Pe vremuri, magazinul „Victoria“ din Bucuresti avea o reclama celebra: „50 de magazine intr-unul singur“. Parafrazând sloganul ceausist, putem spune ca partida de mâine, de la Târgu Jiu, va contine doua meciuri intr-unul singur.
Intâi e vorba de meciul care probabil ca va readuce Universitatea Craiova in loja fotbalului românesc. Sibiul n-are forta, interesul si nici vointa sa puna probleme. Locurile si loturile celor doua echipe tin loc de orice comentariu pe respectiva tema. Asadar, mâine seara, la ora 18.45, Craiova va reveni pe harta primei divizii. Nici nu stim cum sa denumim primul esalon, din moment ce, luati cu susaneaua americana si cu masluirea arbitrajelor de tot felul, cuplul Nasu’ – Corleone a uitat sa inregistreze la OSIM marca Divizia A, luata de un fabricant de cornuri de prin Galati, dar si pe cea de Liga I, aflata in posesia celor cu iaurturile Danone!
In fine. Promovarea matematica trebuie privita insa nu ca un capat de drum, ci ca inceputul altuia. Dumitru Dragomir zice ca, pentru a rezista la anul, Universitatea ar trebui sa mai aduca vreo patru-cinci jucatori. Cum le zice Corleone, mai rar, dar am senzatia ca de data asta greseste. Ca sa faca fata unui sezon caruia deja ii cam trosnesc falcile – vor retrograda patru echipe – Craiovei de azi i-ar mai trebui cam inca o echipa. Cu lotul care s-a chinuit pe la Câmpina, Sibiu, Giurgiu sau Urziceni, tare mi-e ca la anul pe vremea asta oltenii vor sta cu clasamentul in fata si-i vor trece toate apele Dunarii nervoase…
Sa zicem ca pâna atunci mai e, iar promovarea merita sarbatorita. Cum spuneam, mâine va fi vorba de doua meciuri. Meciul cu Sibiul si meciul lui Silviu Lung, daca acesta va intra in poarta Universitatii. Si ar fi pacat sa nu intre. Nu stiu daca ar fi ca un meci de retragere. Mai degraba, meciul de retragere al lui Silviu Lung, cel mai mare portar din istoria fotbalului românesc, al lui Balaci, al lui Camataru, Cârtu, Tilihoi si toti ceilalti a avut loc pe 20 aprilie 2003, când Craiova cea frumoasa si Maxima a sarbatorit pe fostul „Central“ doua decenii de la semifinala cu Benfica.
Dar indiferent ce semnificatie va avea pentru Silviu Lung meciul de mâine, gorjenii ar trebui sa-si ia copiii in brate, vorba poetului, si sa mearga la stadion cu speranta ca ar putea vedea pe viu unul dintre eroii Craiovei Maxima. Un tip modest, serios si mândru, un fotbalist urias care a aparat poarta Universitatii si orgoliul oltenesc pe cele mai mari arene ale Europei. A facut-o ca pe ceva firesc si n-a cerut nimic in schimb, procedând cum doar marile caractere sunt in stare sa o faca.
Sa ne traiesti, Silviu Lung!
