Anxietatea ca emoţie umană trăită de toţi oamenii la un moment dat este o stare normală şi trecătoare. Însă, când simptomele de panică şi anxietate degenerează în atacuri de panică şi de anxietate vorbim deja de o tulburare emoţională, manifestată prin sentimente de frică şi nelinişte, la care se adaugă de palpitaţii, stres, transpiraţie.
Cu posibilitatea de a fi prezentă chiar şi în cazul copiilor şi adolescenţilor, anxietatea se diferenţiază de frică prin caracterul ei iraţional, nejustificat de prezenţa unor situaţii periculoase. Anxietatea poate fi clasificată astfel: fobiile, tulburarea de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă, reacţia acută la stres, tulburarea de stres posttraumatic, anxietate generalizată.
Tulburarea obsesiv-compulsivă este o tulburare anxioasă în care persoana se teme fără motiv şi încearcă să controleze teama prin ritualuri care reduc anxietatea. Imaginile sau gândurile supărătoare care apar frecvent se numesc obsesii, iar ritualurile practicate (mentale sau comportamentale) pentru a preveni apariţia acestora sau pentru a le îndepărta se numesc compulsii, ca de exemplu spălatul excesiv al mâinilor, duşuri excesiv de frecvente. Cele mai frecvente obsesii sunt: preocuparea exagerată faţă de murdărie şi germeni, îndoieli repetate, ordine desăvârşită, gânduri legate de violenţă sau rănirea altor persoane, atingerea lucrurilor sau numărarea lor timp îndelungat, preocuparea faţă de ordine şi simetrie, probleme sau gânduri care sunt în contradicţie cu convingerile religioase ale persoanei în cauză.
Caracteristicile atacurilor de panică
Tulburarea de panică este caracterizată de atacuri de panică cronice, repetate şi neaşteptate. Aceste atacuri sunt crize de teamă foarte puternică atunci când nu există un motiv pentru această teamă. Atacurile de panică pot însoţi mai multe tipuri de tulburări anxioase, nu numai tulburarea de panică. Cele mai frecvente simptome ale atacurilor de panică sunt: bătăi puternice de inimă; transpiraţii; tremurături; scurtarea respiraţiei; senzaţie de sufocare; greaţă sau dureri abdominale; ameţeală sau confuzie. Tulburarea de stres posttraumatic presupune expunerea la o traumă în care persoana a trăit o serie de sentimente intense: frică, neputinţă şi groază. Persoana prezintă coşmaruri, retrăieşte mental evenimentul traumatic, se simte amorţit emoţional şi tresare, se sperie cu uşurinţă. Femeile dezvoltă mai uşor această tulburare decât bărbaţii. Tulburarea de stres posttraumatic se diagnostichează dacă simptomele durează mai mult de o lună. Simptomele debutează, de obicei, în primele trei luni de la eveniment, deşi ele pot apărea şi la ani de zile după aceea.
Tulburarea de anxietate generalizată, cea mai gravă formă de anxietate
Cea mai gravă formă de anxietate este tulburarea de anxietate generalizată: anxietate excesivă, grija permanentă faţă de evenimente din viaţa de zi cu zi, fără motive evidente de preocupare. Persoanele afectate de anxietatea generalizată sunt mereu în aşteptarea dezastrului – acestea se preocupă fără încetare şi fără limite de familie, muncă, şcoală, bani, sănătate. Practic, gândurile şi emoţiile negative îţi domină gândirea, iar viaţa de zi cu zi devine o stare constantă de grijă, frică, teamă. În plus, persoanele cu anxietate generalizată simt în acelaşi timp cu starea de anxietate stări precum oboseală generalizată, insomnie sau oboseală la trezirea din somn, nelinişte, irascibilitate, iritabilitate, probleme de concentrare şi memorie, dureri generalizate, încordare musculară. Procesul de evaluare şi stabilire a diagnosticului este unul complex şi nu poate fi realizat decât de către un specialist (psiholog clinician sau psihiatru). Un diagnostic de anxietate generalizată este pus atunci când o persoană trăieşte timp de cel puţin șase luni o stare de îngrijorare sau preocupare excesivă pentru diverse lucruri sau aspecte ale vieţii sale: muncă, şcoală, familie, stare financiară, sănătate etc.
