O vorba spunea odata: „Cum e turcu’, si pistolul“. Liviu Turcu a defectat in 1989 si s-a intors acum din pribegie sa imparta note de buna purtare. Nu stiu de ce nu a facut tevatura asta cu 16, 10 sau sase ani in urma, când unii de pe lista lui se gaseau bine mersi prin guvern sau in alte pozitii de putere. Intrebarea asta aduce alta mai tare: de cine este manipulat Turcu? De servicii, de centre politice de la Bucuresti, sau de un trust de mass-media care a vrut sa dea o lovitura de presa. Jurnalistii nu se gândesc prea mult când e vorba sa faca tiraje, sa le sara audienta. Alteori sunt tentati sa faca jocuri, sa intre in combinatii care nu tin de treaba lor de jurnalisti, de insi care trebuie sa informeze lumea. Acesta e cazul nostru? Poate o sa aflam odata. Nu stiu cine isi va scrie memoriile, Tuca sau Turcu? Este Tuca victima unei intoxicari sau este bagat cu buna stiinta in povestea asta? Nu stiu. Presa adesea e imprudenta de dragul tirajelor si cade victima, crezând balivernele a tot felul de tipi. Alt aspect: exista destui pescuitori in ape tulburi, dornici sa arunce perdele de ceata când e vorba de adevar, dosare, trecut, retele informative, averi post ’89. Ei sunt buni platitori direct, dar si indirect prin diferite alte servicii facute in compensatie. Personal, inteleg afacerea Turcu ca una de „intoxicare“, o diversiune de proportii. Cineva a vrut sa semene confuzie intr-o chestiune si asa complicata: cea a dosarelor. In mascarada cu Turcu nu este vorba nici de adevar, nici de morala, ci de bani si de putere. S-a actionat la comanda, la un moment precizat in care intâmplarea, spontaneitatea au fost inexistente. Plesneala cu Turcu este o facatura de amatori, care nu a scapat aproape nimanui. Dupa ce am fost prostiti de câteva ori, s-a zis ca o sa mearga iar. Cine poate crede ca Turcu, lovit brusc de sentimentul responsabilitatii, s-a sculat intr-o zi din pat si a zis: ma duc in România sa fac lumina? Nimeni. In SUA este complet ignorat de servicii, deci intriga nu vine de acolo, ci de la Bucuresti. Daca ar fi fost important pentru ei, americanii nu l-ar fi lasat sa faca o asemenea prostie.
Turcu a aparut ca sa o faca pe nebunul, sa tina pagina intâi, sa faca rost de niste bani sa isi exercite meseria de spion. S-a plictisit sa stea uitat undeva prin SUA, fara ocupatie. Evident este folosit, face jocuri necurate. Nu e un om liber. Ar fi interesant de aflat cine l-a invitat la Bucuresti, cine ii plateste tantiemele, hotelul si celelalte. Pare un extraterestru, fara identitate, fara adresa, cu multe neclaritati in situatia lui zilele astea. Nimeni oficial nu s-a afisat cu el. Cei amestecati – papusarii – au preferat sa ramâna anonimi. Numele de pe lista lui Turcu au circulat prin presa in toti acesti 16 ani. Nu este nici un nume nou. Toti au mai fost suspectati de presa de colaborare cu Securitatea. Turcu nu aduce probe. Isi pune in joc, zice el, credibilitatea. Or, credibilitatea lui este egala cu zero. Spectacolul pe care l-a oferit a fost jalnic. Nu cred niciodata ce spune un fost/actual agent al serviciilor speciale. Un asemenea personaj dezinformeaza din obisnuinta. Turcu nu a plecat cu dosarele in SUA in 1989, asa ca nu are ce sa arate. Dar putea sa ofere informatii verificabile. Ar fi facut ca lista sa aiba trecere. Asa, indiferent ce nume ar fi aruncat pe piata, astea sau altele, nu ar fi fost crezut. Alt scenariu care l-ar fi facut „patriot“, „om responsabil“, unul care vrea sa ajute biata Românie in aceasta Dosariada – care se transforma pe zi ce trece intr-un spectacol de bâlci national – ar fi fost sa vina discret in tara, sa mearga la CNSAS, sa ii ajute pe membrii Colegiului sa se descurce in labirintul arhivelor. Sa plece inapoi in SUA, cu meritul ca a mai dat o lovitura Securitatii, dupa ce a administrat una atunci când a defectat si l-a lipsit pe Ceausescu de pretioasele lui servicii. Ce a reusit Turcu saptamâna trecuta a fost sa dea o lovitura grea campaniei de scoatere la iveala a dosarelor informatorilor si ofiterilor Securitatii. Cu asta, Dosariada a ajuns la statia terminus. Daca cineva voia sa discrediteze total ideea de a publica dosarele Securitatii, de a face, in sfârsit, lumina, asta a fost maniera cea mai eficace. Turcu a fost pistolul.
