În Oltenia nu există o secție în care copiii arși să fie tratați în cele mai bune condiții. În fiecare săptămână însă, medicii se confruntă cu astfel de cazuri în Urgență. Conform unui protocol, toți acești copii trebuie trimiși la București, unde există singura secție din țară care respectă standardele îngrijirii unui copil ars. Acolo, însă, de multe ori, paturile se supraaglomerează. Așa se face că în momentul în care locurile de la București sunt ocupate, o parte din micuți sunt îngrijiți în secțiile de pediatrie din spitalele județene, chiar dacă nu există toate condițiile necesare.
România este una dintre țările din Uniunea Europeană cu cele mai multe cazuri de copii arși. Principala cauză o reprezintă accidentele produse când micuții sunt lăsaţi nesupravegheaţi, spun medicii. Pacienţii cu arsuri sunt cele mai mari urgenţe medico-chirurgicale. Cu toate acestea, în multe spitale din țară nu există condiții să fie tratați. Sunt cazuri care ascund povești dureroase a mii de copii din toată țara, inclusiv din Oltenia, regiunea care nu are un spital de copii.
În spitalele din Oltenia, nu există personal medical și nici aparatură specială pentru cazurile de arsuri la copiii mici. Medicii de la Spitalul Județean de Urgență (SJU) Craiova sunt chemați însă în fiecare săptămână în Urgență pentru astfel de cazuri. „Între București și Timișoara nu există nici un pat pentru copii arși. În momentul în care vine un copil ars la noi, la Târgu Jiu, la Severin sau Slatina este un protocol prin care este trimis la București. La Craiova, pentru copiii arși nu există posibilități de îngrijire. În momentul în care locurile de la București sunt ocupate, vin la noi fiindcă nu au unde să fie internați. Din cauza condițiilor socio-economice, în România, cazurile de copii arși sunt numeroase în comparație cu alte țări. Dacă la Spitalul «Grigore Alexandrescu» nu sunt locuri, iar cazul nu este foarte grav, copilul rămâne la noi, deși nu avem spații adecvate. Saloanele pentru arși trebuie să fie unele speciale, copilul ars nu ar trebuie să stea în salon cu un copil cu altă patologie. Săptămânal se întâmplă să tratăm aici copii arși. Este necesar în Oltenia un departament pentru copiii arși. Trebuie internați, pentru că dacă stau acasă vin la spital cu multe complicații. Avem colegi care sunt dispuși să învețe cum să trateze copiii arși, dar nu avem suport tehnic“, explică dr. Eleodor Cârstoiu, medic chirurg pediatru la SJU Craiova.
„Copiii cu arsuri necesită îngrijiri speciale“
Secția Clinică de Chirurgie Plastică, Microchirurgie Reconstructivă şi Arsuri din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu“ funcţionează din anul 2005 într-o clădire nouă, iniţiată, proiectată şi concepută de prof.dr. Dan Mircea Enescu la standardele Uniunii Europene. Secția are 28 de paturi. Aici sunt trimise și cazurile grave de la Spitalul Județean Slatina. „Nici noi nu avem posibilitatea să tratăm copiii arși. Trimitem cazurile la București. Copiii cu arsuri necesită îngrijiri speciale. Au fost foarte puține cazurile în care nu s-au făcut transferurile. Nu este deloc indicat să tratezi un copil ars într-o unitate care nu este pregătită pentru așa ceva. Noi putem face doar stabilizarea funcțiilor vitale, dar nu și tratamentul. În Oltenia ar trebui să existe o secție cu terapie intensivă pentru acești copii. Este nevoie de un întreg colectiv multidisciplinar“, susține Cătălin Pătru, directorul medical al SJU Slatina.
„În România, modul în care sunt îngrijiți pacienții arși este
o mare problemă“
Cristian Jianu, medic primar cardiolog și purtător de cuvânt al Spitalului Judeţean din Drobeta Turnu-Severin, este de părere că în fiecare centru universitar ar trebui să existe o secție de arși bine pusă la punct. „Este nevoie de paturi de îngrijire a arșilor. Sunt însă extrem de costisitoare, pentru că necesită o tehnologie aparte. Spațiile trebuie să fie speciale. În România, la momentul acesta, modul în care sunt îngrijiți pacienții arși este o mare problemă, tocmai pentru că nu există condiții de asepsie (metodă de sterilizare a instrumentelor chirurgicale, a sălii de operație cu ajutorul căldurii, ultrasunetelor – n.r.). Nu există dotări corespunzătoare. Este foarte grav că în Oltenia nu aveam posibilitate să tratăm astfel de pacienți. Dacă avem cazuri, trimitem la București. Mai tratăm la Pediatrie, dacă nu sunt cazuri foarte grave, deși nu avem saloane speciale și asepsie totală“, completează dr. Jianu.
„Un mare ars solicită resurse financiare imense, dar și multe resurse umane“
Singura șansă a copiilor din Oltenia este secția de specialitate de la Spitalul pentru Copii „Grigore Alexandrescu“ din Capitală. Maria Tomiță este medic în Secția Clinică de Chirurgie Plastică, Microchirurgie Reconstructivă şi Arsuri. Medicii de aici îngrijesc copii arși din toată țara. Tratamentul acestora este îndelungat și extrem de costisitor. „Anual, în clinică noastră sunt internați circa 400-500 de copii arși și peste 500 sunt tratați ambulator. Aproximativ 25% provin din București și Ilfov și 75% vin din toate județele tării. Primim copii arși inclusiv din marile centre universitare ca Târgu Mureș, Cluj, Timișoara, Craiova, Constanța, Iași. Este o muncă grea, care necesită o întreagă echipa. Pe lângă chirurgi, este obligatoriu să ai măcar un
anestezist cu experiență în tratamentul arșilor, dar foarte importante sunt și asistentele și infirmierele. Un mare ars solicită resurse financiare imense, dar și multe resurse umane. Tratamentul este de durată. Pe lângă faptul că unii stau câteva luni în spital, tratamentul sechelelor după arsură durează ani, în special în cazul copiilor al căror organism e în creștere și de cele mai multe ori e nevoie de reintervenții până aproape de vârstă adultă, când corpul își definitivează creșterea“, explică dr. Maria Tomița, medic specialist în chirurgie plastică.
„Este nevoie de centre specializate și dotate, de personal pregătit“
Copiii arși sunt nevoiți să reînvețe totul: să meargă, să mănânce, să apuce o cană, să scrie. Reușesc să redevină oameni normali numai dacă sunt ajutați de o echipă de specialiști. În România este însă nevoie de centre specializate și dotate. „Atât timp cât nu avem nici centre de arsuri, nu prea văd cum să apară specialiști. Astea ar trebui să meargă în paralel. Construiești centrul, îl dotezi și în paralel pregătești și personal specializat pentru asta. Să înveți din mers în domeniul ăsta înseamnă să ai niște pierderi de vieți omenești. Este nevoie de centre specializate și dotate, de personal pregătit pentru asta și plătit cum trebuie. Noi avem în echipă și kinetoterapeut, tocmai pentru a preveni cât se poate apariția sechelelor, dar și pentru a-i ajuta să-și reia cât mai repede mobilitatea, mersul“, adaugă dr. Maria Tomița.
Lipsește educația în profilaxia arsurilor la copii
Cele mai multe arsuri grave apar la copiii care provin din familii fără prea multe posibilități financiare, acolo unde gradul de școlarizare, mai ales al părinților, este precar. Medicii spun că foarte importantă este educația în profilaxia arsurilor la copii. Astfel de programe lipsesc însă din grădinițe, școli. „Școala, dar și cei de la Protecția Copilului ar trebui să fie mai vigilenți la copiii care provin din mediile cu probleme. Vin copii mici arși pentru că au căzut în oalele cu ciorbă sau cu bulion lăsate pe jos. Avem copii care învață de la părinți că focul se ațâță turnând benzină pe el și de cele mai multe ori acestea sunt arsuri care pun viața în pericol“, conchide Maria Tomița, medic în Secția Clinică de Chirurgie Plastică, Microchirurgie Reconstructivă şi Arsuri.
