Jumătate din locuitorii comunei Catane trăiesc exclusiv din ajutoarele sociale oferite de stat. Totodată, 40,52% din persoanele apte de muncă au îngroșat rândurile șomerilor, acesta fiind cel mai mare procent din Dolj care arată cât de mulți oameni nu muncesc și trăiesc din ajutorul social. Paradoxal, mulți dintre cei care încasează acum bani de la statul român nu au lucrat legal nicio zi în România, deci nu au contribuit niciodată la sistemul care le asigură, astăzi, traiul de zi cu zi. Tinerii intervievați se mulțumesc cu ceea ce le dă statul și unii nici ca zilieri nu vor să muncească.
Sunt tineri. Sunt apți de muncă. Sunt bine îmbrăcați. Cu toate acestea, nu au un loc de muncă. Mulți dintre ei nu au lucrat nici măcar o zi în viața lor. Nu au nicio îndeletnicire particulară aducătoare de venit. Din ce trăiesc? Majoritatea trăiesc din banii încasați constant sub forma ajutoarelor sociale. Mulți ne-au povestit că s-au obișnuit așa, cu mâna întinsă la stat. Cei tineri mai muncesc cu ziua prin sat. Alții nici ca zilieri nu lucrează, pe motiv că li se oferă prea puțin. Ei spun că în țară nu găsesc serviciu. Mai pleacă la muncă în străinătate câte două-trei luni pe an, iar ceea ce câștigă acolo le ajunge pentru a „fenta“ traiul câteva luni pe an. Cei mai mulți sunt de etnie romă. Printre ei sunt și oameni săraci, care trăiesc adevărate drame din lipsa locurilor de muncă. Însă cei mai mulți nu fac mare lucru pentru a-și găsi un serviciu. Ei spun că nu vor să muncească în țară, pe bani puțini.
Este vorba despre comuna doljeană Catane. Am ales să mergem în această localitate după ce am văzut o statistică îngrijorătoare, publicată pe site-ul Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă (AJOFM) Dolj. În Catane se înregistrează cea mai mare pondere din județ a șomerilor în rândul populației apte de muncă: 40,52% din populația cu vârste între 18 și 62 de ani este înregistrată ca șomeră, puțini din locuitorii astfel înregistrați la AJOFM fiind încă șomeri în plată. În cifre absolute, la finalul lunii august 2017, din totalul de 1.039 de persoane cu vârstă de muncă (deci între 18 și 62 de ani) și care reprezintă populația stabilă a localității, 421 de persoane reprezintă șomeri cu acte în regulă.
La fața locului am constatat că aproape toată comuna trăiește din ajutoare sociale, fiind înregistrați în rândul beneficiarilor Legii venitului minim garantat 1.044 de oameni, din totalul de 2.100 de locuitori ai comunei. Primăria Catane ne-a informat că există înregistrate 329 de dosare de ajutor social în comună, din care, în octombrie 2017, erau 433 de persoane apte de muncă, respectiv 611 persoane scutite de muncă, în care sunt incluse mamele cu copii sub șapte ani, copiii respectivilor beneficiari de ajutor social și cei cu vârstă de pensionare.
Mai bine la cârciumă decât la muncă
Ora 10.00. Forfota din mijlocul comunei Catane ne-a atras atenția. Zeci de oameni erau strânși în jurul unui magazin alimentar sau pe strada care trece prin fața cârciumii. Unii stăteau cu sticla de bere în mână la umbra unui pom înalt, la baza căruia erau aruncate zeci de sticle goale de băutură, semn al „muncii“ intense din acea dimineață. Cei mai mulți erau cetățeni de etnie romă. În interval de câteva ore am întâlnit doar doi români pe străzi. „Fu târg în comună și de-aia e lume multă aci“, ne-a explicat un cetățean care, în timp ce vorbea cu noi, ducea constant sticla la gură, după care o ascundea la spate, din motive numai de el știute. „Nu e prea devreme pentru bere?“, l-am întreb pe omul din fața mea. „Nu e devreme, doamnă, că noi suntem treziți de la 7“, mi-a răspuns omul, care între timp a mai tras o dușcă.
Alături, de un pom imens, la baza căruia erau zeci de sticle goale de băutură, se sprijinea un alt cetățean, în vârstă de 80 de ani, care ne-a spus că a ieșit din casă să își cumpere ceva de la magazin. Am întrebat dacă sunt locuri de muncă în comună. „Nu sunt, doamnă, locuri de muncă, mai ales pentru tineri! Trăiesc și ei cu ce pot, din ce pot“, a spus Vasile Dumitru, de 62 de ani.
Un tânăr s-a alăturat grupului, cu o sticlă de suc în mână. „Nu avem nimic, doamnă! Nu avem locuri de muncă. Muncim doar la social, aicea. Câștig 120 de lei. Nu ne ajunge. Mai muncim și noi în partea ailaltă. Am 28 de ani. Avem o grămadă de frați și surori care nu au loc de muncă“, a spus Florin Constantin. L-am întrebat cum arată o zi a lui în Catane. „Ete, stăm la o cafea, la un suc. Ce să facem?! Când e de muncă, mai mergem la muncă cu zâua, prin sat. Ne dau 50 dă lei pe ziua de muncă“. „Nu avem, doamnă, locuri de muncă, că nu ne-au făcut aicea o fabrică, ceva, să avem și noi să lucrăm. Doar la socialul ăsta mai muncim, ca să ne dea și nouă un ban. De-abia întreținem copiii cu banii, că avem copii mici. Eu am doi copii. Am 30 de ani. Cu acte în regulă nu am lucrat niciodată în România. Am mai lucrat cu zâua, dar cu acte nu am lucrat. Acum sunt de trei luni acasă, din august. Lucrăm în Spania câte o lună, la sezon. Mai mâncăm din bani acolo și cât să ne rămână? 500-600 de euro și venim cu ei acasă, dar îi cheltuim repede, că trebuie să ne cumpărăm ce ne trebuie“, a spus Daniel Câmpeanu.
Peste drum, mai mulți tineri vorbeau pe țigănește cu câțiva cetățeni aflați într-o căruță. Lângă ei, pirandele și-au întins pe iarbă hainele second-hand scoase la vânzare
.
Primarul din Catane: „Ajutoarele sociale încurajează lenea!“
Primarul localității, Marius Dinulescu, ne-a explicat punctele tari și punctele slabe ale faptului că așa de multe persoane din localitate sunt beneficiare ale Legii 416/2001, privind venitul minim garantat. Pe de o parte, aceștia și-au efectuat orele de lucru în folosul comunității, fapt pentru care comuna arată curată și îngrijită, cu rigolele curățate și buruienile tăiate. „Avem doar câteva ferme, cu cinci-șase locuri de muncă fiecare. Aceasta este singura activitate economică din comună. Avem mulți cetățeni de etnie romă. 65% din totalul populației este de etnie. Lipsa locurilor de muncă este problemă la nivel național, nu doar la noi. Marea majoritate a cetățenilor de etnie beneficiază de ajutor social“, a spus primarul din Catane.
Pe de altă parte, mulți dintre cei obișnuiți cu încasarea ajutoarelor sociale nu mai vor să muncească. „Unii se mai duc cu ziua la lucru prin comună, mai ajută la spart de lemne sau la alte activități, dar alții nu vor să se ducă la muncă. Să vă dau un exemplu. Am avut recent în asfaltare cam jumătate din comună și i-au solicitat cei de la firma care a făcut asfaltările. La început, s-au dus să lucreze șapte-opt persoane. Au stat două-trei zile și au plecat. Au venit alții în locul lor și au plecat și aceia. Li se părea foarte greu. Eu nu-i înțeleg! Erau plătiți la firma aceea. Erau angajați cu contract d de muncă, dar asta este! Probabil le era teamă că li se taie ajutorul social dacă muncesc, sau poate de lene. Păi, ajutoarele sociale încurajează lenea! Nu este doar părerea mea. Acesta este adevărul! Dar sunt și oameni care chiar au nevoie de ajutor social“, a conchis primarul Marius Dinulescu.
Edilul-șef al comunei a mai spus că plecarea periodică a romilor în străinătate i-a ajutat și din punct de vedere educațional, în sensul că ei văd civilizația din alte state și când vin în țară se observă că nu mai distrug bunurile publice, cum se întâmpla înainte. În plus, tinerii care au mai ieșit peste graniță își duc copiii la școală.
Ora 12.30. Ne-am întors la cârciuma din sat. Asistații social care fuseseră în zonă la ora 10.00 erau tot acolo. Trăgeau de zor din țigări și duceau ritmic la gură sticlele de bere sau de suc. Lor li s-au adăugat câteva femei cu fuste lungi, tot asistate social, și câțiva puradei ieșiți de la școală. Asistații social au mulți copii, astfel că își completează veniturile cu alocațiile acestora.
„Am muncit în străinătate, dar nu mai avem nici acolo de muncă acuma. Lucram în Spania, la usturoi, și câștigam 40 de euro la zi. Aici trăim din social. Câștigăm 300 de lei la lună din ajutoare. Ne descurcăm ce și ce. Am 24 de ani și aici, în țară, nu am avut niciodată un loc de muncă“, a spus Cosmin Dinu. Un alt tânăr, cu șapcă pe care scrie „King“, cu tricou de firmă și cu o cruciuliță fosforescentă la gât, a recunoscut cu nonșalanță că nu se duce să muncească prin sat cu ziua pentru că nu este bine plătit și preferă ajutorul social. „Doamnă, n-avem nimic aici, în țara asta. Trăim și noi din ce putem. Am termenat opt clase, aici, în țară. Cu opt clase nu ai unde să te angajezi. În străinătate muncim și noi așa, la sezon, la struguri, la măsline, la usturoi. Atât. Stăm câte două-trei luni în străinătate și venim și noi cu puțini bani în țară, cu 800-900 de euro. Este puțin. În două luni se duc. După aia, tot anul trăim din ajutorul social. Ne întreținem și noi acia cum putem. Este 200 de lei ajutorul social. Nici eu nu am lucrat niciodată în România, că nu am avut unde. Am auzit că sunt fermieri care ia oameni la lucru cu ziua, dar ne dă puțin, ne dă 30 de lei pe zi. Ce faci cu 30 de lei? Iei un pachet de țigări și ce îți mai rămâne? Mai bine trăiești din ajutorul social și nu te mai duci la muncă. Stăm acasă și trăim din ajutorul social“, a spus Răzvan Băcilan.
„Locuri de muncă au avut ăi bătrâni, care acum au o pensie, dar tineretul are «canci» locuri de muncă! Iote-i, stau pe drum și mor de foame. Se duc la furat. Mie mi-a furat o găină și mi-a spus că n-a avut ce să halească. În străinătate au plecat săracii de foame“, și-a spus părerea Nicolae Sima, un bătrân tot de etnie romă din Catane.
Diferența de mentalitate
În Germania, adoles-cenții sunt încurajați chiar de părinții lor să muncească încă din timpul studiilor. În vacanțe, adolescenții germani nu se sfiesc să lucreze cu ziua în diverse activități, pentru a câștiga un ban cinstit, chiar dacă familia are suficienți bani să își susțină copilul. Alți tineri occidentali se angajează din timpul facultății. Se dezvoltă cultul muncii. Un antreprenor de origine germană, care investește în agricultura din Dolj de mulți ani, se plângea anii trecuți de faptul că tinerii din România nu sunt încurajați să muncească, ci, dimpotrivă, statul încurajează lenea și nemunca prin plata perpetuă a ajutoarelor sociale, când rolul statului într-o democrație ar trebui să exact contrariul: să încurajeze munca, în toate formele ei legale. El a povestit cum, pe vremea când era adolescent în Germania, în vacanțele de vară muncea fie ca ajutor într-un magazin de pantofi, fie la o fermă, și își câștiga propriii bănuți.
Mulți nu au lucrat niciodată în România
Revenind la Catane, interviurile realizate pe stradă, cu tinerii din comună, arată un fapt îngrijorător. Asistații social ne-au povestit cu nu au lucrat nici măcar o zi în România cu acte în regulă. Nici nevestele acestora nu au lucrat niciodată în viața lor. Bărbații în forță de muncă stau de dimineața până seara în stradă, pe lângă cârciumi, fără să facă absolut nimic. Niciunul din tinerii întâlniți de noi zilele trecute în comuna Catane nu a muncit cu contract de muncă în România nici măcar o zi.
Doar sunt plătiți să stea. Ei nu au cotizat la impozit pe venit, la contribuții la Sănătate sau la Pensii cu niciun leu în viața lor. De servicii medicale de urgență beneficiază orice cetățean, indiferent dacă este asigurat sau nu, iar de alte servicii beneficiază cei care sunt pe lista celor care primesc ajutoare sociale.
Paradoxul sistemului românesc de încurajare a ajutoarelor sociale este unul amplu, aparent fără ieșire. În timp ce unii tineri „freacă menta“ pe bani publici, la polul opus există antreprenorii privați din România, care muncesc de dimineața până seara ca să producă, iar din banii plătiți de firmele lor către stat sub formă de impozite și taxe, statul cheltuiește cu asigurarea ajutoarelor sociale, pentru ca tinerii apți de muncă, la fel ca aceia întâlniți în Catane, să poată să stea liniștiți în mijlocul drumului, eventual cu o sticlă de bere în mână.
