Desecretizarea dosarelor a provocat o furtuna, cum era de prevazut. Si ea se afla abia la inceput. E de asteptat ca toamna asta, poate si in primavara, mass-media vor trai din aceste dezvaluiri. Si asta ar fi bine, daca aparitia dosarelor de colaborare cu Securitatea va continua. Pentru ca s-ar putea gasi cineva care sa zica: „scandalul e prea mare, clasa politica româneasca se clatina, asa ca hai mai bine sa oprim scurgerea asta de informatii de la serviciile speciale spre popor!“. Si multi se vor salva. De-aia se taraganeaza povestea. Unii spera ca, daca trece furtuna din vara asta, la toamna va fi alta viata, lucrurile se vor linisti, si ei vor ramâne necunoscuti ca agenti etc. Deocamdata presa a inhatat subiectul si nu cred sa ii dea drumul prea curând. Dar si presa poate sa cada intr-o capcana, dar cred ca intr-un fel e inevitabil. Sa se lase folosita in aceste dispute. Un dosar pasat intr-o redactie, altul in alta redactie. In ce ordine vor aparea dosarele? De la ce partide? Nu cred ca va fi un fenomen spontan. Unii vor avea grija ca unele sa apara acum, altele mai târziu, altele deloc. Este limpede ca aceste caderi, vezi cazul Mona Musca, unora le folosesc politic, altora nu. Aparitia dosarelor de informatori schimba raporturile de forte din partide, dar si raporturile dintre ele. Cine va avea mai multi informatori dovediti la vârf evident va suferi un prejudiciu de imagine mai mare. Un exemplu avem zilele astea. Grupul pro-Basescu si anti-Tariceanu, „Stolojan, Stoica, Musca“, a suferit deja un prejudiciu considerabil. Ultimul sondaj, iesit ieri pe piata, indica pe Mona Musca, la capitolul incredere, imediat dupa Basescu. Sondajul s-a facut inainte de dezvaluiri. E de vazut plecând de la aceste cifre, de secondant al lui Basescu, pe ce loc va cadea Mona Musca. Acest efect se va constata in cazurile tuturor politicienilor cu dosar. Cu lideri compromisi la vârf, partidele vor avea mari probleme de credibilitate. 2008, anul alegerilor, nu e asa departe cum pare.
Pentru politicieni este un prilej de rafuieli, o reglare de conturi. Se platesc polite, sunt scosi din joc unii. Or, asta e un prilej pentru altii, care stateau prin esaloane inferioare, sa se ridice. O curatenie generala in toamna asta va crea oportunitati pentru multi politicieni. Ei sprijina dosariada. Cei vizati insa vor sa inghete procesul. Societatea e interesata mai mult de adevar. Vrea sa stie ca are politicieni curati, care sa ii reprezinte. Pentru politicieni miza e alta. Pentru ei scandalul de acum e un prilej de a se confrunta cu noi arme, (si ce arme, Dumnezeule!), de a rapune un adversar, de a elimina indezirabili. Si bineinteles de a prilejui propria inaltare. Sigur, nume cunoscute vor disparea (se rostesc deja asemenea nume grele prin redactii). S-ar putea ca parlamentul viitor sa nu cuprinda nici jumatate din actualii parlamentari. Asta nu ar fi rau deloc. Insa chestiunea pentru ei este: care va cadea si cine va supravietui.
E de vazut cum se vor comporta partidele cu lideri care apar in dosarele de la CNSAS ca informatori ai Securitatii. Subterfugiul cu „nu am facut politie politica“, chiar daca au semnat angajamentul infamant si au scris note informative, va fi gogorita pe care o vom auzi cel mai des. Dar chestiunea care se pune este daca partidele vor lua atitudine. Le vor retrage sprijinul politic? Ii vor da afara pe vinovati? Isi vor curata rândurile? Sau ii vor sustine in continuare in numele gloriei trecute si din cauza ca respectivii controleaza o parte din partid ori au oameni in pozitii-cheie „obligati“? Vom asista la demisii? Ma asteptam ca Mona Musca sa isi dea demisia. Cazul se va repeta de multe ori in toamna asta. Partidele se afla in fata unor crize interne de proportii. Fiecare va gestiona criza cum va sti. Unii vor salva oamenii. Altii, partidele.
