S-a scris enorm despre esecul numirii lui Varujan Vosganian ca unul din comisarii europeni. In toate felurile. Daca ar fi sa te iei dupa cum prezinta presa româneasca un eveniment, am putea spune cu certitudine ca suntem cei mai creativi din lume.
Varujan Vosganian a fost luat din toate partile.
Ca e armean si ca turcii ar avea avea ceva negativ de spus la numirea lui. Da, dar turcii nu sunt in Uniunea Europeana, ei „opereaza“ prin alte state membre, poate Germania, poate Anglia. In nici un caz Grecia sau Italia. Deci, Germania nu inghite axa basesciana Londra – Washington – Bucuresti. Ca urmare, Basescu e vinovat.
Ca Varujan Vosganian este fost informator al Securitatii. Acuza este deja banala, nu e numit in functie in România despre care sa nu se spuna ca a fost ofiter, informator, ruda sau prieten cu Securitatea. As spune ca Securitatea este mai puternica acum decât era in urma cu 20 de ani.
S-a mai spus ca Varujan Vosganian a fost finantat de Sorin Ovidiu Vântu. Lumea spune ca Vântu a furat banii oamenilor, deci Vosganian este complice la furt.
Ca Vosganian are convingeri de dreapta, a purtat camasi negre cu centura de piele in campania din 2000 sau in cea din 1996 – nu se mai stie exact – când avea un fel de partid, Uniunea Fortelor de Dreapta, asemanator cu PIN-ul lui Cozmin Gusa de acum.
Sa mai spunem ca nimic din cele de mai sus nu a putut fi probat? Sa nu spunem ca oricum nu intereseaza pe nimeni. Probate sau nu, acuzele si insinuarile fac rau. Introduc o nota de neincredere. Fac ca oamenii sa se gândeasca de doua ori când iau o decizie. Arunca o umbra asupra unui sistem – sistemul comisarilor – care oricum este impanat in Europa de toate relele lumii.
De fapt, lucrurile sunt mult mai simple. Este vorba de neputinta administrativa. Vorbim aici de neputinta oamenilor care decid de a-si duce la indeplinire hotarârile. Este ceea ce ne lipseste de mult, numit in fiecare Raport al Comisiei Europene din 1997 incoace „capacitate institutionala“. Pe scurt, dupa ce iei o decizie, sa o poti duce la bun sfârsit, obtinând efectele dorite.
Cum ar trebuit numit Varujan – sau oricine altcineva, aici vom folosi numele sau exotic – candidat pentru comisariatul Comisiei Europene in asa fel incât sa fie acceptat si sa fie bine primit? Voi descrie procesul administrativ chiar daca plictisesc. Administratia este plictisitoare, dar daca o neglijezi iti face viata atât de imprevizibila, incât orice urma de plictis dispare.
Ar fi trebuit ca, imediat dupa vacanta de vara, premierul Tariceanu sa obtina de la presedintele Comisiei Europene o lista cu specificatii: comisarul trebuie sa fie asa, pe dincolo si cu picatele. Dupa ce a obtinut lista cu specificatii, sa se aseze la birou si sa faca singur o lista de potentiali candidati. Sapte, opt, zece. Câti vor fi fost. Apoi sa se intâlneasca separat cu fiecare personaj important in politica din România: cu Geoana, care i-ar fi recomandat pe Vasile Puscas. Cu Vadim Tudor, care i-ar fi recomandat sa fie un bun român, cu nume neaos, nu vreun varujan sau orban din asta vândut ungurilor. Apoi cu Boc care i-ar fi recomandat – cum zice dl Basescu – pe Anca Boagiu. Apoi s-ar fi vazut cu Marko Bella, care i l-ar fi dat pe tava pe Gyuri Frunda, „om european, cu trei dosare de informator, om serios, care stie cum sa se descurce“. Tariceanu s-ar mai fi intâlnit apoi cu Dan Voiculescu, zis si Felix, care i-ar fi propus drept comisar european un tânar bine crescut, promotor al profitului reinvestit.
In fine, dupa ce s-ar fi intâlnit cu toata lumea buna – l-am exclus de aici pe Gigi Becali, putin ocupat in perioada aceasta cu terenurile, procesele si fotbalul – primul-ministru ar fi ajuns la ceea ce se numeste o lista scurta. Persoanele A, B si C. Sa zicem Varujan, Gyuri si Vasile. Aceasta lista scurta ar fi dat-o unui comandament numit ad-hoc la nivelul cancelariei primului-ministru. Desigur, daca dl Tariceanu ar fi avut cancelar, pentru ca dl Frâncu a fost demis, iar inlocuitorul nu este inca numit.
Comandamentul ar fi facut o lista cu persoanele realmente importante in votul asupra propunerii românesti: 25 de actuali comisari, 26 de ministri de externe ai statelor membre, inclusiv Bulgaria, marea presa europeana, 26 de cancelarii de prim-ministri, Emma Nicholson, fostul raportor pentru România, foarte prezenta, inlocuita cu Pierre Moscovici, actualul raportor, foarte absent, alte persoane si institutii relevante, ca sa nu vorbesc de SIE, SRI, DIE, MIE, CIE (sunt atât de multe serviciile acestea, ca nu le tin minte).
Comandamentul ar trimite biografiile si prezentarile celor trei candidati tuturor acestor institutii. Nu oficial, ci asa, ca un gest de bunavointa. Sa se stie ca dl. Tariceanu are probleme grele incercând sa satisfaca cerintele d-lui presedinte al Comisiei Europene, Barroso. Evident ca a doua zi lista scurta si secreta ar fi in presa. Asta ar fi vrut si comandamentul. Si s-ar porni circul: ca Varujan a fost asa si pe dincolo, ca Gyuri – ce sa mai vorbim, ca pe Vasile l-a chemat inainte Sloim, Vlasov sau Patapievici.
Cu cele trei dosare de câte 500 de pagini constituite in numai câteva zile despre fiecare din cei trei candidati de pe lista scurta, primul-ministru s-ar fi dus la Cotroceni. La o cafea, ar fi decis impreuna cu Basescu ca Varujan este totusi cel mai bun din cei trei. Sau Matache Macelaru, nu are importanta pentru subiect. Intorcându-se catre Palatul Victoria, desigur, daca ar mai fi vrut sa se intoarca la birou, primul-ministru ar fi dat doua telefoane: unul catre cancelar, spunându-i acestuia numele ales, si celalalt catre Barroso. Cancelarul ar fi intrunit comandamentul si acestia ar fi stabilit: care este biografia oficiala a candidatului, cum trebuie sa se imbrace, care este discursul pe care l-ar tine dupa nominalizarea oficiala – in nici un caz inainte, ca nu e nunta sa se stie de la bun inceput cine se ia cu cine si de ce. Iar comandamentul ar fi reinceput munca de comunicare: cu comisarii, cu ministrii de externe, cu europarlamentarii, cu sefii partidelor, cu SIE, MIE etc.
Varujan Vosganian a fost anuntat public inainte sa stie cancelariile. Greseala. Varujan Vosganian a fost lasat sa faca o conferinta de presa ca la Hollywood, unde a spus ca el a fost numit de liberali, care au dus România in UE si pe care ii va reprezenta la Bruxelles. Mare greseala, intr-o Comisie unde cuvântul „politic“ este interzis prin regulamente. Ca el se pricepe la finante si cultura. Adica i-a indicat deja lui Barroso, viitorul sau sef, cam ce portofolii sa-i dea. Enorma greseala.
Varujan Vosganian s-a intors cu coada intre picioare de la Bruxelles, patat de presa si ignorat de Bruxelles.
Suntem din nou ultimii. Si asta pentru ca ne pricepem sa luam cele mai istorice decizii, dar nu are cine sa le puna in practica. E drept, practica e plicticoasa. Dar te omoara. Cineva e deja mort politic in România.
