Ministrul de interne anunţă măsuri drastice. Abia a depus jurământul şi – pus în faţa unei realităţi explozive – zice că va angaja încă 2.000 de oameni şi că 30% din personal va ieşi în stradă. Ultima poveste am mai auzit-o de câteva ori în ultimii aproape douăzeci de ani. Un exemplu de care îmi amintesc bine, pentru că am făcut o emisiune TV pe tema asta. Constantin Dudu Ionescu, pe când era ministru de interne într-un guvern al Convenţiei Democrate, a lansat o campanie la fel ca şi cea anunţată acum de Dan Nica. A apărut în talk-show-uri, a făcut conferinţe de presă, a dat interviuri etc., anunţând, cu tam-tam şi, probabil, cu convingerea că aşa se va întâmpla, că poliţia se mută pe străzi, că poliţiştii vor ieşi din birouri, că echipajele auto şi patrulele vor fi peste tot. Aflăm azi că minunea nu a avut loc, din păcate. Poliţiştii stau la căldurică, învârt hârtii prin birouri, nu sunt de găsit exact când îi cauţi. Şi asta, într-o vreme când infracţionalitatea a crescut la cote fără precedent. Băncile şi casele de schimb sunt atacate fără complexe, înregistrăm morţi şi răniţi, dar nu găsim autorii. Bande numeroase şi înarmate cu te miri ce se confruntă „la vedere“ în câteva mari oraşe, fără ca aceste violenţe să poată fi prevenite şi, nici după ce s-au produs, anchetate profesionist şi vinovaţii trimişi în justiţie. Operatorii TV apar mult mai devreme la locul incidentului decât poliţia. În acelaşi timp, aflăm despre afaceri masive de corupţie, ca la Iaşi şi Piteşti. Dan Nica zice că va face ordine. Ştirea că angajează personal, că scoate în stradă poliţiştii este bună. Să vedem dacă se şi ţine de promisiune.
Dincolo de măsuri administrative, cred că sistemul are nevoie de o reformă reală. Miroase încă a miliţie prin secţiile de poliţie. Distanţa dintre lumea interlopă şi oamenii legii, dintre afaceri la negru şi aşa-zisa „siguranţă a cetăţeanului“ este infimă. Odată, un ministru de interne mi s-a plâns de aceste fenomene (pe care pe ecran nu le-ar fi spus în ruptul capului), în culisele unei emisiuni TV. L-am întrebat fireşte de ce nu ia măsuri dacă ştie. Mi-a dat mai multe explicaţii: corupţia de la nivel înalt până jos (se referea la cea din poliţie, dar şi din afara ei). Apoi mi-a subliniat lipsa profesionalismului şi, mai ales, lipsa de cadre suficiente. Dacă ar porni o operaţie de curăţare, îmi spunea, mulţi vor pleca – spre firmele de pază şi protecţie mai ales, unde se caută poliţişti şi sunt mai bine plătiţi. Dar, cel mai important argument al său mi s-a părut: lipsa unor legi adecvate. Cum partidul său era la putere, l-am întrebat cine îl împiedică să le propună parlamentului. A urmat o ridicare din umeri. Am înţeles: jocurile politicienilor, interesele de tot felul împiedică o reformă radicală a sistemului. Toată lumea vorbeşte, dar, când e vorba să treacă la fapte, ezită, amână etc. Mi s-a părut totuşi corect ce a spus. E nevoie de legi, de o reformă curajoasă. Măsurile administrative anunţate acum sunt un paliativ. Nu vor rezolva situaţia tot mai gravă din oraşele noastre asaltate, iată, de violenţe. Acum, preşedintele Băsescu cere poliţiei să fie mai fermă în combaterea infracţionalităţii şi zice că poliţiştii trebuie să îşi recâştige respectul oamenilor. Dacă tipul în uniformă de pe şosea nu te mai opreşte să te dijmuiască, lucrul acesta se va întâmpla rapid. Dacă va rezolva cazurile eficient şi la timp şi va veni în ajutorul celor care reclamă să fie protejaţi în spiritul legii, poliţistul va fi respectat. Dar mai este un aspect, şi autoritatea poliţistului trebuie întărită prin lege. Pe de altă parte, poliţistul se vede cu mâinile legate în diverse ocazii de legi prea vagi sau chiar făcute în defavoarea sa şi în favoarea infractorului. Se întâmplă că poliţistul prinde un tâlhar, care este eliberat apoi cu complicitatea unor medici, procurori sau judecători „amabili“, deşi este evident periculos. Aceste lucruri trebuie spuse şi reparate. Altfel, peste zece ani vom fi tot aici şi cu o infracţionalitate mult mai mare. Iar noi, cu o viaţă şi mai nesigură.
