Tot mai multi polticieni se apuca sa vorbeasca despre prioritatile României. Multi sunt insa intr-o mare confuzie. Confunda prioritatile tarii cu prioritatile lor. Electorale. Sâmbata aceasta, a venit rândul domnului Emil sa vorbeasca despre prioritatile României. Il stiti pe domnul Boc Emil! Cel care propunea TVA redus doar cu buletinul. Ei bine, care erau prioritatile României in acceptiunea domnului Emil? Citez, asa cum a fost Domnia sa preluat de agentiile de presa: „Prioritatile României sunt sinistratii, medicamentele compensate, pensiile si integrarea in Uniunea Europeana“.
Cu toata stima cuvenita pentru cunostintele de economie ale domnului Boc, simt nevoia sa ii atrag atentia ca a vorbi despre prioritatile României este un lucru care solicita foarte multa responsabilitate si cunostinte temeinice. Pentru ca altfel riscam sa ne alegem alte prioritati, si sa o dam in bara. Cu toata compasiunea pentru sinistrati, Domniile lor nu reprezinta prioritatile tarii. Sinistratii reprezinta efectul faptului ca prioritatile tarii au fost altele decât cele economice. Ca acum stam si constatam si dam vina pe Ceausescu pentru digurile facute pe vremea sa, chiar daca, in urma cu un an, la precedentele inundatii am fost avertizati.
Soarta sinistratilor reprezinta o prioritate pentru autoritatile locale, dar, pentru tara, prioritatea ar trebui sa o reprezinte prevenirea efectelor inundatiilor. La fel, nici pensiile nu fac parte din prioritatile tarii. Pensiile mici reprezinta, de asemenea, consecinta lipsei de prioritati in acest domeniu. Sunt rezultatul analfabetismului economic al unor reprezentanti ai statului care ar fi trebuit sa cheltuiasca eficient banii bugetului, sau, sa nu-i cheltuiasca deloc. Faptul ca România are 6 milioane de pensionari si spre 5 milioane de contribuabili la bugetul pensionarilor este tocmai consecinta faptului ca statul, in loc sa isi reformeze aparatul, a trimis oameni inca tineri, in putere, la pensie si i-a scos din viata activa, propulsându-i in pasivitate.
A considera pensiile printre prioritatile tarii, in locul stimularii celor care sunt inca in putere si ar trebui stimulati pentru ca ei, viitori pensionari, sa aiba pensii mai mari in viitor este cel putin riscant. Cum poti majora peste noapte pensiile? Nu poti! Amagirea cu majorarea punctului de pensie nu este decât o promisiune demagogica. Cum poate bugetul sa majoreze pensiile acum? Simplu, luând din alta parte. De unde? Pai, poate de la asigurari de sanatate. Or atunci, lovesti fix in cei care atunci când vor fi bolnavi, vor avea nevoie de ingrijire medicala si nu o vor primi. Sau, luând de la invatamânt si cercetare. Majorarea pensiilor trebuie facuta neaparat, dar ca o consecinta a altor masuri active (cresterea veniturilor la buget, stimularea economica, si mai ales, prin investitii). Bag de seama ca printre prioritatile tarii, in acceptiunea domnului Boc, nu se numara invatamântul, nu se stimuleaza crearea de plus valoare in viitor.
Bag de seama ca, printre prioritatile aceluiasi domn, nu se numara cresterea economica, reducerea inflatiei sau atentia asupra modului in care se majoreaza preturile la carburanti, curent sau gaze. Toate ar permite si cheltuieli mai mici pentru pensionari, si, implicit venituri suplimentare. Bag de seama ca se considera ca prioritate medicamentele compensate in loc de sanatatea publica. Or, nevoia de compensate nu este decât un efect al faptului ca starea de sanatate a românilor se deterioreaza pe fondul unei vieti economice dificile. Se fundamenteaza ca prin taxa de viciu, starea de sanatate a românilor se va imbunatati, ca vor fuma mai putin, pentru ca tigarile vor fi mai scumpe. Este doar o mare pacaleala. Românii vor mânca mai putin pentru a-si cumpara tigarile care vor fi mai scumpe. Iar starea lor de sanatate se va deteriora. Nu asa se inhiba fumatul. Cum au inhibat americanii fumatul? Pai, in primul rând prin mentalitate, si apoi prin pret. Pentru ca in Statele Unite gasesti aceleasi tigari si la 3 dolari, si la 8 dolari pe pachet. Dar, s-a schimbat mentalitatea. Congresmanii lor, care au interzis fumatul in locurile publice, sunt primii care respecta acest lucru, nu ca la noi.
Prioritatea in domeniul sanatatii ar trebui sa fie nu medicamentele compensate, ci masurile care sa duca la o sanatate mai buna, sau o crestere a nivelului de trai. Cumulate, acestea ar reduce nevoia de medicamente compensate. Este o chestiune de optica. Dar, fundamental, prioritatile tarii sunt cele economice. Daca economia functioneaza, oamenii câstiga mai bine, au mai putina nevoie de compensate, economiile realizate pe perioada activa a vietii le vor permite sa aiba, pe lânga pensie, in perioada pasiva, inca o resursa. Asadar, ceea ce a enumerat domnul Boc nu reprezinta, in opinia mea, prioritatile României, ci consecinta lipsei de prioritati de pâna acum. Analfabetism economic. Si totusi, cine stabileste prioritatile României? Presedintele? Parlamentul? Domnul Boc? Domnul Boc in nici un caz. Teoretic, ar trebui sa le stabilim noi toti – românii! Dar românii nu au decât un instrument major prin care pot decide cine sa ii reprezinte in stabilirea prioritatilor.
Votul. Or, urmare a votului nostru, se alege Parlamentul si presedintele. Presedintele este acum suparat pe Parlament, pentru ca nu il lasa sa stabileasca de unul singur prioritatile. Pe data de 5 mai, Traian Basescu a sesizat Curtea Constitutionala cu privire la neconstitutionalitatea Ordonantei de Urgenta nr. 99/2005, pentru modificarea si Completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului. Concret, presedintele este suparat ca poate decide doar restrictiv organizarea si desfasurarea referendumului.
Presedintele vrea consultarea poporului in probleme de interes national, dar legea nu ii ofera prea multe optiuni de interes national, asa ca, nu poate decide referendum oricând si oricum, ci, in unele situatii, doar atunci când vrea Parlamentul. Care Parlament, rezultat al vointei natiunii exprimata prin vot, poate fi in dezacord cu presedintele tarii, si sa se opuna referendumului. Concret, presedintele ar putea dori un Parlament unicameral, dar actualul legislativ s-ar putea opune, considerând ca nu este o chestiune de interes national, iar referendumul s-ar face mai greu sau nu s-ar face deloc. Când ar putea vrea presedintele un Parlament unicameral? In orice minut sau atunci când si-ar da seama ca altfel nu poate provoca anticipate. Daca poporul, prin referendum, ar vrea Parlament unicameral, s-ar schimba situatia. Or, ar putea fi aceasta o prioritate a tarii? Provocarea anticipatelor este consumatoare de timp si resurse, la fel ca si anticipatele in sine (tineti minte ignorarea inundatiilor de anul trecut, pe fondul jocului de-a demisia). Si atunci, ramâne un singur raspuns la intrebarea: Cine stabileste prioritatile României: Nici domnul Boc, nici Parlamentul, nici chiar presedintele României, ci noi, românii, atunci când avem ocazia. Or, atunci când avem ocazia, trebuie sa o facem responsabil. Pentru ca altfel mai asteptam patru ani.
Patru ani in care prioritatile vor fi tot sinistratii, tot pensiile si tot medicamentele compensate. Adica, tocmai consecinta lipsei de prioritati.
