Partidul Conservator se retrage de la guvernare. Adica ii obliga pe cei doi oameni sub 40 de ani pe care i-au promovat (Bogdan Pascu, pâna azi ministru de stat, si Codrut Seres, pâna astazi ministrul economiei) si alti câtiva secretari de stat sa-si dea demisia sub luminile presei. Spectacol ieftin, care nu impresioneaza. Ironia este ca Partidul Conservator pleaca dintr-un guvern in care nu l-a vrut nimeni: nici presedintele Basescu, nici Alianta D.A. cu care luptase la baioneta in campania electorala, nici social-democratii pe listele carora intrasera in parlament.
De ce se retrag conservatorii? Presedintele Voiculescu spune ca se retrag de la guvernare pentru ca nu li s-au aprobat initiativele legislative. Nu e asa. Conservatorii au avut vreo suta de initiative, cele mai multe au trecut, numai câteva proiecte de legi stau prin guvern sau parlament pentru ca sunt aiuristice sau nu se pot aplica.
Conservatorii se retrag de la guvernare, duminica toate televiziunile vuiesc, oamenii se duc luni la serviciu cu ideea transmisa de televiziuni ca vor fi alegeri anticipate. Numai ca viata politica are regulile ei. Democratii se aduna, fac calcule, vad ca pot guverna si fara conservatori si le atrag atentia liberalilor sa nu faca vreo nefacuta cu partidul lui Geoana si al lui Mitrea. Liberalii se aduna si ei, fac socoteli – la ei este mai greu, ca vreo 25 de deputati le-au plecat la platforma Stolojan – vad ca pot guverna si fara conservatori, le spun democratilor ca nu ei au dat posturi social-democratilor si se intorc la munca. Social-democratii se aduna de urgenta, vorbesc vreo patru ore si ies in fata presei cu declaratia clara ca nu vor sa faca guvern nici cu democratii, nici cu liberalii. Ironia zilei este ca nimeni nu vrea sa ia locul Aliantei D.A. in Palatul Victoria. Calin Popescu Tariceanu, Vasile Blaga si Marko Bela trebuie sa-si duca mandatul pâna la capat. Ce va fi la alegeri va fi. Dar pâna atunci mai sunt doi ani.
Cine pierde din aceasta retragere fara cap si fara coada?
In primul rând, conservatorii. Acum chiar ca nimeni nu-i mai ia pe liste. I-au pacalit de doua ori pe social-democrati, ba cu Antena 1, ba cu Tuca, ba cu Jurnalul National, dar acum nu mai merge. Conservatorii trebuie sa se prezinte singuri in fata electoratului, cu stigmatul ca isi lasa toti partenerii balta. Iar aceasta prezentare va fi si ultima. Pentru ca, fie la alegerile pentru Parlamentul European (programate pe 13 mai 2007), fie la alegerile parlamentare (probabil noiembrie 2008) nu vor prinde pragul de 5% orice ar face. Ironia este ca acum chiar au niste oameni buni, tineri si cu ceva experienta executiva si legislativa. Conservatorii au intrat in parlament când nu aveau ce arata si nu vor intra acum când, parca, ar avea ceva resurse.
Alti perdanti sunt Stolojan si platformistii sai. Liberalii fac congres in ianuarie, isi stabilesc noi legitimitati, iar platformistii nu au alta iesire decât sa-si faca partid sau sa se intoarca spasiti la matca liberala, cu speranta ca disidenta le va fi considerata ca un accident. Ca sa faci acum, in România, un partid, iti trebuie mai mult decât banii lui Valeriu Stoica, energia Monei Musca si farmecul greu de descris al lui Theodor Stolojan. Iti trebuie public. Or, publicul este multumit de Alianta D.A., foarte multumit de presedintele Basescu, cam mârâie la social-democrati, care nu-si gasesc ritmul, si este foarte dornic sa-i dea o sansa lui Gigi Becali.
Acesta este de fapt marele câstigator al retragerii teatrale a domnului Voiculescu. Conservatorii le-au taiat drumul unor tineri promitatori pentru a-l trimite in Parlamentul European pe Gigi Becali. Poate si in Parlamentul României.
In fine, daca poate tine guvernul cu câteva voturi lipsa in parlament, un câstigator este si Calin Popescu Tariceanu. El isi continua mandatul – pe fondul unei cresteri economice sustinute – si va reprezenta România la primul Consiliu European, unde România sta la masa cu scaun egal (iunie 2007), alaturi de Tony Blair, Angela Merkel si Romano Prodi. Acum Tariceanu poate sa negocieze linistit cu democratii câte locuri ia fiecare pe listele pentru Parlamentul European. Oricum vor lua un procent mai mare decât acel amarât de 31% pe care l-au obtinut in 2004.
Am scris odata ca numai publicul elimina un partid de pe scena politica. Ironia e ca e fals. Unele partide si politicieni se elimina singuri.
