Meştere, se adaugă!

Ce simte cineva care jonglează, în clipa în care un gest brusc al altuia îi distrage atenţia tocmai când e cu toate bilele în aer, cred că am înţeles zilele trecute, în vreme ce parcurgeam declaraţiile ministrului de externe Adrian Cioroianu despre batalioanele disciplinare şi terenul din deşertul egiptean unde să fie plasaţi oamenii care ne fac de râs.
Am trecut repede în revistă întâlnirile noastre, de la cea dintâi, petrecută acum şase sau şapte ani, în redacţia Dilemei, până la cea mai recentă – în această toamnă, la Liceul „Elena Cuza“ din Craiova, cu prilejul deschiderii noului an şcolar („Căutaţi-vă modele, nu vă uitaţi după vedete!“, îi îndemna pe elevii prezenţi, lui însuşi reproşându-i-se de către unii, încă de pe vremea când nu intrase în politică, „vedetismul“, faptul că ar avea o acoperire mediatică mult mai întinsă decât cea ştiinţifică). Mi-am amintit şi emisiunea televizată în care spunea despre „cei ce zdrăngăneau cheile prin Piaţa Universităţii, în 1990“ că „pierdeau timpul, în timp ce alţii se apucaseră de afaceri, de construit capitalismul“ (îşi exprima aprecierea faţă de aceştia din urmă). Şi declaraţia de susţinere a lui Morega, gorjeanul care îşi manifesta liberalismul pe vremea lui Ceauşescu, înfiinţând chioşcuri ale cooperaţiei de consum, şi afirmaţia că „Romii sunt, în ceea ce priveşte prezenţa la vot, cea mai disciplinată categorie socială. Cea mai indisciplinată o constituie studenţii“ (studenţi care, în primul lui an de profesorat, crezându-l de-al lor, îi adresau câte-un: „Meştere, ai o ţigară?“). Şi articolele lui din Dilema, şi cărţile lansate în Sala Albastră a universităţii craiovene, şi interviul pe care i l-am luat pentru un ziar local, pe o terasă de pe Unirii (într-o perioadă Andreea Marin a vieţii sale, când în parlament ne reprezenta Ion „Dă-i în gura mă-sii de occidentali!“ Dolănescu).
Declaraţia sa mi s-a părut surprinzătoare, cum i s-a părut şi lui, la trei zile după ce a făcut-o, atunci când şi-a exprimat regretul şi şi-a cerut scuze, spre dezamăgirea, probabil, a numeroşilor cititori care postau pe forumurile ziarelor felicitări şi adeziuni (l-aş ruga să citească toate comentariile postate la articolul “Şeful diplomaţilor, istoric nediplomat“ – Gazeta de Sud, 6 noiembrie 2007). Pentru cei care nu sunt conectaţi la internet, iată câteva fragmente: „Sunt total de acord cu el, numai să nu-i trimită la căldură, mai bine pe Volga în sus, că mor mai repede ciorile“; „Felicitări, domnule ministru! Am un motiv în plus să mă mândresc că sunt craiovean! Singura soluţie să scăpăm de ţigani este exterminarea“; „Sunt total de acord cu deportarea ţiganilor. De ce să dăm bani pe terenuri în Egipt? Sunt destule gropi în zonele miniere. Le putem transforma în gropi comune. Dacă avem voinţă şi perseverenţă le putem umple cu ţigani!“ ş.a.m.d. Ei bine, luni, Cioroianu a dat asigurări că nu s-a referit la nici o categorie etnică sau naţionalitate. Vi s-a părut!
Miercuri, şi-a cerut scuze romilor din… Roma (locul unde Duiliu Zamfirescu scria, cu mai bine de un veac în urmă, pe când era diplomat, „Viaţa la ţară“). Romii l-au iertat, după cum am văzut la televizor şi poate că, în particular, i-or fi fredonat părinteşte: „Valoarea mea, valoarea mea…“.
Deşertul egiptean ca răspuns la o situaţie şi aşa inflamată i-a făcut pe jurnalişti să mai treacă în contul ministrului Cioroianu o gafă, precum crâşmarii care dau de băut pe datorie, întrebând muşteriul, înainte de a nota în caiet: „Se adaugă?“. De data asta, meştere, se adaugă!