Ceramica de Horezu cucerește lumea. Oltenia de sub munte ascunde comori. Pentru ele suntem recunoscuți pe tot globul. În Horezu, micul orășel mărginit de Munții Căpățânii, orice bucată de lut devine artă. Câțiva oameni talentați, care au învățat arta de a dospi lutul în mâini de la bunici și părinți, dau lumii o ceramică unică prin coloristica și prin mesajul semnelor desenate. Cocoșul de Horezu este o mândrie mondială pe care olarii și-ar dori să o protejăm și să o valorificăm mai mult.
„Orice bolovan, orice piatră conţine în ea o capodoperă“, spunea Michelangelo. Asta demonstrează și olarii din Horezu care din cele mai vechi timpuri scriu istorie. Munca oamenilor din zonă a fost recunoscută în urmă cu câțiva ani la nivel internațional. În 2012, ceramica de Horezu a fost inclusă în patrimoniul UNESCO. Confecţionarea ceramicii de Horezu este un meşteşug tradiţional unic. Mihai Bîscu este unul dintre olarii care dă naștere unor opere ce ar merita să intre zilnic în muzee. Are 47 de ani și lucrează lutul de mic. A învățat de la bunici și de la părinți secretele meșteșugului.
L-am găsit pe Mihai într-un sat mic, dar cu nume sugestiv – Olari. Aici fiecare casă este împodobită cu obiecte de lut pictate cu mândrie de gospodari. Unde întorci privirea dai de cocoșul de Hurez, mândru încondeiat în culori vii pe câte o farfurie mare. Meșterul Bîscu ne așteaptă în prag. Pe altelierul său stă scris cu mândrie „Casa Ceramistului“.
În timp ce ne povestește despre arta olăritului, Mihai lucrează o bucată de lut moale ca un aluat de pâine. Picioarele meșterului învârt sacadat roata. Degetele modelează cu emoție materialul moale.
Arta ceramicii din nordul Olteniei a făcut înconjurul lumii datorită olarilor care muncesc zi și noapte în atelierele mici, dar valoroase. Fie vară, fie iarnă, ei stau neobosiți lângă roata și cuptorul ce scot adevărate comori.
„Facem un decor unic în lume“
Mihai își petrece în atelier majoritatea timpului. Nu mai ține minte șirul farfuriilor, oalelor și tuturor obiectelor ce au ieșit din mâna lui. „De mic am învățat să pregătesc lutul. Atunci era mult mai greu, îl pregăteam cu picioarele, acum ne-am mai modernizat îl facem într-un malaxor. Muncesc toată ziua în altelier. O fac cu drag și nu simt când trece timpul. Fiecare avem secretul nostru în prelucrarea lutului, dar și stilul nostru în decorare deoarece ceramica noastră este decorativă. Facem un decor unic în lume. Și eu am secretul meu. Dacă faci totul cu suflet, reușești. Niciodată nu număr obiectele pe care le fac, dar trăiesc din ceea ce muncesc în atelier“, povestește ceramistul.
„Ar trebui să existe o protecție a culturii locale din partea autorităților“
Vasele de lut se produc de sute de ani în Horezu. Acum în satul Olari mai sunt doar cinci familii care duc tradiția mai departe. Tinerii sunt descurajați pentru că pe piață se duce o concurență neloială. Piața este invadată de ceramică bulgărească și chinezească. Turiștii se lasă înșelați de multe ori și cumpără produse ieftine, însă de o calitate îndoielnică. „Este destul de greu pentru că piața a fost invadată de produsele bulgărești, chinezești, ungurești. Având în vedere că ceramica noastră face parte din patrimoniul UNESCO, ar trebui să existe o protecție a culturii locale din partea autorităților. Problema este că tinerii sunt descurajați. Foarte puțini mai sunt interesați să ducă tradiția mai departe. Ar fi trebuit să existe cel puțin 10-15 tineri care să lucreze ceramica, dar nu mai sunt pentru că nimeni nu îi încurajează“, spune Mihai Bîscu.
„Este foarte greu să intri pe piață“
Ceramica autentică de Horezu se deosebește prin decorul și motivele deosebite: cocoșul, spicul de grâu, coada de păun, pomul vieții sau rozeta. În atelierul ceramistului Bîscu, cocoșul este desenat pe toți pereții, iar oalele de lut stau întinse ca la expoziție. Spre deosebire de produsele contrafăcute, ceramica autentică de Horezu nu e smălțuită la exterior. „Mereu pe spatele obiectelor noastre este trecută semnătura. Eu am făcut o farfurie mare cu toate simbolurile: pomul vieții, cocoșul de Horezu, peștele, șarpele casei și soarele. Cocoșul de Horezu este marcă înregistrată la OSIM, cu toate acestea se găsește în comerț pe toate kitsch-urile. Este foarte greu să intri pe piață. Eu vând obiectele de acasă. Înainte se trăia foarte bine din asta și satul era bine dezvoltat. Acum este foarte greu“, explică olarul.
„Zona ar trebui valorificată. Horezu poate fi sufletul cultural al Olteniei”
Olarii spun că Horezu, unul dintre cele mai vechi centre ceramice din țară, riscă să dispară în câțiva ani dacă autoritățile nu o să gândească legi care să protejeze și să valorifice cultura unică în lume. Ceramiștii din zonă nu sunt încurcați când vine vorba de atragerea fondurilor europene ce ar putea să îi ajute să se dezvolte. „Statul ar trebui să dea o lege categorică de protecție a culturii ceramicii din zonă. Nu am accesat fonduri europene pentru că asta ar însemna să angajez oameni pe o perioadă de cel puțin trei-patru ani și nu îmi pot permite asta. Zona ar trebui valorificată pentru că Horezu poate fi sufletul cultural al Olteniei”, sunt cuvintele pe care Mihai Bîscu vrea să le transmită tuturor celor care pot îmbunătăți lucrurile.
