E bine ca unele lucruri au inceput sa se clarifice. Ca de pilda intrarea in Uniunea Europeana. S-a hotarât; ori intram ori nu intram. Si opiniile cetatenilor sunt unanime, desi diverse. Unii spun ca intram la un nou stapân. Dar nu ne obliga nimeni s-o facem. Nici vechiul stapân nu ne-a obligat; ne-a rugat frumos cu ajutorul tancurilor. Altii spun ca daca intram in UE toate se rezolva; singura dificultate este ce vom face cu atâtia bani. Mai sunt unii care spun ca e bine asa cum suntem de 16 ani; fara nici un stapân. Se poate fura in deplina siguranta; principalul este sa ne manifestam entuziasmul pentru aderare, dar sa facem totul, dragi tovarasi, ca ea sa nu se realizeze. Sunt si multi oameni patiti si resemnati care spun: „Cum o vrea Dumnezeu“. Ca intotdeauna, suntem un popor unit si nici eu nu sunt de acord cu mine insumi. Pe de o parte, regret ca tara mea este considerata printre ultimele din Europa; regretul este cu atât mai mare cu cât sunt sigur ca aceia care sunt vinovati de acest lucru nu vor fi pedepsiti niciodata. Constient de faptul ca democratiile europene sunt departe de a fi perfecte sau macar total acceptabile, mi se pare ca alta alternativa n-avem. Ne-ar trebui insa niste conducatori responsabili si priceputi care sa gestioneze convenabil raportul intre interesele noastre si interesele lor. Nimeni nu poate fi atât de naiv sa creada ca aia vor munci pe brânci ca sa ne dea noua banii, iar noi sa stam cu mâna-n sân; va trebui sa ne spetim si noi muncind. Ne place sau nu, in lumea de azi totul se vinde sau se cumpara. Nu afinitatile doctrinare sau politice ne determina sa mergem pe acest drum, ci optiunile noastre privind calitatea vietii pe care ne-o dorim. Vrem autostrazi, vrem sate cu apa curenta, canalizare, closete si bai individuale sau ne multumim cu ce avem. (Desi taranii din satele inundate au deja WC-uri). Ca singuri nu suntem in stare sa facem mare lucru ne-o dovedeste, pe de o parte, experienta ultimilor ani si, pe de alta, comparatiile intre noi si altii. Dar chiar de ne-or da astia bani, vom sti la ce sa-i folosim? Experienta ne arata ca unii dintre noi in mod sigur vor sti…
Cheia portii de intrare in alta lume e la noi; Barroso ne-a spus-o: „Puneti osul la treaba“. Am admirat clarviziunea acestui diplomat care si-a dat seama ca la noi cei care muncesc cu adevarat sunt numai piele si os. Asa ca n-a spus sa punem slaninile la treaba. Iata alt lucru clarificat.
Si Geoana si-a clarificat optiunile si ne-a aratat unde ii e locul; in grupul „Vacanta Mare“.
Si Basescu si-a clarificat unele lucruri si ne-a demonstrat cât de avansata e medicina in Austria, multumind ziaristilor care erau cu el. Deci, daca la acestia ce au in cap iese pe gura, la presedinti daca umbli la coloana iese ceva pe gura.
Alta clarificare este cu aceasta boala a gainilor; in spatele ei stau multe gainarii si gainari.
Stolojan si-a clarificat starea sanatatii. Când era bolnav, plângea Basescu; acuma ca-i sanatos, plânge Tariceanu.
Si pentru tinerele eleve s-au clarificat unele lucruri; nu importa bacalaureatul, ci mult mai mult Irinel. Povestea aceasta de dragoste sfâsietoare este varianta autohtona a lui „Faust“. Numai ca, deoarece pe vremea aceea nu exista Viagra, Faust a fost nevoit sa-si vânda sufletul diavolului. Celebrul rondo al lui Mefisto, „Nu deschide poarta, draga/ Daca n-ai inel“ a devenit „Deschizi usa la Rolls Royce/ Daca ai Irinel“.
Pentru mine este clar; la noi sunt multe lucruri neclare. Si daca vom intra in UE multe dintre ele va trebui sa devina si mai neclare.
