Aflată în inima judeţului Mehedinţi, comuna Greci este un loc în care oamenii au cunoscut şi bunăstarea, şi sărăcia. Important centru agricol în anii ‘90 şi poziţionată aproape de oraşe bine aspectate din punct de vedere economic, comuna Greci era, în urmă cu câţiva ani, o aşezare care nu ducea lipsă de tineri şi de copii. Astăzi, după ce economia a decăzut, majoritatea celor în putere au plecat în străinătate să îşi câştige o pâine mai bună, peste 60 la sută din populaţia comunei fiind formată din vârstnici.
Dacă în urmă cu câţiva ani, comuna mehedinţeană Greci era populată de tineri şi de copii, astăzi uliţele-i sunt aproape pustii. Din cele 2.500 de suflete care îşi duceau existenţa în cele şase sate ale comunei în anul 2005 au rămas mai puţin de jumătate, respectiv 1.100 de persoane, din care majoritatea vârstnici. Cei tineri au luat drumul străinătăţii, iar cei încă în putere se ocupă cu agricultura. „Înainte de ‘89, această zonă era foarte bine antrenată şi din punct de vedere economic, şi cultural. Pe vremuri era un CAP foarte bogat aici, iar dealurile care acum sunt împânzite de mărăcinişuri aveau plantaţii de meri, pruni, cireşi, care după Revoluţie au rămas în paragină. Fiecare s-a luptat să îşi câştige bucăţica sa de teren, pe care însă nu a mai întreţinut-o. În acea perioadă, majoritatea persoanelor apte de muncă lucrau în întreprinderile din zonă. În Strehaia, cel mai apropiat oraş, erau o fabrică de confecţii, o fabrică de armături industriale din oţel, o fabrică de cărămidă, plus alte întreprinderi mai mici. De asemenea, foarte mulţi lucrau la întreprinderea minieră din Motru, fapt care ne ajută astăzi pentru că majoritatea bătrânilor sunt pensionari şi ei susţin economia localităţii. În prezent, activitatea economică este foarte slabă, se face agricultură de subzistenţă, avem câţiva apicultori, câţiva crescători de animale, în rest fiecare îşi cultivă terenul pentru gospodărie“, a spus Dumitru Moruş, angajat în cadrul Primăriei Greci.
„Ne pleacă de acasă copiii pentru că nu au unde munci“
Pe întinderile mari dintre case, din loc în loc se zăreau oameni muncind pământul. Printre ei, Mirela Şchiopu, o femeie între două vârste, aduna porumbii care căzuseră în urma maşinii de recoltat. Nu lucra pe terenul ei, ci pe al unei vecine pe care o ajuta. Este încă în putere şi ar vrea să aibă un loc de muncă, să câştige un ban cinstit, să nu se mai mulţumească doar cu roadele pământului, care „nu ne lasă nici să trăim, nici să murim. E grea viaţa aici! Trebuie să dăm din mâini ca să supravieţuim, altfel nu se poate! Eu am lucrat la Strehaia, la confecţii, dar când s-a închis fabrica am rămas fără loc de muncă. Era altceva atunci, îmi luam geanta şi plecam la oraş, aveam un salariu, aveam un rost… Acum, Strehaia e ca şi moartă din punct de vedere al locurilor de muncă. Trăim doar din agricultură, din ce avem prin curte şi prin grădină. Ne dorim locuri de muncă, asta ne-ar putea ajuta cel mai mult. Ne pleacă de acasă copiii pentru că nu au unde munci“, a spus cu tristeţe în glas femeia.
Singurul ei copil, un băiat, a plecat în Anglia, iar ca el au procedat mulţi. În lipsa tinerilor, s-au împuţinat şi copiii pentru că natalitatea a scăzut dramatic. Nu se mai nasc mai mult de doi copii pe an.
„Vrem să îi determinăm pe copii să îşi depăşească propria condiţie“
În total, 97 de copii învaţă în şcolile şi grădiniţele din Greci. Există o şcoală primară şi o grădiniţă în satul Bâltanele şi o şcoală gimnazială şi o grădiniţă în satul de centru Greci. Copiii sunt aduşi la unităţile de învăţământ cu microbuzele şcolare, dar cadrele didactice spun că au fost şi vremuri în care, în iernile grele, chiar directorul şcolii era cel care deschidea calea micuţilor. Având casele răsfirate pe coline înalte, copiii răzbeau cu greu printre troiene. Fostul director al şcolii mergea înaintea lor, iar ei îi călcau pe urme. „În urmă cu 10-15 ani, când nu exista mijloc de transport, copiii se deplasau pe jos către şcoală. Cei din Sălătruc, care este mai îndepărtat, erau aduşi de fostul director al şcolii, care era din satul lor. El venea înaintea copiilor şi le făcea drum cu piciorul. Şi acum unii dintre ei sunt nevoiţi să meargă şi câte un kilometru de unde îi lasă microbuzul până acasă pentru că locuiesc în zone greu accesibile“, a spus Mihaela Moruş, învăţătoare la Şcoala Gimnazială din Greci.
Deşi învaţă şi la simultan, iar drumul către şcoală este deseori presărat cu obstacole, elevii din comuna Greci se străduiesc să aibă rezultate. „Copiii îşi dau toată silinţa să înveţe, avem profesori calificaţi care vin de la distanţe foarte mari, de la Filiaşi, de la Turceni, să le predea. Vrem să îi determinăm să îşi depăşească propria condiţie. În fiecare an, avem copii cu rezultate bune. Anul acesta, trei dintre elevi au fost admişi la Liceul din Strehaia, cu ani în urmă au intrat şi la Drobeta Turnu Severin“, a mai spus Mihaela Moruş.
Eforturi fac şi autorităţile, care spun că, în ciuda bugetului mic de care dispun, vor face investiţii în comună, care să îi aducă pe tineri înapoi, chiar dacă poate doar în vizită la început. „Dorim să refacem infrastructura rutieră pentru că toate drumurile sunt în pantă, sunt drumuri de pământ şi orice ploaie mai serioasă le strică şi este foarte greu de intervenit, în caz că este vreun incendiu sau vreun bătrân are nevoie de ajutor. Aşadar, banii puţini pe care îi avem trebuie să îi alocăm pentru refacerea drumurilor. Acum suntem în ultima fază de semnare a finanţării unui proiect, în valoare de jur de 7,5 milioane de lei pentru reabilitarea drumului Bâltanele – Sălătruc- Valea Petrii, de 7,4 km, proiect realizat prin PNDL, şi sperăm că prin finalizarea acestui obiectiv vor mai veni şi din copiii noştri acasă, care acum nu pot ajunge la părinţi din cauza drumurilor foarte proaste. Acest lucru sper că va duce şi la dezvoltarea zonei. Probabil, venind cu bani din afară, vor încerca să dezvolte o activitate economică şi vor mai ridica nivelul satului. Eu cred că, totuşi, lucrurile se vor redresa pe parcurs pentru că nici cei plecaţi în afara ţării nu vor rămâne la nesfârşit acolo…“, a spus Dumitru Moruş.
