l-a premiat până în prezent pentru fidelitatea lui. S-a născut în 1920, se numeşte Emanoil Gomoi şi, de mai bine de două decenii, citeşte zilnic cotidianul oltenilor de pretutindeni. Masa din încăperea în care ne-a poftit era plină de ziare, pe care le răsfoia cu mâinile tremurânde de povara anilor şi a întâmplărilor la care viaţa l-a supus. I-am înmânat premiul şi, vădit emoţionat, ne-a spus aproape şoptit: „Mă bucur foarte mult şi vă mulţumesc. Nu am mai câştigat nimic până acum, decât sănătatea să ajung până la această vârstă. Pentru mine este o mândrie să primesc un astfel de premiu de la Gazeta de Sud, ziarul meu îndrăgit. Sunt de vreo 20 de ani abonat şi voi continua să fiu până la sfârşitul vieţii…“.
„Am stat iarna la – 30 de grade Celsius în bordei“
O viaţă care n-a fost deloc uşoară pentru că Emanoil Gomoi avea să afle ce înseamnă suferinţa încă de la o vârstă fragedă. La numai trei ani îşi pierdea mama şi rămânea orfan, alături de ceilalţi fraţi pe care îi avea. A început să muncească de la 13 ani, iar Craiova a fost oraşul care l-a adoptat şi în care a învăţat să îşi câştige existenţa. „Eu sunt din partea Gorjului, şi, fiind copil sărac, rămas orfan de mamă la trei ani, am ajuns la 13 ani în Craiova, adus de fratele meu mai mare, care venise mai înainte. Am fost în meseria de comerciant de la 13 ani. Am fost mai întâi ucenic la patron. Am făcut Liceul la seral la «Gheorghe Chiţu» cu mari profesori ai Craiovei noastre, cu Filip Popescu, Nicu Georgescu şi alţii, şi am lucrat în tot acest timp în domeniul comerţului“, a spus Emanoil Gomoi.
La vârsta de 22 de ani, când alţii se pregăteau să îşi facă o carieră, el a fost încorporat pentru a merge pe frontul de Est şi aici a fost nevoit să vadă pe viu ororile unui conflict militar. În anii petrecuţi pe câmpul de luptă, în cel de-al Doilea Război Mondial, Emanoil Gomoi a îndurat ierni geroase, iar sechelele acelor vremuri se văd şi acum. „Acum 74 de ani, în perioada 1942 – 1944, am fost pe frontul din Est, din Rusia, de unde am rămas cu sechele, cu picioare şi mâini degerate pentru că am stat iarna la – 30 de grade Celsius în bordei. Apoi am trecut în Vest, unde am mers până la Tisa. Numai Dumnezeu m-a ajutat şi m-a scăpat de la zeci de situaţii critice şi m-a ţinut în viaţă şi îi mulţumesc că trăiesc şi azi…“, a spus veteranul de război.
„Sunt decorat cu bărbăţie şi credinţă…“
Pe front avea să îşi regăsească unul dintre fraţi. Lupta în linia întâi şi era înconjurat de cadavrele camarazilor. „Pe frontul de la Iaşi am fost bombardaţi de anglo-americani şi, deplasându-mă într-o comună, Leţcani, unde a fost un front de lupte, am avut bucuria să mă întâlnesc cu fratele meu mai mare, Vasile. Când am ajuns lângă el am văzut dezastrul – el lupta pe linia întâi, iar pe marginea gropilor erau 15 morţi arşi cu aruncătoare de flăcări. În acel moment eram la numai 100 de metri distanţă de inamicii care trăgeau şi veneau peste noi. Noi atunci eram aliaţii nemţilor şi fratele meu mi-a spus: «Fugi de aici!». El venise tocmai de la Stalingrad, de pe front. În fuga mea, am întâmpinat patru tancuri germane, care veneau în ajutorul nostru şi aveau remorcate puşti şi trăgători cu grenade şi mitraliere, care i-au împins pe inamici înapoi. A doua zi însă, au fost iarăşi lupte şi el a fost împuşcat în picior, rănit, şi a căzut prizonier la ruşi, unde a stat până în ‘46“, a spus Emanoil Gomoi.
Aveau să se reîntâlnească peste ani şi să se ajute reciproc mereu, ca şi cum ar fi vrut să compenseze durerea despărţirii, să umple golul pe care l-a lăsat războiul, să uite seara aceea rece în care privirile li s-au întâlnit printre gloanţe. „Credinţa este cea care m-a ajutat să răzbesc, încă de la 13 ani am purtat la piept o iconiţă, pe care am luat-o apoi cu mine şi pe front. Din unitatea militară din care am făcut eu parte, peste 100 din colegii mei au murit pe front. Au mai rămas câţiva şi în fiecare an, pe 20 august, ne întâlneam la Timişoara, unde îi elogiam pe cei care s-au dus. Acum mai e, în afară de mine, unul singur. Sunt decorat cu bărbăţie şi credinţă…“, a spus Emanoil Gomoi.
„Soţia mea a murit acum 19 ani, iar lângă ea se află fiul meu, Victor“
Anii au trecut şi au adus cu ei un şir lung şi, poate, nedrept de pierderi. A fost mai întâi soţia, fără de care a rămas în urmă cu 19 ani, au urmat apoi cei şase fraţi, şi, mai greu de suportat decât orice război, a fost pierderea unicului fiu. „Soţia mea a murit acum 19 ani, în 1998, iar lângă ea se află fiul meu, Victor. Era mândria mea, un artist înzestrat cu calităţi extraordinare, cânta la toate instrumentele. A fost la Opera Română, la Bucureşti, iar după moartea mamei lui a venit la Craiova. A fost un bariton celebru, care a cântat la Viena şi la Milano şi a murit la 40 şi ceva de ani. La Opera din Craiova este o sală care îi poartă numele. Mai am un nepot, fiul lui, care este artist la Nottara, în Bucureşti“, a spus Emanoil Gomoi.
În rest, singurătate, amintiri, câţiva oameni cu suflet mare care îl ajută la treburile gospodăreşti şi o casă frumoasă, făcută de mâna lui, cu o grădină cu pomi, flori, şi viţă-de-vie, iar de 20 de ani, un prieten pe care îl descrie într-un mod special: „Gazeta de Sud este oglinda mea vie“.
Gazeta de Sud îşi premiază lunar abonaţii
Gazeta de Sud îşi premiază lunar abonaţii cu cinci premii a câte 100 de lei şi o tabletă. Cei şase câştigători se extrag în cadrul Tombolei Abonaţilor, care se desfăşoară lunar la sediul redacţiei, aflate pe strada Câmpia Islaz, nr. 97A, din Craiova. Emanoil Gomoi este cel mai vârstnic dintre câştigătorii de până acum.
