Ziua Armatei a fost sărbătorită, la Slatina, la statuia Ecaterinei Teodoroiu, monument pe nedrept abandonat la manifestările oficiale după 1990. Un colonel în retragere ajuns la 97 de ani le-a vorbit celor prezenți despre semnificația zilei.
Statuia eroinei de la Jiu, primul monument de acest fel ridicat în România, a redevenit astăzi, cu ocazia Zilei Armatei Române, locul de desfășurare a manifestărilor militar-religioase, după ani de uitare. Monumentul a fost repus în valoare prin reabilitarea zonei de la intrarea în municipiul Slatina, dinspre Craiova, astfel că oficialitățile județului s-au reunit la depunerea de coroane și jerbe de flori în acest loc intens „exploatat“ în communism. În fața statuii Ecaterinei Teodoroiu (eroina care a murit pe câmpul de luptă, la Mărășești, la comanda unui pluton din Compania a 7-a a Regientului 43/59 infanterie, din Divizia a XII-a, cu garnizoana la Slatina) elevii deveneau pionieri, un moment mult așteptat, dar se organizau manifestări oficiale și cu alte ocazii. După 1990 astfel de ocazii au devenit din ce în ce mai rare, pentru ca în ultimii 20 de ani să nu se mai întâmple nimic în acest loc, doar animalele localnicilor oprindu-se, din când în când, în fața statuii, să pască iarba care ajunsese să crească în voie.
Statuia din Slatina, realizată din bronz, în mărime naturală, de sculptorul Dumitru Mățăoan, a fost prima închinată femeii-erou. A fost inaugurată în 1925 chiar de Regina Maria, cea care în 1920 dispunea înființarea unui comitet de inițiativă care să se preocupe de realizarea monumentului. După cinci ani, suflarea întregului oraș era mobilizată la intrare, pentru marele eveniment la care a participat și regina. Străzile au fost împodobite cu ghirlande de flori, elevii s-au mobilizat exemplar, chiar și oamenii simpli și-au pus hainele de sărbătoare și au venit să sărbătorească momentul.
Astăzi, după vreme bună în care autoritățile au preferat alte monumente pentru a marca zile importante, coroanele și jerbele de flori, parada militară și scurtele discursuri au avut loc la statuia Ecaterinei Teodoroiu.
Altfel, manifestarea s-a desfășurat după același tipar. O așteptare mai lungă sau mai scurtă, fiecare după cât a ținut să fie de punctual, sosirea prefectului județului Olt, Silviu Neacșu, căruia i s-a dat onorul, o scurtă slujbă religioasă, discursuri, depunerea coroanelor de flori și parada militară, departe de fastul de altădată.
Singurul veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial prezent la eveniment, colonelul în retragere Dumitru Mihai, le-a deslușit celor prezenți semnificația zilei de 25 octombrie, amintind că personal se afla la acel moment pe câmpul de luptă. „Am scris lucrurile astea la etatea mea de 97 de ani“, a mai precizat veteranul, cu glas tremurat, stârnind admirația celor prezenți, care, în șoaptă, au comentat luciditatea, ținuta demnă și s-au gândit, odată purtați cu gândul la trecut, la sacrificiile făcute de generațiile care au luptat pe front.
Din păcate, „istoria vie“ despre care s-a vorbit în discursuri, cu referire la veteranii de război, se stinge încet. Asociația veteranilor de război din județ mai numără 98 de veterani din cel de-Al doilea Război Mondil și doar șapte văduve care și-au pierdut soții în război, numărul urmașelor veteranilor de război fiind ceva mai mare, aproximativ 1.400.
