Asadar PC, ex-PUR, nu se mai retrage de la guvernare. Dupa tot tam-tamul, pâna la urma elefantul a facut un soricel. Nu ca PC ar fi un mare partid, dimpotriva, abia ajunge la 2% in sondaje, desi are 31 de parlamentari, intrati pe listele PSD ce e drept. Mai poseda, mireasa inzestrata, si câteva televiziuni si gazete prin ograda proprie. Dar zgomotul facut de Dan Voiculescu a fost de mari dimensiuni, bazat pe vechiul adagiu, „dupa mine potopul!“ Mare montare Hollywood… Daca nu e Domnia sa vicepremier, si daca a fost demascat de CNSAS, atunci sa se aleaga praful! CNSAS l-a gasit, rasfoind prin dosarele, ca ar fi avut lungi stagii pe lânga brava Securitate autohtona, si ca a umblat prin anii ‘70 – ‘80 dupa bistari, afaceri atât pentru regim, cât si pentru conturile proprii cu care dupa ‘89 si-a tras parale multe. Plus un partid, si mass-media cât un imperiu. Daca ar fi stat acasa, cu copiii si gradina, sigur ca dosarul Felix nu mai iesea la iveala. Daca isi vedea de afaceri numai, poate ca scapa. Dar asa, si politica, si media, si afaceri, toate la un loc, având atârnat de gât cataroiul cu denunturi, e cam mult. Dar nu s-a sesizat in 16 ani aproape nimeni, in afara de câtiva jurnalisti care au si fost târâti prin tribunale… Dar lucrurile au capatat alta turnura in doua puncte fixe. O data când PC il retrage pe George Copos de la guvern si il anunta festiv pe Dan Voiculescu. Doi, când CNSAS primeste un milion de dosare, asa de distractie, cadou de la Basescu. Basescu având si el propriile zone de umbra, care nu vor fi luminate prea curând. Oricum nu cât este presedinte. Asa ca una peste alta, odata aparut Voiculescu pe lista, mai avea un pic si se ducea la Cotroceni sa ii fie semnata numirea, si sa depuna juramântul, dar… uite ceasul rau! Partida de vânatoare s-a deschis! PD isi aratase deja pretentiile. Sa ramâna guvernul fara vicepremieri, sau sa aiba unul singur, PD-ist neaparat. Scandalul, altfel zis ghinion, noroc, coincidenta, a picat la fix. Dar cine mai crede in concidente?
Au urmat zile de fior si râs, cu conferite de presa, talk-show-uri, scene de tot hazul, vorbe belicoase, tragicomice, cu sfâsieri si amenintari… Totul s-a derulat insa in culise, nu la vedere, cum s-ar crede. Noi, naivii, am citit declaratii, am vazut la televizor tot ce trebuia vazut. Dar partida de pocher se juca in alta parte. Miza nu a fost capul lui Voiculescu. Numai naivii puteau crede asa ceva. Noi, adica. Guvernul a fost tinta intregii afaceri, chichirezul acestei crize. Cocteilul având ca ingrediente motiunea de cenzura, „anuntata“ chiar de discursul lui Basescu de lunea trecuta, plus retragerea PC de la guvern putea fi chiar letal. PD nu se stia cum vota, PC la fel, PRM idem. Parca PSD avea intentii mai fericite?… Ramâneau liberalii, si ei dezbinati, si UDMR sa sustina cabinetul. Asa la inceputul verii puteam sa intram intr-o vacanta foarte agitata, sa dam cu tifla preparativelor pentru UE. Mai bine o criza, declaratii sforaitoare, alta coalitie, alta majoritate parlamentara. Schimbarea stapânilor – bucuria nebunilor. Sunt destui in coalitia de la putere care cred ca nu au primit ce meritau. Ei se uita cu frustrare marita la fotoliile ministeriale. Guvernul parea dus, gata sa cada. Deja prin Bucuresti circula Dracul gol prin birourile politicienilor. Am auzit din „surse serioase“ despre vreo trei echipe de schimb pentru cea a lui Tariceanu. Toate iesite ca din joben saptamâna trecuta, facute de baieti din cartier ori Cismigiu.
Dar PC a hotarât sa ramâna lipit de putere. Unde sa se duca? Sefii lui si-au dat seama probabil ca numai la putere pot reprezenta ceva. In opozitie sunt rejectati de PSD (ca tradatori) si PRM. PC are slabe sperante sa mai intre in parlament. Frica pazeste pepenii.
