Trei pompieri din structura ISU Olt execută, de nouă luni, misiuni de căutare în apă, statut la care au ajuns după o selecție riguroasă și o perioadă draconică de pregătire, cu instructori care au experiență pe câmpul de luptă. Trecerea de la stingerea incendiilor sau munca de birou la „scafandrerie“, cum le place să spună, este decizia cea mai importantă pe care au luat-o în carieră și care le-a schimbat și viața de familie.
Plutonierul adjutant Sandu Barcan (44 de ani) – veteranul echipei, plutonierul major Emil Ungureanu (38 de ani) și plutonierul major Marius Costea (34 de ani) au trecut, în cursul anului trecut, selecțiile pentru a putea începe pregătirile în centrul special de pregătire pentru scafandri autonomi de la Constanța. Pregătirea în sine nu a semănat cu nimic din ce făcuseră până atunci, după cum aveau să constate ulterior. „Au avut parte de un instructor foarte dur, au făcut antrenamente spartane“, spune purtătorul de cuvânt al ISU Olt, plt. maj. Alin Băsășteanu. Aflăm că s-au pregătit alături de scafandri de luptă SIAS, ceea ce s-a dovedit un mare avantaj.
Pentru Sandu Barcan, trecerea de la munca de birou la cea de scufundare a fost o schimbare foarte mare, dar dorită. „Sunt o fire dinamică, am făcut toată viața sport, parcă nu-mi găseam locul înainte“, spune scafandrul, care a practicat înotul și fotbalul, pregătirea fizică nefiind o problemă. Emil Ungureanu făcea parte din echipa de căutare, în timp ce Marius Costea a trecut de la salvarea din flăcări, la munca de echipă sub apă.
Camarazi mai mult decât orice
Cei trei scafandri s-au cunoscut mai bine în lunile de pregătire de la Constanța și au devenit o adevărată echipă. Este, de altfel, aspectul cel mai important, spun la unison. Atunci când vizibilitatea în apă este foarte redusă, și acesta este specificul zonei în care își desfășoară preponderent activitatea, căutările le realizează ținându-se de mână. Mai mult, când curenții sunt puternici, depășind o anumită viteză, coboară doar câte unul, legat cu saulă.
„Ne gândim să avem grijă de noi. Fiecare stă cu ochii pe colegul lui“, spun scafandrii. „Eu nu aud ce se întâmplă în jurul meu, astfel mă pot concentra la ce am de făcut“, spune Marius Costea.
Reușita misiunii lor înseamnă, de cele mai multe ori, să scoată la suprafață cadavrul. Au avut, de când asigură misiunile de scufundare, nouă astfel de intervenții, în medie una pe lună. Perioada de vară este însă cea mai aglomerată, iar scafandrii ISU Olt le acordă sprijin și colegilor din Dolj și Vâlcea și sunt chemați și în județele din zonă, care nu au echipe de scafandri. La mare au trăit și bucuria de a salva, efectiv, vieți, sărind în ajutorul persoanelor în pericol de înec.
„La prima misiune am stat cinci ore în apă“
Prima misiune a scafandrilor olteni a avut loc în 21 martie, când s-a anunțat că un pescar din Ipotești ar fi dispărut în apele râului Olt. Anunțul a venit la ore bune după dispariție, iar martorul nu a putut indica locul cu foarte mare precizie. Apa deosebit de rece, care în misiunile obișnuite este un impediment, au ajuns s-o simtă târziu. „În astfel de condiții, în mod normal stai două ore în apă. Noi am căutat cinci ore, ne făceam semne, ne asiguram că suntem OK și continuam“, își amintesc membrii echipajului. Căutările au durat cinci zile. Nu au putut participa la toate, fiind nevoiți să susțină și o evaluare periodică la Constanța.
Ce nu știe toată lumea este că scafandrii nu se echipează pur și simplu și se avântă în apă. Există o întreagă procedură, echipamentul este verificat minuțios, scafandrii sunt evaluați medical înaintea fiecărei misiuni, se face și o scurtă trecere în revistă a codurilor pe care membrii echipei le folosesc etc. Toate acestea durează poate zeci de minute. „Nu înseamnă că dacă ajungem și victima are nevoie de ajutor nu o facem, pentru că suntem pregătiți și pentru astfel de situații. Atunci nu mai stai să-ți pui costumul, dar de cele mai multe ori nu se întâmplă așa“, spun membrii echipajului. „Cei mai mulți nu mor înecați, mor din cauza panicii“, continuă scafandrii, care ridică altă mare problemă – lipsa acțiunilor de prevenție. Oamenii nu știu foarte multe lucruri care le-ar putea salva viața, nu respectă regulile, iar aceste încălcări îi costă. „Dacă vorbim despre ce s-a întâmplat vara aceasta pe litoral, cred că 40 de decese, trebuie spus că 90% din decese puteau fi evitate. Din păcate, nu există o legislație care să te pedepsească pentru că nu ai respectat avertismentele salvamarilor“, spun scafandrii. „Totul e imprevizibil. Acum e o apă limpede, vizibilitatea foarte bună și la câteva minute poți să nu-ți mai vezi colegul. Oamenii ar trebui să vadă filmări din adâncurile Mării Negre, să vadă ce se întâmplă, ce curenți sunt la 10-12 metri de mal, unde te crezi în siguranță“, spun scafandrii, reamintind că pentru a reuși să-și țină respirația un minut, două sau chiar trei minute, în cazul lor a fost nevoie de foarte mult antrenament. O persoană în pericol de înec, însă, din cauza stării de panică, nu rezistă mai mult de câteva zeci de secunde.
„Poți să fii un foarte bun înotător, să dai ture de bazin, nu înseamnă că nu ești în pericol. Apa e un mediu ostil“, mai spun membrii echipajului.
În cele nouă luni de când asigură misiunile din județ, fiind un singur echipaj, au fost nevoiți să plece în concediu în aceeași perioadă, timp în care permanența a fost asigurată de colegii din județele vecine, iar în restul timpului să fie pregătiți 24 de ore din 24 să intervină. Să fie odihniți, să nu consume băuturi alcoolice, să se îngrijească de sănătate, totul la pachet cu antrenamentul în sală, pe teren și la bazin.
„Soția n-a știut inițial pentru ce mă pregătesc, i-am spus că pentru SMURD deoarece n-ar fi fost de acord. Acum mă sprijină“, a spus plutonierul adjutant Sandu Barcan, dezvăluind, astfel, că alegerea lor are efecte și asupra membrilor familiei.
