Koniec

Guvernul îşi asumă răspunderea pentru votul uninominal. Bravo lui. A contat şi presiunea pusă de Băsescu. Ar fi fost de preferat însă ca parlamentarii noştri să fi reuşit să voteze noul sistem de vot în urmă cu câteva luni – când au promis – ca să nu zic acum câţiva ani. Dar evident că aproape nimeni prin acele fotolii confortabile nu vrea să renunţe la liste. Grangurii din partide nu vor schimbarea pentru că îşi pierd clientela, anturajele, ducătorii de geantă şi şlefuitorii de clanţe, care îi linguşesc ca să obţină din 4 în 4 ani un locşor eligibil pe fatalele liste. Dacă dl. Caţavencu sau Farfuridi vrea să candideze într-o circumscripţie, o poate face în mult mai mare măsură decât până acum. Dacă are ceva parale şi e cunoscut la el acasă, se înscrie în cursă fără să mai ceară ucazul şefilor. Ce zice Bucureştiul prea puţin va conta. Ăsta e un lucru bun. Vom scăpa aproape sigur şi de paraşutaţii prin diverse judeţe, de te miri unde. Agamiţă Dandanache e pe cale de dispariţie cu ocazia asta. Nu face treabă într-un judeţ, nici nu dă pe acolo, cum se întâmplă adesea, la viitoarele alegeri, cum prea bine ştim, partidul îl trimite în alt judeţ să lenevească şi acolo. Fireşte cu condiţia să fie unul din oamenii şefului. Sistemul ăsta şmecherit e pe cale să cadă. Şefii de partid şi acoliţii lor se vor vedea cu puterea diminuată. Este şi motivul pentru care până acum au făcut pe dracu’ în patru să amâne trecerea la votul uninominal, în ciuda semnalelor din partea unui electorat care s-a săturat de liste. Aşa că vom avea în  curând nişte partide mult diferite faţă de cele de acum. Şi asta se va observa la viitoarele congrese PSD, PNL, PD. Vor apărea oameni noi, iar cei vechi, nărăviţi în rele, se vor aşeza pe strapontine, plecând din prezidii.
Dar şi parlamentarii, despre care ai crede că vor mai multă libertate de acţiune în raporturile cu şefii partidului, sunt împotriva schimbării. Lor le place tutela abuzivă a conducerii. E mai uşor aşa, dacă ştii cine comandă. Tactica e simplă: te dai bine pe lângă distinsul şef şi ale tale sunt prezentul şi viitorul. Acum pe cine să linguşească? Vor depinde de circumscripţii şi mult mai puţin de şefi? Grea misie, vorba aia! Mai e şi teama cronică de confruntarea directă cu electoratul. E o temă serioasă, pentru că – aşa cum am mai scris – pentru cei mai mulţi dintre ei este sinucigaşă din punct de vedere al carierei. Multe trasee glorioase, pline de beneficii, de la caltaboşi la Merţane babane, de la vile la conturi grase prin Anglia şi Elveţia, se vor sfârşi în 2008. Mulţi aşa-zişi politicieni – inventaţi de sistemul pe listă – au ajuns la capătul drumului. Koniec, cum scria în copilăria mea la sfârşitul filmului. S-au aprins luminile. Ridicaţi-vă şi părăsiţi sala. Votul pe persoane & circumscripţii e o despărţire – venită cam târziu – dar venită totuşi. Jocurile din partide se complică exponenţial. Vor apărea noi lideri, noi grupuri de interese. Vechile alianţe se desfac, mafiile şi clanurile, reţelele mafiote formate în ultimii 17 ani se duc puţin acasă, să facă puţină contabilitate. Să vadă cât au adunat, să facă socoteli. Au adunat destul, au case, averi frumuşele, s-au îmbogăţit pe seama votantului şi a contribuabilului. Dar povestea pare să se sfârşească. Şi odată cu asta, şi relaţiile de putere vor avea altă configuraţie. Ne aşteaptă o perioadă de tulburări, de sciziuni, de crize la vârful partidelor. Ierarhiile vor fi altele. Alegerile – mai ales cele parlamentare – vor mătura multe cariere şi mulţi lideri consacraţi. În 2010, după ce acest ciclu electoral se va fi încheiat, peisajul politic va fi altul.
O clasă politică mânată în luptă mai ales de lăcomie va suferi o transformare de proporţii. E o şansă pe care rivalitatea dintre Palate a adus-o. Fără asta, politicienii niciodată nu ar fi renunţat la liste. E clar. Dar era şi timpul să schimbe ceva.