Cam multa agitatie la inceputul acestei veri. Raportul de tara nu a vorbit prea clar despre sansele noastre de a fi la 1 ianuarie 2007 acolo unde trebuie, in UE. Asa ca nervozitatea bântuie mediile politice. Boala lui Basescu a facut putina liniste, cât a lipsit. Ne si miram cum de nu se mai cearta nimeni cu nimeni. Paream o tara normala cu politicieni determinati sa isi faca lectiile pentru Bruxelles. O data Basescu intors de la Viena, lucrurile s-au agitat iar. Liderii din esalonul doi PNL si PD, desemnati de conducerile partidelor, se ataca reciproc. Care de care mai inveninat, mai focos. Parca nu ar sti ca, daca isi intorc spatele, pierd puterea. Impreuna. Alianta D.A. detine puterea, nu PD sau PNL. Vocea moderatiei a disparut, portocaliii sunt in draci, gata sa se provoace la duel. Resentimentele sunt mai mari in Alianta decât intre PD si PSD, de pilda, sau PNL si PRM. Citesti zilnic in jurnale alte provocari, atacuri, polemici. Vorbe de claca, adesea fara sens. Doar asa, ca sa ii vada lumea, sa apara prin mass-media si sa isi faca reclama, sa nu dea impresia cumva ca dorm in transee.
Ultima tema in disputa are o miza mare si reala. Guvernul. Atacul la adresa lui Tariceanu este evident, dar sa spunem ca problema este una care trebuie cum-necum rezolvata. Chiar din vara asta, in iunie daca se poate, pentru a trimite la Bruxelles un mesaj ca suntem hotarâti sa ne miscam repede. Luna asta UE poate lua o decizia asupra datei, o decizie pe care o dorim. In plus, daca ea ar veni acum, am avea o vara mai linistita. Impuse de la Cotroceni, prin vocea lui Emil Boc si a democratilor, remanierea si restructurarea guvernului sunt gaselnita acestei manevre politice care tinteste sa puna in dificultate partenerii de coalitie. PD a iesit la un atac la baioneta. Sa spunem ca noua formula guvernamentala trebuia asezata inca din ianuarie 2005, conform promisiunilor din campania electorala. A fost una dintre temele electorale, un guvern mai mic, birocratie diminuata radical. In vâltoarea formarii cabinetului Tariceanu, cu negocieri complicate, purtate in viteza, s-a pastrat structura guvernului Nastase. Dupa un an si jumatate, totusi ADA incearca sa bifeze un punct din program. Palatul Victoria trebuie sa adopte alta configuratie: cu ministri mai putini, de la 24 la sub 20, cu agentii reduse cu o treime. Ungaria tocmai a anuntat joia trecuta ca reduce numarul membrilor cabinetului de la 17 la 12. Dar Ungaria e deja membra in UE si se pregateste sa intre in zona euro. Corect, dar si România trebuie sa faca la fel. Cu cât mai devreme cu atât mai bine. Chestiunea este insa nu la cifre, la statistica, ci la culoarea politica a celor trimisi la plimbare. Cine va lasa sânge in aceasta mutare? Câti ministri liberali vor disparea si care, dar de la democrati? Va fi sacrificat Flutur, dar Boagiu? Dar Nicolaescu? Sau Barbu? Alta problema e tot una politica. Este remanierea o capcana in care este impins Tariceanu, pentru a provoca o criza de proportii, chiar caderea guvernului? Este o carte ascunsa pe care o joaca Basescu? Sau cei patru vor ajunge la o intelegere? Ce carti joaca PD impins de la spate de Basescu, ce atuuri are PNL? Cum se pozitioneaza PSD in aceasta criza? Social-democratii au cerut demisia unor ministri. Se vor afla ei pe lista celor concediati? Cât este PSD de determinat sa faca opozitie dura? Geoana face declaratii radicale in ultima vreme, care ar exclude scenariul unei intelegeri subterane cu PD sau PNL. Dar poate fi un joc de imagine pentru public. E de presupus ca PSD nu este interesat in caderea guvernului. Una, pentru ca Tariceanu este cel mai puternic obstacol in calea subordonarii guvernului de catre Basescu si nu PSD isi doreste prezidentializarea regimului. Alta, pentru ca nu e pregatit sa vina la guvern si nici pentru o campanie electorala.
