O bătrână riscă să rămână pe drumuri, după ce a semnat, în urmă cu zece ani, un contract de vânzare-cumpărare pentru garsoniera pe care o deţinea. Ea susţine că a făcut acest lucru pentru că persoana căreia i-a dat casa i-a promis că va avea grijă de ea până la sfârşitul vieţii. Însă, pe 1 noiembrie, bătrâna a primit o citaţie prin care este chemată în instanţă pentru a evacua garsoniera. Femeia căreia bătrâna i-a dat locuinţa, Venera Vătan, susţine, însă, că în 2007 a cumpărat garsoniera şi că de atunci bătrâna stă acolo abuziv.
Lenuţa Rădoi, o bătrână de 90 de ani, poate ajunge în scurt timp în stradă, după ce, spune ea, a făcut o greşeală în urmă cu zece ani, când şi-a pus toată încrederea într-o persoană care i-a promis că va avea grijă de ea. Îşi aşteaptă sfârşitul şi se teme că nu va putea să moară în casa în care stă de zeci de ani. Trăieşte în sărăcie, însă în mica ei garsonieră este o curăţenie exemplară. Deși are un venit de doar 142 de lei pe lună, este cu facturile plătite la zi. Însă, pentru acest lucru, îndură multe zile foamea şi frigul ce răzbate prin tocăria veche și roasă. Vecinii o mai ajută cu mâncare şi cu cele necesare. „Ceea ce ştiu eu despre bătrână este că prin 2007 soţul a dat divorţ, ea rămânând fără nicio susţinere financiară. O vecină a ajutat-o să obţină un venit de 142 de lei pe lună, pe care îl are şi acum. Nu are alți bani, însă îşi plăteşte lunar întreţinerea şi facturile. Eu i-am dat de mâncare de multe ori, în urmă cu două săptămâni i-am cumpărat încălţări pentru că nu mai avea. Mai e o doamnă care îi asigură câte o plasă de mâncare, la două săptămâni, pentru că nu are din ce să trăiască. Acum a fost dată în judecată ca să elibereze garsoniera. A făcut un contract direct de vânzare-cumpărare cu o femeie care, aşa cum spune bătrâna, a promis că o va îngriji. Eu o să o susţin. Nu se poate ca o persoană de 90 de ani să ajungă pe drumuri“, a declarat Ioana Carmen, administratorul Asociaţiei 8 Brazdă.
„Am cumpărat garsoniera, acea femeie stă abuziv acolo“
Lenuţa Rădoi trăieşte în fiecare zi cu teama că va fi dată afară din casă. Nu are putere şi nici bani ca să lupte în instanţele de judecată. „Povestea a început când soţul bătrânei a dat divorţ. Imediat după aceea, el a murit, iar bătrâna trebuia să împartă garsoniera cu rudele bărbatului. Ea se plângea că nu are de unde să dea banii pentru jumătate din garsonieră. În acea perioadă a venit o prietenă la mine şi m-a întrebat dacă nu ştiu o persoană în vârstă pe care să o îngrijească şi apoi să îi rămână casa. I-am spus că ştiu o bătrână, i-am explicat situaţia. Ne-am dus la bătrână şi a fost de acord. După aceea au venit experţii, iar în prezenţa mea, femeia care a luat-o în grijă şi care este medic a plătit 310 milioane de lei vechi, aşa era atunci, către nepotul fostului soţ al bătrânei, ca să îl despăgubească. Timp de un an şi ceva, a trecut pe la bătrână. Eu i-am spus bătrânei să nu facă niciun fel de act decât în prezenţa mea. Nu voiam să o am pe conştiinţă. Apoi, eu am plecat la o nuntă la o prietenă din Vâlcea şi am stat o săptămână. În timpul acesta, femeia aceea a dus-o pe bătrână la un cabinet notarial şi au făcut contract de vânzare-cumpărare. După aceea au fost şi la bancă şi cea care a promis că are grijă de bătrână a făcut un credit cu care a spus în instanţă că i-a plătit garsoniera. Când m-am întors, bătrâna mi-a zis că a dus-o prin Centru să semneze ceva, dar nu ştia ce semnase. Nu avea nicio copie a contractului. Am mers la cabinetul notarial să încercăm să luăm o copie de pe contract. Am insistat şi în final m-au pus să plătesc două sute de mii în lei vechi şi ne-au dat contractul. Când l-am citit, am văzut că nu era nicio clauză de întreţinere. Imediat după aceea, cea care i-a luat garsoniera a început să dea tot mai rar pe la ea. Apoi eu i-am spus bătrânei să o dea în judecată. A cheltuit toţi banii pe care îi avea de înmormântare, cam 30 de milioane de lei vechi, iar în final nu a mai avut bani şi a pierdut procesul. Femeia aia nu a mai dat pe la ea. Pe 1 noiembrie a primit citaţie că are proces pe 15 ca să evacueze garsoniera. Unde să se ducă la 90 de ani?“, a povestit o vecină a bătrânei.
„Nu am ştiut ce am semnat“
Când a semnat contractul de vânzare-cumpărare, bătrâna avea 80 de ani şi susţine că ea îşi dorea să fie un contract de întreţinere. „A venit la mine dimineaţa de noapte şi mi-a zis să îi dau actele casei şi să mergem să facem acte de întreţinere. M-a dus undeva şi m-a pus să iscălesc, eu nu ştiu ce am iscălit. Apoi am fost la bancă şi a luat banii. După aceea, nici nu m-a mai dus acasă, m-a lăsat pe stradă, să mă duc singură. A zis că mă întreţine, dar nu a făcut asta. Mie nu mi-a dat niciun ban pe garsonieră. Unde să mă duc acum, bătrână şi bolnavă? N-am copii, n-am nimic“, a adăugat bătrâna.
La rândul său, femeia care a făcut contract de vânzare-cumpărare cu bătrâna spune că lucrurile s-au tranşat de mult timp. „Am cumpărat acea garsonieră în urmă cu mulţi ani. Acum este încă locuită de persoana de la care am luat-o. Nu am ajuns la niciun acord cu doamna respectivă ca să locuiască în continuare acolo, garsoniera este locuită abuziv“, a declarat Venera Vătan. Când am întrebat-o cum a cunoscut-o pe Lenuţa Rădoi, Venera Vătan ne-a cerut să vorbim cu avocata sa, apoi a închis telefonul.
Instanţa a decis în defavoarea bătrânei
În anul 2008, ajutată de un nepot, Lenuţa Rădoi a dat în judecată familia Vătan, căreia i-a dat garsoniera. În prima instanţă, bătrâna a pierdut, apoi a făcut apel la tribunal. Însă, nu a avut bani de timbru, iar lucurile au rămas aşa până în 2010, când i-a dat din nou în judecată pe cei doi soţi şi a câştigat la Judecătoria Craiova, judecătorul precizând în motivare că „reclamanta s-a aflat în eroare asupra actului juridic încheiat, ea crezând că încheie un contract de întreţinere, însă, în realitate, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare“. În aceste condiţii, instanţa a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a garsonierei. Decizia a fost cu drept de apel, iar Venera Vătan a făcut recurs la Tribunalul Dolj, iar în octombrie 2010, instanţa i-a dat câştig de cauză. Şi această decizie se putea contesta în termen de 15 zile, însă bătrâna nu a mai avut posibilitatea financiară să facă acest lucru, aşa că hotărârea instanței a rămas valabilă. Important de menţionat este faptul că femeia care a cumpărat garsoniera a depus la dosar dovada faptului că în ziua în care s-a semnat contractul de vânzare-cumpărare a făcut credit la bancă în valoare de 28.500 de euro, bani pe care i-ar fi dat bătrânei.
Acum, Venera Vătan și soțul ei au făcut o cerere de evacuare a fostei proprietare, Lenuța Rădoi. În cererea respectivă, cei doi menţionează faptul că bătrâna nu a vrut să părăsească locuinţa în cei zece ani de când ei au cumpărat-o, profitând de bunăvoinţa lor. De asemenea, s-a depus în acest dosar dovada că bătrâna a fost notificată, la data de 11 octombrie 2017, să părăsească garsoniera în termen de cinci zile.
Sfatul notarului: Contractul de întreţinere, cel mai bun în astfel de cazuri
Notarii sfătuiesc persoanele vârstnice care doresc să lase casa cuiva care să îi îngrijească să facă un contract de întreţinere. „Cel mai bun pentru persoanele care vor să facă astfel de contracte este contractul de întreţinere, încheiat în condiţiile Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice. Acolo trebuie autoritate tutelară, să le asiste pe persoanele vârstnice la încheierea contractelor de întreţinere. Asistenţa nu este obligatorie, persoanele pot să refuze, dar noi le recomandăm să accepte asistarea, tocmai pentru că este cineva în plus care monitorizează acţiunea, adică desfăşurarea contractului. Acest contract de întreţinere este recomandat pentru că, spre deosebire de alte contracte, este un contract cu desfăşurarea succesivă în timp. Chiar dacă transferul dreptului de proprietate operează la momentul semnării contractului, el este condiţionat de prestaţia întreţinerii sau orice alte obligaţii care se stabilesc de către părţi. În cazul neexecutării prestaţiei de către întreţinător, persoana vârstnică poate să ceară anularea contractului. Transmiterea posesiei sau a uzufructului, adică o parte a dreptului de proprietate, se poate face cum stabilesc părţile. Adică bătrânii pot avea o altă locuinţă şi stau în altă parte, iar întreţinătorii se pot muta în locuinţa pe care le-o dă persoana vârstnică. Însă, noi sfătuim de cele mai multe ori aceste persoane să rămână să locuiască în casa pe care vor să o dea întreţinătorilor, pentru a evita cazurile dramatice. Există şi posibilitatea ca în contract să fie stipulat ca bunul respectiv să nu poată fi vândut până la moartea persoanei vârstnice. Dramele apar acolo unde persoanele vin şi fac ceea ce se numeşte simulaţie. În loc de o prestaţie reală, ei aleg să întocmească un alt contract, de vânzare sau donaţie. Noi nu avem un detector de minciuni să vedem dacă părţile ne mint sau nu. Pentru fiecare situaţie medicală există o prevedere în legea notarilor. În cazul în care este vorba despre oameni neştiutori de carte, notarul are obligaţia să le citească contractul, iar în încheierea de autentificare trebuie să se menţioneze faptul că persoana respectivă este neştiutoare de carte. Neştiutorii de carte trebuie să fie asistaţi de doi martori, care să constate că notarul le-a citit actul. Dacă notarul sesizează că persoana care ar trebui să semneze nu ştie ce semnează, atunci nu are voie să facă actul respectiv. În momentul în care partea semnează sau îşi dă consimţământul, indiferent de formă, el trebuie să ştie ce semnează şi să ştie consecinţele acelui contract“, a declarat Victor Florea Ilie, preşedintele Camerei Notarilor Publici Craiova.
