Din ce în ce mai multe mame din judeţul Dolj îşi abandonează copiii. Sărăcia, lipsa de educaţie sau chiar depresia sunt cauzele cele mai frecvente care le împing pe femei să îşi părăsească pruncii. Cei mai mulţi dintre ei au mai puţin de un an şi, în general, sunt lăsaţi în spitale. Anual, 100 de copii ajung sub tutela Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. În acelaşi timp, doar 30 părăsesc anual sistemul. Având în vedere amploarea şi gravitatea fenomenului, autorităţile fac demersuri să găsească noi spaţii de cazare pentru copii.
Fenomenul abandonului copiilor ia amploare în fiecare zi în judeţul nostru. Din ce în ce mai multe femei îşi părăsesc pruncii, iar motivele pe care le regăsesc autorităţile în majoritatea cazurilor sunt sărăcia, lipsa educaţiei, faptul că mamele provin din familii dezorganizate şi chiar depresia. În prezent, în judeţul Dolj sunt 1.400 de copii aflaţi sub măsură de protecţie în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Anual, 100 de copii ajung în sistem. „Fenomenul abandonului este un capitol la care stăm destul de rău pentru că numărul intrărilor în sistem este mai mare decât numărul ieşirilor. Avem peste 100 de copii care intră în sistem sub o formă sau alta în fiecare an şi părăsesc sistemul doar 30-40, ceea ce, evident, duce la extinderea serviciilor specializate pe care noi le oferim, la dezvoltarea sistemului în ansamblu, pe cel puţin două componente, una legată de personal şi a doua legată de spaţiul de cazare şi de forme de protecţie. În peste 60 la sută din cazurile de abandon întâlnim lipsa resurselor financiare, într-o proporţie destul de mare identificăm zona de familii dezorganizate, dar şi lipsa educaţiei. Aceştia sunt factorii care se regăsesc în majoritatea situaţiilor de abandon de la nivelul judeţului nostru“, a spus Florin Stancu, directorul general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj.
„Fiecărui copil îi este cel mai bine în familia naturală“
Copiii care sunt părăsiţi de părinţi provin în egală măsură din mediul rural, dar şi din mediul urban. Majoritatea au mai puţin de un an şi au fost abandonaţi în spitale de mame care fie au premeditat acest lucru, fie pur şi simplu au acţionat sub impulsul pe care l-au avut de moment, de cele mai multe ori pe fondul unei depresii. „Cel mai frecvent sunt abandonaţi în unităţile sanitare, fie că vorbim de un spital mai mare sau unul mai mic. În general, peste jumătate din cazuri sunt la vârstă foarte mică, nou-născuţi sau în primul an de viaţă, dar sunt şi situaţii în care abandonul apare mai târziu. Pe fondul crizei economice chiar începuseră să apară foarte multe astfel de cazuri, în urmă cu vreo doi ani. Acum au mai scăzut ca număr acestea din urmă, dar continuă să existe cele pentru copiii foarte mici“, a mai spus directorul general al DGASPC Dolj. Au fost însă şi situaţii în care părinţii au sesizat DGASPC că nu mai au posibilităţi să îi hrănească pe copii, să le asigure cazare şi că solicită sprijin cel puţin pentru o perioadă. „Sigur, anchetele sociale confirmau o parte din cele spuse, se făcea un plan de consiliere, câteodată se identificau soluţii şi se evita separarea copiilor de familie“, a adăugat Florin Stancu.
Din momentul în care este descoperit abandonul, autorităţile încep demersurile pentru a reintegra copilul în sânul familiei naturale. Procedura se întinde pe o durată variată de timp, care poate fi de minimum două săptămâni, dar ajunge şi la şase luni sau chiar mai mult. „Se întâmplă ca mama să declare o indentitate falsă, iar noi trebuie să căutăm rudele până la gradul patru, aşa-numita familie extinsă, şi atunci, în colaborare cu poliţia, se fac aceste demersuri. Există foarte multe situaţii în care găsim părinţi sau rude plecaţi din ţară, şi atunci comunicarea este şi mai dificilă, sunt activităţi care consumă foarte mult timp, dar este bine că există aceste etape pentru că, până la urmă, fiecărui copil îi este cel mai bine în familia naturală“, a mai spus Florin Stancu.
„Abandonul nu este o soluţie“
Se întâmplă însă ca micuţii să nu fie reintegraţi şi atunci rămân sub protecţia Direcţiei. Având în vedere amploarea şi gravitatea fenomenului, autorităţile fac demersuri să găsească noi spaţii de cazare pentru copii. „Suntem în plină procedură de achiziţie de noi apartamente pentru că toate casele de tip familial pe care noi le avem în municipiu Craiova sunt ocupate la capacitate maximă, iar nevoile continuă să existe. Pe de altă parte, pe zona copilului cu handicap sau a persoanei adulte cu handicap, toate centrele din subordinea instituţiei noastre sunt ocupate la capacitate maximă, nevoi sociale continuă să apară şi, din acest punct de vedere, avem o strategie care ne duce în zona urbanul mic şi mediul rural, unde vrem să dezvoltăm noi centre în perioada următoare. Vorbim de un centru pentru copilul cu dizabilităţi, la Segarcea, precum şi de un centru de recuperare şi reabilitare pentru persoanele adulte cu handicap, la Ciupercenii Noi, o localitate între Poiana Mare şi Calafat. Nu am ales întâmplător acest loc pentru că la Calafat avem un Spital Municipal, la Poiana Mare avem un Spital de Neuropsihiatrie, iar acest sediu, o fostă şcoală pusă la dispoziţie de primăria de acolo, se potriveşte foarte bine pentru amenajarea unui astfel de centru. La fel vom face şi în localitatea Călăraşi, între Dăbuleni şi Bechet, un centru pentru tinerii şi pentru persoanele adulte cu handicap, pe care sperăm să îl inaugurăm, dacă nu la finalul anului viitor, în 2019“, a spus Florin Stancu.
În prezent, în judeţul Dolj sunt 1.400 de copii aflaţi sub măsură de protecţie, iar cele 17 case de tip familial din Craiova sunt ocupate la întreaga capacitate. Încetarea măsurii de protecţie se produce atunci când e posibilă reintegrarea copiilor în familia naturală, când apare adopţia sau la 18 ani. În cazul celor care îşi continuă studiile, măsura de protecţie poate înceta la 26 de ani, dar nu mai târziu de această vârstă. Autorităţile atrag însă atenţia că părinţii nu pot fi înlocuiţi. „Abandonul nu este o soluţie şi fiecărui copil îi este cel mai bine lângă părinţii săi. Din acest punct de vedere, mi-aş dori să nu mai existe copii în situaţie de abandon, ci cel mult părinţi care solicită sprijin pentru copiii lor“, a conchis Florin Stancu.
