Zilele acestea se discuta mult in presa româneasca despre costurile pe care românii le-ar plati („din buzunarul lor gaurit“, cum spune duios un politician care le stie pe toate si limba rusa pe deasupra) o data cu integrarea in Uniunea Europeana.
Partidul Popular România Mare sustine ca Uniunea Europeana a taiat fondurile europene destinate României si Bulgariei. Este partial fals, caci Comisia Europeana a propus citeva cifre pentru ultimele doua tari aflate in curs de integrare, iar Parlamentul European le-a acceptat, tinind seama si de bugetul total al Uniunii in perioada 2007 – 2009. Este insa adevarat ca, in primavara anului trecut (2004), in presa germana au aparut articole care sustineau ca România si Bulgaria vor costa bugetul Uniunii 44 de miliarde de euro, iar Germania, ca principal contribuabil comunitar, aflata in recesiune economica, nu poate si nu vrea sa contribuie la integrarea unor tari considerate inapoiate, corupte si indaratnice. Articolele au fost inspirate de ecologisti si crestin-democrati. Cifrele avansate nu aveau nici o justificare, dar lumea le-a tinut minte si sint folosite acum drept argumente rationale.
Tot despre costuri vorbeste si presedintele Traian Basescu. De fapt, aceasta a fost singura sa solutie la problemele complexe ale integrarii europene: sa li se explice românilor ca integrarea ii va costa. Este de-a dreptul ciudat cum intr-o lume plina de informatii, care iti vin prin mass-media, internet, tiparituri, telefoane mobile, conversatii directe, asemenea gaselnite pot fi ascultate si crezute. Reactia de saptamina trecuta a unor parlamentari europeni, exprimata la votul in plen privind aprobarea Tratatului comun de aderare a României si Bulgariei, a fost generata si de afirmatiile candidatului prezidential Traian Basescu referitoare la faptul ca românii vor plati integrarea.
Nu este adevarat.
Uniunea Europeana este cel mai mare contribuitor gratuit la produsul intern brut al României din toata istoria moderna a acestui stat. Uniunea Europeana a platit peste patru miliarde de euro (cam jumatate din bugetul fiscal anual al României) ca fonduri de preaderare (PHARE, SAPARD si ISPA si alte programe sectoriale). Parlamentul European a aprobat 11 miliarde de euro fonduri de integrare pentru România, dintre care sase miliarde de euro plati directe. Aceasta inseamna ca, in perioada 2007-2009, se vor contracta 11 miliarde de euro, dar se vor deconta direct sase miliarde. Oricum, sint peste doua miliarde de euro pe an. Peste 60% din acesti bani se duc pe finantarea activitatilor economice ale societatilor comerciale si autoritatilor locale. Banii acestia vor crea deci profit pentru privati si pentru primariile si consiliile locale, care vor fi capabile sa scrie proiecte si sa le implementeze. Diferenta se duce la sustinerea justitiei, administratiei publice, politiei de frontiera, Parchetelor, politiei, societatii civile, chiar si presa independenta primeste cite ceva. Totul, pe baza pe competitie, de proiecte, de justificari, unele poate excesive, e adevarat, dar mai bine o hirtie in plus decit un dosar penal in plus.
Cu alte cuvinte, pina la aderare, românii au primit (nu toti, si nu fiecare) cite 2.000 de euro de la europeni pentru a ne pregati administratia publica, sistemul politic si sistemul economic pentru situatia de membru deplin. In anii 2007-2009, românii vor primi cite 1.000 de euro pe an in medie fiecare pentru a fi membri onesti, civilizati si productivi ai Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, ni se dau bani sa evoluam. Banii sint insotiti de conditii, iar unele dintre ele deranjeaza intelighentia politica. Dar publicul românesc este atit de dornic de a deveni membru cetatean deplin al Europei ca, vrind-nevrind, politicienii (toti, ca sa nu avem vorbe) au fost obligati sa faca tot ce trebuie sa faca din proprie initiativa.
Dar costuri vor fi. Vor plati cu scaunul unii politicieni care viseaza cai verzi pe pereti si care vad in functia publica o sursa de imbogatire personala. Vor plati cu locuri (sau locurile) in parlament acele partide care vad in Europa o adunatura de capitalisti setosi de singele curat al bietului român exploatat. Vor plati cu functia acei politisti, procurori, judecatori care sint mai atenti la cuvintele susurate pe telefonul mobil decit la litera legii. Vor plati cu averea acei oameni de afaceri invatati sa dea 10% cind primesc contracte grase de la autoritatea publica, indiferent de culoarea ei politica. Da, in acest sens, integrarea europeana are costuri. Numai ca trebuie sa fim atenti sa nu scape cei ce trebuie sa plateasca aceste costuri.
