Semnale de alarma

Deutsche Bank apreciaza ca „la peste zece ani de la inceputul tranzitiei, Romania nu este perceputa ca avind o economie de piata functionala“

Printre analizele difuzate foarte recent de catre organismele UE se afla si un studiu realizat de Barbara Böttcher si Moritz Schularick, cercetatori din cadrul prestigioasei institutii financiare care este Deutsche Bank. Foarte interesante si, din pacate, profund semnificative pentru a sintetiza opiniile impartasite acum de cercurile politice majoritare si influente de la Bruxelles sint remarcile care privesc Romania (alaturi de Bulgaria), in contextul deciziei clare luate la Laeken privind nominalizarea grupului de zece tari capabile de a se integra in primul val de aderare la UE, care se va produce in 2003.

Criteriul cel mai important de analiza este, evident, cel economic, deoarece, pe de o parte, capacitatea de adaptare a UE la integrarea primului grup de tari va fi un test esential pentru credibilitatea continuarii procesului de extindere si, pe de alta parte, pentru a se vedea care vor fi efectele reale ale integrarii asupra economiilor noilor tari membre. S-ar parea ca faimoasele „criterii politice Copenhaga“ (democratie, respectarea valorilor statului de drept, drepturile omului) au fost considerate un bun cistigat la nivelul tuturor statelor candidate, dar studiul german afirma totusi ca „alegerile din Polonia, Bulgaria, Lituania si Romania evidentiaza faptul ca sistemele de partide politice nu sint suficient de bine stabilite si ca, in functie de situatia economica, la nivelul peisajului politic se pot materializa rapid schimbari majore. Alegerile parlamentare din 2002 in Republica Ceha si Ungaria ar putea sa demonstreze inca odata acest lucru“.

Semnale de alarma? Cu siguranta, caci problemele sint reale, corect identificate de specialistii germani: „conflictul potential intre tinta pe care o reprezinta reducerea inflatiei si dorinta de recuperare a intirzierilor prin intermediul cresterii economice… dobinzi reale la un nivel inalt se pot dovedi necesare pentru a reduce doar in citiva ani inflatia la nivelul decis de criteriile Maastricht, dar aceasta va eroda procesul de crestere economica“; „un prim semnal de alarma il reprezinta faptul ca – in afara de citeva exceptii – balanta bugetelor din statele candidate s-a deteriorat… fiind afectata de doua blocuri de costuri simultane: continuarea cheltuielilor pentru restructurarea economiilor si noile cheltuieli produse de pregatirea aderarii la UE“; „rata inalta de somaj este inca o enorma problema economica si politica in cele mai multe dintre tarile candidate… pentru 2001, nivelul putind fi chiar aproape de 14%“.

Dar riscurile sint si ele diferentiate, primul grup de tari candidate prezentind un grad mai mic de risc si o mai mare capacitate de anihilare a ceea ce ar putea reprezenta probleme de adaptare prin adoptarea si aplicarea in mare masura a acquis-ului comunitar in multe sectoare ale economiilor nationale. In termenii analistilor politici de la Bruxelles, aceste tari poseda „maturitatea necesara de adaptare“.

In acest sens, cercetatorii germani apreciaza ca „doar Romania si Bulgaria mai au de parcurs un drum destul de lung pina la atingerea maturitatii economice si politice necesare pentru obtinerea calitatii de membru UE. Dar, oricum, aceste doua tari si-au fixat ele insele tinta de a se alatura UE doar in 2006/2007… Ar fi contraproductiv sa se intirzie procesul aderarii pina cind Romania si Bulgaria vor fi si ele pregatite“. Desi cele doua tari sint citate separat la capitolul „probleme“, analiza ulterioara – in subcapitolul intitulat „Intuneric si lumina in Balcani“ – vine sa confirme existenta unor diferente sensibile, marcind o viguroasa miscare de revenire a Bulgariei, tara care, la finele anului trecut, a reusit excelenta performanta de a deschide un foarte mare numar de capitole de negocieri, ceea ce o face „sa se situeze inaintea Romaniei, vecinul sau din Europa de sud-est… realizind progrese considerabile pe linia indeplinirii Criteriilor Copenhaga“.

In ceea ce priveste tara noastra, aprecierile sint sumbre: „Raportindu-ne la progresele facute de Bulgaria pe calea reformelor, este intarita impresia ca, in acest an 2001, Romania nu numai ca a esuat in a tine pasul cu tarile din primul grup de aderare, ci este si in primejdie sa ramina in urma Bulgariei. Raportul Comisiei este foarte clar in acest sens. Chiar daca Romania a inregistrat ceva progrese in ceea ce priveste stabilizarea macroeconomica, a reluat procesul de crestere economica si a aprobat un nou acord cu Fondul Monetar International, ea nu este inca perceputa – la peste zece ani de la inceperea tranzitiei – ca o economie de piata functionala. In opinia Comisiei Europene, chiar si pe termen mediu, economia romaneasca nu va fi in stare sa faca fata presiunii competitionale din cadrul UE“.

Concluzia analizei: „Indicatorul nostru de convergenta confirma evaluarea Comisiei privind Romania si Bulgaria: in timp ce Romania continua sa se lupte pentru a atinge stabilitatea macroeconomica, Bulgaria isi deschide drumul pentru a merge mai departe inainte“.

Analiza surprinzatoare? Daca ne uitam la lista cumulativa a procesului de negocieri, vedem ca, pentru prima oara, Romania este situata extrem de mult in urma penultimei tari (Bulgaria), cu un raport aproape dublu de capitole inca nedeschise. Sigur, putem recupera. Sigur, situatia poate fi alta daca ne vom tine de promisiunile ferme luate la Laeken. Dar, pe de altta parte, nu trebuie sa uitam ca, tot la Laeken, oficialii UE au promis o strategie speciala de asistenta pentru Romania. Transmiterea doar de semnale de alarma se poate dovedi, in termen lung, o tactica neproductiva daca nu este dublata si de o schimbare reala a doctrinei politice a „asistentei europene“. Perpetuarea si – iata – adincirea diferentelor intre tarile candidate nu fac bine nimanui si, in primul rind, procesului de construire a Europei Unite. Iar implozia economiilor unor tari aflate la perimetrul constructiei europene poate avea, ca intotdeauna in istorie, efecte dintre cele mai neasteptate. Care este, in acest sens, noua strategie a Uniunii Europene pentru Romania?